Răceala la rinichi: cauze, simptome și tratament

Unde sunt localizați rinichii?

Rinichii au culoarea roșu-închis, se prezintă sub forma unei boabe de fasole și au dimensiuni de aproximativ 10-12 cm în lungime și 5-6 cm în lățime. Rinichii sunt incluși, în mod individual, într-o membrană transparentă ce poartă numele de capsulă renală. Aceasta are rol de protecție împotriva riscului de infecție, dar și de anumite traumatisme.

În ceea ce privește localizarea rinichilor, aceștia se află în partea din spate a cavității abdominale, mai precis în zona lombară. Astfel, unul dintre cei doi rinichi este amplasat sub ficat, în timp ce celălalt se află sub splină.

Cauzele infecției la rinichi

Atunci când rinichii sunt supuși la traumatisme repetate, apare riscul de răceală la rinichi. Netratată, infecția se poate croniciza, iar bolnavul poate ajunge să sufere de pielonefrită cronică, o complicație destul de rară. Frecvența acesteia crește, însă, la copii sau la persoane cu anumite probleme de natură urinară, cum ar fi obstrucția urinară. 

De obicei, răceala apare la nivelul tractului urinar, în partea inferioară a acestuia, și se manifestă ca o simplă infecție urinară. Bacteria responsabilă pentru apariția simptomelor neplăcute pătrunde în organism prin intermediul uretrei și începe să se reproducă și să se răspândească la nivelul vezicii urinare. De aici, agentul patogen poate ajunge cu ușurință la nivelul rinichilor.

În cele mai multe cazuri, bacteria E. coli este cea responsabilă pentru infecția la rinichi, însă este important de reținut că nu este singurul tip de bacterie ce poate cauza această afecțiune. Un pas extrem de important, înainte de a primi tratament, il reprezintă identificarea bacteriei care a dus la apariția simptomelor. De asemenea, orice infecție puternică la nivelul organismului poate contribui la răspândirea bacteriei către rinichi, dând curs, astfel, pielonefritei acute.

Răceala la rinichi: simptome

De cele mai multe ori, simptomele răcelii la rinichi apar la câteva zile de la instalarea infecției. Printre cel mai des întâlnite simptome se regăsesc:

• dureri la nivelul abdomenului și spatelui;
• urină tulbure, uneori cu sânge sau puroi și cu miros neplăcut;
• febră;
• senzație de durere sau de usturime la urinare, însoțită de nevoia urgentă de a merge la toaletă și/sau de urinare frecventă.

Printre simptomele mai puțin frecvente ale răcelii la rinichi se numără:

• frisoanele;
• stare de greață cu sau fără vomă;
• stare de oboseală acută;
• stare de confuzie mentală;
• senzație de durere generalizată a corpului, a mușchilor și a oaselor;
• piele umedă.

În ceea ce privește simptomatologia la copii și la persoanele vârstnice, aceasta pot fi ușor diferite față de simptomele resimțite de adulți. Un exemplu în acest sens îl reprezintă faptul că senzația de confuzie poate apărea mai frecvent la persoanele în vârstă, iar uneori acesta poate fi singurul simptom vizibil la această categorie de vârstă.

De asemenea, unii pacienți cu pielonefrită cronică pot resimți simptome mai ușoare sau pot să nu aibă deloc simptome vizibile atunci când suferă de o nouă infecție.

La femeile însărcinate, infecția la rinichi poate cauza anumite modificări în corp, de scurtă durată, cum ar fi anumite schimbări de ordin fiziologic ale tractului urinar. De reținut este că nivelul crescut de progesteron și presiune mai pronunțată vezică poate crește riscul de infecție acută a rinichilor.

Cum se diagnostichează infecția la rinichi?

La consultul medical, doctorul îți va lua temperatura, îți va palpa abdomenul, pentru a identifica zonele sensibile, și te va întreba despre simptome. Dacă acesta suspectează o infecție la nivelul rinichilor, îți va recomanda un set de analize de urină, pentru a identifica o prezență bacteriană și alte semnalmente ale unei infecții.

De asemenea, medicul îți poate recomanda o ecografie sau alte analize imagistice, pentru a identifica prezența unor chisturi, tumori sau alte formațiuni care ar putea bloca tractul urinar.

În cazul în care ți s-a prescris un tratament, însă acesta nu a dat rezultate satisfăcătoare în decursul a trei zile, medicul îți poate recomanda o analiză imagistică mai sofisticată, cum ar fi un CT, pentru a putea avea vizibilitate mai bună asupra tractului urinar.

Tratamentul infecției la rinichi

Principala formă de tratament a infecției la rinichi constă în administrarea de antibiotice, mai ales dacă este vorba despre o formă acută de pielonefrită. Cu toate acestea, eficiența antibioticului ține de identificarea corectă a bacteriei responsabile. În cazul în care nu s-a putut realiza o identificare precisă și sigură a acesteia, cel mai probabil medicul îți va prescrie un antibiotic cu spectru larg.

Deși tratamentul cu antibiotice este extrem de promițător în cele mai multe cazuri și poate da rezultate foarte bune în numai câteva zile, medicamentele trebuie luate conform rețetei și pe întreaga durată prescrisă de către medic. Așadar, dacă acesta ți-a prescris o cură de 10-14 zile de tratament cu antibiotic, este important să duci la capăt cura medicamentoasă, chiar dacă simptomele dispar complet. În felul acesta eviți atât riscul de recidivă infecțioasă, cât și posibilitatea de a dezvolta toleranță la clasa respectivă de antibiotice.

În ceea ce privește cele mai uzuale tipuri de antibiotice prescrise în cazul unei infecții la rinichi, printre acestea se numără următoarele substanțe active: ciprofloxacina, levofloxacina, cotrimoxazolul și ampicilina. Medicul îți poate prescrie, alături de antibiotice, și un medicament pe bază de stamicină sau nistatină, pentru a evita riscul de candidoză.

În situații rare, tratamentul cu antibiotic, oricât de puternic, nu dă rezultate așteptate, caz în care este nevoie de internare în spital. De obicei, este vorba despre o infecție acută a rinichilor, iar perioada de ședere în spital este condiționată de severitatea afecțiunii și de răspunsul organismului la tratament.

Nu în ultimul rând, este important de reținut că infecțiile recurente la nivelul rinichilor pot fi cauzate de o altă afecțiune ce nu a fost încă diagnosticată și/sau tratată. În asemenea cazuri, se poate impune necesitatea intervenției chirurgicale, pentru a elimina orice element obstructiv sau pentru a corecta anumite probleme de ordin structural a rinichilor. Intervenția chirurgicală poate fi, de asemenea, necesară pentru a elimina un abces care nu se retrage cu ajutorul tratamentului cu antibiotice.

Tratarea infecției la rinichi la femeile însărcinate presupune, de cele mai multe ori, internarea în spital, pentru că boala poate pune în pericol atât viața mamei, cât și a fătului. În plus, infecția la rinichi poate crește riscul de naștere prematură. De regulă, femeile însărcinate primesc tratament cu antibiotice beta-lactam pe întreaga durată a manifestării simptomelor. 

Pentru a preveni infecția la rinichi la femeile însărcinate, se recomandă un set complet de analize de urină între săptămânile 12 și 16 de sarcină. Este bine de știut că și o simplă infecție urinară poate duce la infectarea rinichilor, așa că orice simptom trebuie luat în serios.

La copii, infecția la rinichi se manifestă mai frecvent la fete decât la băieți, mai ales după ce au împlinit vârsta de un an. Copiii cu probleme de tract urinar sau cu infecții recurente pot manifesta simptome precum febră, dureri la nivelul întregului corp, senzație de oboseală acută, precum și alte simptome legate de tractul urinar. Este important ca, în cazul în care remarci simptome precum cele descrie mai sus la micuțul tău, să mergi de urgență la medic și să urmezi cu seriozitate indicațiile acestuia, pentru a evita riscul de pielonefrită. În ceea ce privește tratamentul, în cele mai multe cazuri infecția la rinichi, la copii, se tratează cu antibiotice orale.

Posibile complicații ale infecției la rinichi

Cea mai des întâlnită complicație a infecției la rinichi, mai ales dacă este vorba despre o infecție acută, o reprezintă boala cronică de rinichi. Dacă infecția persistă, nu este tratată corespunzător sau la timp, apare riscul de daune permanente la nivelul rinichilor. În cazuri foarte rare, infecția pătrunde în sânge și poate cauza decesul pacientului prin septicemie. Alte complicații ce pot apărea în urma infecției la rinichi sunt: cronicizarea infecției, răspândirea infecției în jurul rinichilor, insuficiența renală și abcesul la rinichi.

Metode de prevenție a infecției la rinichi

Având în vedere consecințele serioase care pot apărea în urma infecției la rinichi, este important să contactezi medicul de la observarea primelor simptome. Aceasta este cea mai bună formă de prevenție, pentru că poate fi vorba despre o simplă infecție urinară care nu s-a transformat, încă, în răceală la rinichi. De asemenea, este recomandat să consumi lichide din belșug, pentru a urina mai des și pentru a elimina mai repede bacteria din sistem, să eviți produse de igienă care pot irita tractul urinar, cum ar fi irigatoarele vaginale sau produsele cosmetice pentru igiena intmă cu parfum. Nu în ultimul rând, se recomandă urinarea după actul sexual, pentru a preveni infecțiile urinare.