Vaccin antirabic: când este recomandat și ce trebuie să știi

Ce este vaccinul antirabic

Rabia este cauzată de virusul rabiei, care aparține genului Lyssavirus. Boala este aproape întotdeauna fatală odată cu apariția simptomelor, fiind una dintre cele mai grave boli infecțioase la nivel mondial.

După ce pătrunde în organism, virusul se deplasează prin nervii periferici către creier și măduva spinării. Simptomele timpurii pot include febră, dureri de cap și slăbiciune.

Pe măsură ce evoluează, virusul provoacă simptome neurologice severe, cum ar fi:

• confuzie și agitație
• salivație excesivă
• dificultăți de înghițire (ceea ce duce la simptomul clasic de hidrofobie sau frică de apă)
• paralizie și comă

Vaccinul antirabic ajută organismul să dezvolte imunitate împotriva virusului rabiei, care este cel mai frecvent transmis la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în special câini, lilieci, ratoni, vulpi sau alte mamifere sălbatice. 

Rabia este cunoscută din cele mai vechi timpuri, cu descrieri ale bolii datând de peste 4 000 de ani. Primele înregistrări scrise despre rabie provin din Mesopotamia antică, în jurul anului 2300 î.Hr., iar mai târziu din texte grecești și romane.

Cu toate acestea, virusul turbării în sine a fost descoperit mult mai târziu, în 1885, când savantul francez Louis Pasteur a dezvoltat primul vaccin antirabic eficient. Activitatea lui Pasteur a fost esențială - nu numai că a identificat natura infecțioasă a turbării, dar a creat și primul vaccin de succes împotriva acesteia, revoluționând prevenirea bolilor.

Rabia provoacă anual zeci de mii de decese în întreaga lume, în special în țările în curs de dezvoltare. Insă, ea poate fi prevenită în proporție de 100% prin vaccinare la timp și îngrijirea corespunzătoare a rănilor.

Când este recomandat vaccinul antirabic

Vaccinul antirabic este recomandat în două contexte majore: înainte de expunere (pentru a preveni riscul la persoanele cu risc ridicat) și după expunerea potențială (pentru a preveni boala după contactul cu un animal potențial turbat). Momentul și scopul vaccinării diferă în fiecare caz.

1. Profilaxia post-expunere (PEP) - după o posibilă expunere

Aceasta este cea mai frecventă utilizare a vaccinului antirabic. Se administrează după ce cineva a fost mușcat, zgâriat sau lins pe pielea ruptă sau pe membranele mucoase de către un animal potențial turbat. Rabia este aproape întotdeauna fatală odată ce apar simptomele. Vaccinarea post-expunere poate preveni răspândirea virusului la creier.

Cine are nevoie de el:

Orice persoană care a avut contact cu un animal potențial turbat, inclusiv:

• Mușcături de câine, pisică sau liliac
• Zgârieturi de maimuță (frecvente în unele zone turistice)
• Linsuri pe răni deschise sau membrane mucoase (ochi, gură)

Program pentru PEP:

a) Persoane nevaccinate:

• Curățarea imediată a plăgii cu apă și săpun
• Administrarea imunoglobulinei antirabice (RIG) la locul plăgii, în ziua 0
• 4 doze de vaccin în zilele 0, 3, 7 și 14

b) Persoane vaccinate anterior:

• Curățarea plăgii
• 2 doze de vaccin în zilele 0 și 3 (fără imunoglobulină)

2. Profilaxia pre-expunere (PrEP) - înainte de expunere

Aceasta se administrează persoanelor care prezintă un risc mai mare pe termen lung de a fi expuse la rabie. 

Cine ar trebui să primească vaccinul antirabic pre-expunere:

• Veterinari și studenți la medicină veterinară
• Lucrători în domeniul controlului animalelor sau al vieții sălbatice
• Personalul de laborator care manipulează virusul rabiei
• Călătorii care se deplasează în regiuni în care rabia este frecventă și asistența medicală este limitată
• Persoane care locuiesc sau vizitează frecvent zone în care rabia este endemică
• Exploratori de peșteri sau persoane care lucrează cu lilieci
• Copiii din regiunile cu risc ridicat (din cauza riscului crescut de mușcături de animale)

Program pentru PrEP (program simplificat de OMS):

• 2 doze de vaccin antirabic: Ziua 0 și ziua 7
• O doză de rapel poate fi necesară după 1 an sau mai târziu, în funcție de nivelul de risc și de orientările locale

Efecte adverse după vaccinul antirabic

Vaccinul antirabic este, în general, sigur și bine tolerat, dar, la fel ca toate vaccinurile, poate provoca unele efecte secundare. Acestea sunt de obicei ușoare și temporare, deși, în cazuri rare, pot apărea reacții mai grave.

Efectele secundare frecvente apar de obicei la câteva ore până la câteva zile după vaccinare și se rezolvă de la sine.

1. Simptome locale (la locul injecției):

• Durere
• Înroșire
• Umflături
• Mâncărime
• Sensibilitate ușoară

Acestea apar la 20-40% dintre persoane.

2. Simptome generale (sistemice):

• Febră (slabă)
• Oboseală sau slăbiciune
• Durere de cap
• Amețeli
• Greață
• Dureri musculare (mialgie)

3. Efecte secundare mai puțin frecvente sau moderate

• Noduri limfatice umflate
• Dureri articulare
• Disconfort abdominal
• Simptome asemănătoare gripei

Acestea nu sunt periculoase, dar pot necesita odihnă sau medicamente fără prescripție medicală pentru ameliorare.

4. Efecte secundare rare, dar grave (reacții alergice)

Acestea sunt foarte rare, dar necesită asistență medicală imediată:

• Dificultate în respirație
• Umflarea feței, a buzelor sau a gâtului
• Bătăi rapide ale inimii
• Amețeli severe sau leșin
• Urticarie sau erupție cutanată pe corp

Apare la mai puțin de 1 din 10.000 de persoane vaccinate.

Vaccin antirabic: schema completă

1. Preexpunere (PrEP):

2 doze - Ziua 0 și ziua 7

Rapel la câțiva ani dacă riscul continuă. Fără imunoglobulină antirabică.

2. Post-expunere, nevaccinat: 

4 doze - Zilele 0, 3, 7, 14

În ziua 0 rana se curăță imediat, este nevoie de imunoglobulină antirabică în ziua 0.

3. Post-expunere, vaccinat anterior

2 doze: Zilele 0 și 3

Nu este nevoie de imunoglobulină.

Recomandări:

• Îngrijirea rănilor este esențială și trebuie efectuată imediat după expunere.
• Vaccinarea trebuie să înceapă cât mai curând posibil după expunere.
• Dacă accesul la RIG este limitat, vaccinul singur este în continuare foarte benefic.
• Consultați furnizorul de asistență medicală pentru a vă asigura o protecție completă.