Bogdan, un copil de 15 ani din Moldova a fost găsit fără suflare. Mama și sora sunt distruse de durere: „Bogdan a fost ucis"

Povestea care se desprinde din mărturiile lor este una sfâșietoare. O mamă plecată la muncă peste hotare de mai bine de zece ani, ca să își poată întreține copiii, a primit vestea cumplită de la rude și a ajuns acasă cu sufletul făcut bucăți, doar pentru a-și conduce băiatul pe ultimul drum. O soră care spune că l-a crescut de la cinci-șase ani încoace își reproșează că nu a văzut la timp pericolul în care intrase fratele ei și susține că adolescentul ar fi fost prins într-o schemă periculoasă, din care nu a mai reușit să iasă.

În fața durerii, familia lui Bogdan nu cere răzbunare, ci adevăr. Mama și sora adolescentului spun că vor ca ancheta să meargă până la capăt, să fie verificat telefonul băiatului, mesajele, persoanele cu care a intrat în contact și contextul în care acesta a murit. Pentru ele, cel mai greu de suportat nu este doar lipsa lui Bogdan, ci și gândul că, dacă adevărul nu iese la lumină, alți copii ar putea avea aceeași soartă.

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

„Am simțit că ceva nu este în ordine, dar nu mi-am dat seama că unul dintre copiii mei nu mai există”

În primul moment al tragediei, mama lui Bogdan se afla în Israel, acolo unde muncea de mai bine de zece ani, încercând să-și ajute copiii de la distanță. Spune că nimic nu o pregătise pentru apelul primit și că, deși a simțit imediat că s-a întâmplat ceva grav, mintea ei a refuzat să accepte adevărul.

„Am primit un apel de la cumnata fostului meu bărbat, de la sora lui, și m-a întrebat dacă sunt la curent cu ce se petrece la Moldova. În clipa aceea am simțit că ceva nu este în ordine, dar nu mi-am dat seama că unul dintre copiii mei nu mai există. Am întrebat-o ce s-a întâmplat, iar ea mi-a spus să o sun pe fiica mea mai mare.

Am sunat-o pe Doina și ea mi-a spus direct că Bogdan nu mai există. Mi-a zis că l-au găsit spânzurat. În clipa aceea am intrat în panică, nu mai știam cum să respir, cum să gândesc, cum să procedez. Tot ce voiam era să ajung acasă, să fiu lângă copilul meu, să-l mai văd o dată.”

„Am vrut să ajung la înmormântarea fiului meu, cu orice preț”

Mama adolescentului povestește că drumul până în Moldova a fost un calvar în sine. Era într-o țară străină, într-un context complicat, fără să știe dacă va reuși să prindă un zbor și fără să fie pregătită pentru o asemenea lovitură.

„Nu eram pregătită de nimic. Nici acte, nici bagaje, nici bani puși deoparte pentru un asemenea drum. Eram într-o stare de șoc și nu știam dacă să plec imediat, dacă mai apuc înmormântarea, dacă mai pot face ceva. Dar apoi mi-am spus că trebuie să ajung cu orice preț, prin orice metodă.

Am sunat la familia la care lucram și ei m-au ajutat să iau legătura cu Ambasada Republicii Moldova. Ambasadorul s-a implicat mult și am fost urmărită până am ajuns acasă. Drumul a fost lung și obositor, dar nimic nu conta. Singurul meu gând era să ajung la copilul meu și să-i fiu alături măcar pe ultimul drum.”

„Pe gâtul lui nu era ceea ce se vedea în fotografie”

Când și-a văzut băiatul pentru prima dată după tragedie, mama spune că deja era prea târziu pentru orice. Bogdan fusese adus la casa de adio, îmbrăcat și așezat în sicriu. Totuși, un detaliu i-a rămas puternic întipărit în minte și a devenit unul dintre motivele pentru care nu crede în varianta unei sinucideri clare.

„L-am văzut deja în sicriu. Nu ne-au permis la morgă, nu ne-au lăsat să-l vedem înainte. Când l-am privit, m-am uitat atent în jurul gâtului. Ce am observat eu a fost că urma era netedă și nu coincide cu ceea ce se vedea în poza trimisă de pe telefonul lui unei fete.

În fotografia aceea, din ce mi s-a spus și din ce s-a văzut mai clar ulterior, nodul apărea într-o parte a gâtului. Pe gâtul lui Bogdan eu nu am văzut așa ceva. De aceea spun că sunt semne de întrebare. Poate unii cred că o mamă vorbește din durere, dar eu spun ce am văzut cu ochii mei.”

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

„Eu și sora mea l-am scos din funie”

Șocantă este și mărturia surorii lui Bogdan, care spune că ea și cealaltă soră au fost cele care l-au găsit și l-au coborât. Imaginea aceea a rămas pentru totdeauna întipărită în mintea ei, iar fiecare detaliu o face să creadă că lucrurile nu sunt atât de simple precum par.

„Eu și sora mea l-am scos pe fratele nostru din funie. El era la etajul doi, într-o clădire părăsită. Nu atârna în aer, cum își imaginează lumea. Avea picioarele pe un obiect, cu genunchii îndoiți. Eu l-am luat în brațe, iar sora, împreună cu băieții care erau cu noi, a tăiat funia.

El era cald. Țin minte perfect că i-am pus mâna sub braț, pe piele, și era încă cald. Nu era rece, înțepenit. De aceea totul mi se pare și mai greu de înțeles. Nu spun că știu exact ce s-a întâmplat, dar știu sigur că sunt foarte multe lucruri care nu se leagă.”

„Biletul de adio nu are niciun sens pentru mine”

Lângă Bogdan ar fi fost găsit și un bilet de adio, scris în limba rusă. Familia susține însă că textul nu îi seamănă adolescentului și că anumite expresii din acel bilet i se par străine de felul lui de a gândi și de a vorbi despre sine.

„Era un bilet scris în limba rusă. Da, scrisul pare al lui, dar conținutul nu are niciun sens pentru mine. Acolo scria că nu mai vede rostul vieții, că nu crede că din el va ieși ceva mai mult decât un ‘barâga’. Eu nu cred că fratele meu și-ar fi murdărit singur numele în felul ăsta.

Pentru Bogdan conta foarte mult imaginea lui, conta cum îl văd ceilalți, conta statutul lui între prieteni. De aceea mie mi se pare că acel bilet a fost scris sub presiune sau la îndemnul cuiva. Nu pot dovedi asta singură, dar simt că nu este totul curat acolo.”

„Bogdan a intrat într-o schemă periculoasă”

Din calculatorul recuperat ulterior, familia spune că a descoperit mesaje care i-au adâncit și mai mult bănuielile. Potrivit surorii, Bogdan ar fi fost contactat pentru a participa la o activitate prezentată drept transport de bani, însă familia crede că în spatele acelei oferte s-ar fi ascuns altceva, posibil o rețea ilegală.

„Am găsit mesaje în care i se propunea lucru, cu 1500 de lei pe zi, pentru a transporta bani și a fi disponibil între anumite ore. Pentru un copil de 15 ani, suma asta e uriașă. Eu nu cred că era vorba de ceva curat. Eu cred că fratele meu a intrat într-o schemă periculoasă și apoi a încercat să iasă.

Mai grav este că apoi au venit și amenințări. A primit poza lui, actele lui și imaginea unui bărbat bătut, însoțite de un mesaj clar: dacă din cauza lui se pierde bani, va păți la fel. Cum să nu te gândești că acest copil a fost speriat, presat, urmărit? Cum să nu te temi că cineva l-a împins spre capăt?”

„El știa unde se duce și eu cred că a fost ajutat”

Sora lui Bogdan spune că fratele ei devenise tot mai retras, ieșea mai puțin din casă și părea să trăiască sub o presiune pe care nu o verbaliza. Deși nu le povestea exact ce i se întâmplă, anumite replici și gesturi din ultimele zile le-au rămas în minte ca semnale de alarmă.

„În ultima perioadă nu prea ieșea din casă. Acum, privind înapoi, cred că era speriat. Cred că știa că a intrat în ceva urât. În ziua aceea, înainte să plece, i-a spus copilului meu de opt ani ceva de genul că îl vede pentru ultima dată. Un copil de 15 ani nu spune asta din senin.

Eu cred că Bogdan a fost ajutat. Spun asta cu toată durerea din mine. Nu știu dacă a fost omorât direct, nu știu dacă a fost amenințat până a cedat, nu știu dacă i s-a făcut ceva înainte. Dar eu nu cred că a făcut totul singur și că nimeni nu mai are nicio vină.”

„Nu am reușit să o trezesc pe mami”. O fetiță de trei ani și-a găsit mama fără suflare în pat, după ce a murit în somn

„Vreau să se afle adevărul, ca să nu mai fie și alți copii”

Mama și sora lui Bogdan spun că nu mai pot schimba nimic pentru băiatul lor, dar pot încă lupta pentru ca ceea ce s-a întâmplat să fie clarificat. Ele cer ca ancheta să fie dusă până la capăt și spun că cea mai mare frică a lor este că, dacă totul va fi lăsat în ceață, aceeași tragedie se va repeta și în alte familii.

„Eu nu mai pot să-l întorc pe Bogdan. Asta știu. Dar vreau să se afle adevărul. Nu pentru răzbunare. Vreau să se afle dacă băiatul meu a avut într-adevăr un motiv real de sinucidere sau dacă a fost împins, amenințat, implicat în ceva ce l-a depășit. Vreau ca oamenii legii să cerceteze cu adevărat.

Eu sunt sigură că dacă aceste lucruri nu sunt oprite, vor mai fi și alți copii. Au mai fost copii, sunt convinsă de asta, și vor mai fi. De aceea cer din suflet să se facă lumină în cazul lui Bogdan. Fratele meu nu se mai întoarce, dar măcar poate fi salvat altcineva.”

Moartea lui Bogdan Panțâr rămâne, pentru familia lui, o rană deschisă și o enigmă pe care nimeni nu a reușit încă să o închidă. Între o mamă care spune că va muri cu întrebările acestea în suflet și o soră care își reproșează că nu a văzut pericolul la timp, rămâne un adolescent de 15 ani care nu mai poate vorbi pentru el. Iar până când toate răspunsurile nu vor fi puse pe masă, durerea lor va continua să fie dublată de o bănuială care nu le dă pace: aceea că Bogdan nu a plecat singur din această lume.