El a fost „îngerul copiilor"! Detalii neștiute despre viața lui Alexandru Pesamosca, medicul care și-a dedicat toată viața copiilor în suferință

De Mariana Voinea

Miercuri, 23.09.2026

Profesorul Alexandru Pesamosca reprezintă o figură de referință în istoria chirurgiei pediatrice din România. Dincolo de activitatea sa didactică și profesională de excepție, renumitul chirurg a fost perceput de micii pacienți ca o figură paternă, fiind numit adesea „Tata Pesi”. În cele aproape 5 decenii de activitate a efectuat zeci de mii de operații complexe, multe dintre acestea fiind intervenții de urgență pentru corectarea unor malformații grave, în cazuri medicale cu șanse minime de supraviețuire.

Aproximativ 50.000 de copii au fost operați de „Tata Pesi” de-a lungul întregii sale cariere. În plus, reputatul chirurg a fost un mentor pentru generații întregi de rezidenți, cărora le impunea o responsabilitate maximă și le amintea permanent că în mâinile lor se află viața unui copil.

Fostul colectiv medical menționează că Alexandru Pesamosca asigura tratament egal tuturor pacienților, refuzând orice diferențiere în funcție de bani sau statutul social.

Alexandru Pesamosca trebuia să devină ofițer de marină. Viața i-a îndreptat pașii către Medicină

Alexandru Pesamosca s-a născut pe 14 martie 1930, la Constanța, într-o familie cu rădăcini italiene. Tatăl său a fost ofițer în Marina Regală, carieră pe care și viitorul medic a dorit inițial să o urmeze. A urmat cursurile Școlii Italiene din Constanța și a absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân” în anul 1948. Totuși, noul context politic instalat după cel de-al Doilea Război Mondial i-a blocat accesul către o carieră în marina militară.

Îngerul copiilor de la Marie Curie! El este medicul care salvează viețile nou-născuților!

După reorientarea sa profesională, s-a pregătit pentru Facultatea de Medicină din București, pe care a absolvit-o în anul 1954. Prima sa repartizare nu a fost în Capitală, ci în localitatea Niculești-Jianu, situată lângă Fetești, unde a profesat ca medic timp de trei ani. În anul 1957, Alexandru Pesamosca a revenit în București și s-a alăturat echipei de la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, marcând începutul unei etape esențiale pentru chirurgia pediatrică din România.

Medicul a activat la Spitalul „Grigore Alexandrescu” până în anul 1984. Un moment important în cariera sa a fost anul 1971, când a obținut o bursă de specializare la Hôpital des Enfants Malades din Paris, experiență pe care a folosit-o ulterior pentru modernizarea tehnicilor chirurgicale românești.

Între anii 1972 și 1975, acesta a efectuat intervenții complexe de chirurgie toracică pe nou-născuți, școala medicală franceză influențând decisiv stilul său de lucru și modul în care a pregătit viitorii specialiști.

Zeci de mii de operații și copii salvați după cazuri considerate extrem de dificile

În anul 1984, Alexandru Pesamosca s-a transferat la Spitalul Budimex, cunoscut în prezent sub numele de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie S. Curie”. Din poziția de coordonator al Clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică, activitatea sa a inclus intervenții din sfera chirurgiei abdominale, ortopedice și reconstructive.

„Tata Pesi” s-a specializat în corectarea unor malformații congenitale extrem de complexe, oferind soluții chirurgicale salvatoare pentru pacienți care aveau opțiuni de tratament foarte limitate în acea epocă.

Reputația sa profesională a atras aprecierea comunității medicale internaționale, acesta fiind invitat să opereze în țări precum Franța, Italia, China și Republica Moldova, unde a realizat inclusiv premiere chirurgicale.

Alexandru Pesamosca a obținut titlul de profesor universitar în anul 1991, iar în 1993 a fost primit ca membru în Academia de Științe Medicale din România. Activitatea sa de o viață a fost onorată în anul 2000 cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor.

Felul în care își urmărea pacienții după operație a rămas una dintre lecțiile transmise generațiilor de medici care au trecut prin școala sa.

Avea un respect deosebit faţă de bolnav. Nu pleca niciodată acasă până nu mergea şi vedea bolnavul. Ne spunea: „După ce aţi operat, mergeţi şi vedeţi bolnavul, ăsta să fie ultimul lucru pe care îl aveţi de făcut înainte să plecaţi acasă. Când vă întoarceţi, la contravizită, îl vedeţi din nou, să-l ţineţi sub observaţie”. Asta mi-a rămas întipărită în minte, în conduită. Aşa fac şi eu”, rememorează dr. Alecu Petrea, de la Spitalul de Pediatrie din Galaţi.

Leon Dănăilă, medicul care a salvat milioane de vieți, dar a cărui inimă rănită după moartea soției sale nu a putut fi vindecată

„N-a refuzat niciodată un bolnav”. Copiii fără bani aveau aceeași ușă deschisă

Un aspect menționat constant de colegii de echipă ai lui Alexandru Pesamosca este acela că actul medical nu era condiționat de situația materială a familiei.

Acesta consulta copii chiar și în lipsa unui bilet de trimitere, refuza orice formă de plată din partea părinților și își prelungea programul zilnic cu câteva ore pentru a se asigura că evaluează toți pacienții din sala de așteptare.

Standardul său profesional impunea ca fiecare copil, indiferent de mediul social din care provenea, să beneficieze de exact aceeași atenție medicală.

Dr. Constantin Tica, unul dintre medicii formați în apropierea lui, și-l amintea fără menajamente: „De la el am învăţat că pacientul, copilul, este în centrul atenţiei. Restul nu contează. «Operaţi numai copii cu bani, de la CC? Operaţi, băă, şi d-ăştia nenorociţi, amărâţi, de la casa de copii!». N-a refuzat niciodată un bolnav. La un moment dat se aşeza pe scaun şi dădea consultaţii gratuite, nu conta dacă ai bilet de trimitere sau nu. El îi vedea pe toţi.”

Această abordare explică motivul pentru care Alexandru Pesamosca a fost recunoscut drept „îngerul copiilor”. Reputația sa nu s-a datorat doar complexității intervențiilor, ci și disponibilității constante de a prelua cazuri medicale respinse de alți specialiști sau pacienți din familii fără posibilități materiale.

El este Îngerul Copiilor! Hrănește, îmbracă și ocrotește peste 10.000 de copii

Ultimii ani ai „îngerului copiilor”. Este înmormântat în curtea spitalului „Marie Curie”

După ce „Tata Pesi” și-a pierdut soția și cei doi copii, spitalul i-a devenit casă. Acesta obișnuia să rămână peste noapte în unitatea medicală încă din anii '80 pentru a fi aproape de copiii operați, iar ulterior s-a mutat definitiv într-o rezervă de aproximativ zece metri pătrați de la „Marie Curie”.

În acel spațiu își păstra cărțile, studiile, fotografiile și documentele, continuând să primească oameni care îi cereau sfatul medical. Din cauza degradării stării de sănătate, reputatul chirurg nu a mai operat din anul 2006.

Dr. Constantin Tica avea să vorbească deschis despre perioada de final: „Ultima perioadă a fost foarte tristă, starea lui se degradase. L-am văzut ultima dată, aici, în curte la el, cu o săptămână înainte să moară. Sora lui suferise un accident cerebral, avea şi o fractură... Lumea îl părăsise, nu mai venea nimeni la el, nu mai era interesant.”

În vara anului 2011, Alexandru Pesamosca a fost internat la Spitalul Floreasca din cauza unor afecțiuni cardiace și respiratorii severe, fiind transferat ulterior înapoi la Spitalul „Marie Curie”. Reputatul chirurg a încetat din viață în noaptea de 31 august spre 1 septembrie 2011, la vârsta de 81 de ani.

La funeraliile organizate pe 3 septembrie au participat sute de persoane, inclusiv colegi medici, foști studenți și pacienți. Acesta a fost înhumat cu onoruri militare în curtea Spitalului „Marie Curie”, lângă biserica pe care o ctitorise și a cărei construcție o inițiase încă din perioada comunistă.

Alexandru Pesamosca a lăsat în urmă nu doar o pagină esențială în istoria medicinei românești, ci și o moștenire profund umană. Dincolo de zecile de mii vieți salvate și de generațiile de specialiști pe care i-a format, „Tata Pesi” va rămâne în amintirea tuturor ca omul care a transformat spitalul în cămin și grija pentru copii în singurul său scop. Chiar și astăzi, biserica din curtea spitalului unde își doarme somnul de veci rămâne o mărturisire a devotamentului total față de micii pacienți pe care i-a ocrotit ca un părinte.