Simt că viața pe care o duc este un calvar și că nu merit așa ceva! Sunt arătată cu degetul pe stradă, de vecinii din blocul în care locuiesc, dar și de oamenii de pe ulița satului unde am crescut datorită alegerilor mele în materie de bărbați.
După ce am născut fata, a început să bea
Aveam 18 ani când m-a luat cu el la oraș, din sătucul în care îmi duceam traiul liniștită. Aveam grijă de gospodărie cu mama mea și urma să dau Bacalaureatul. Nu am mai apucat. A apărut „Făt-Frumos” într-o mașină albă. Era mult mai mare decât mine, avea 40 de ani, părea impunător, stăpân pe sine, bărbat adevărat, mi-am zis eu la vreema aia. Nu era la prima femeie pe care o făcea soție, eu eram „a treia oară cu noroc”, dar am zis că eu i-am furat inima.
Nu știu cum am ajuns să spun „da”. Am plecat de la mama cu un băgăjel cu câteva haine. Mi-a spus că nu am nevoie de mai mult, că îmi asigură el tot ce îmi trebuie, așa că m-a dus direct acasă, în apartamentul lui de bloc. Eram copilă, dar eu credeam că am devenit femeie peste noapte.
O perioadă m-a tot plimbat, la mare, la munte, îmi cumpăra ce pofteam. O perioadă. Apoi am rămas însărcinată repede și am aflat că vom avea o fetiță. O minune mică ce m-a învățat ce e iubirea adevărată.
Ei bine, după ce am născut, el s-a schimbat. Cu celelalte nu a avut copii. Nu era obișnuit cu schimbat scutece, plâns noaptea, răceli, cheltuieli...
A început să bea. Nu știu de ce. Vecinii ziceau că înainte să fiu eu cu el era un om liniștit și nu l-a văzut nimeni băut. Dar cu timpul, liniștea a dispărut în casa noastră. Copila plângea, iar el țipa la mine să o opresc. De parcă era o jucărie... Bețiile erau tot mai dese și mai puternice și se lăsau cu scandaluri imense...
A plecat din propria lui casă după ce a dat în mine și în fetiță. Între timp, am rămas gravidă cu alt bărbat...
În timpul unui scandal s-a dezlănțuit cu totul. Nu a fost prima dată când a ridicat mâna, dar a fost prima dată când am simțit că, dacă nu fac ceva, s-ar putea să nu mai apuc următoarea zi. Când a dat și în fetiță și i-a spus „crești și devii la fel ca maica-ta, bună de nimic”, ceva în mine s-a rupt. Am cerut ordin de protecție. Spre surprinderea mea, l-am obținut.
Nouă luni nu a avut voie să se apropie de casa lui. Nouă luni în care am încercat să respir, să mă regăsesc, să sper că există și altceva. Și altceva chiar a apărut. Am găsit un băiat, tânăr ca mine, brunețel, semănam și la trăsături, și la gândire și părea să mă vadă, să mă asculte, să mă înțeleagă...
Mă simțeam iubită. M-am dus de două ori la el acasă.
Locuia cu mama lui și de atunci am observat că se purta destul de urât cu fetița mea și cu mine, dar mi-a zis că dacă ne iubim, ne mutăm cu chirie.
Întâmplarea a făcut că am rămas însărcinată. Mi-a zis să nu fac avort, pentru că va avea grijă de noi cumva... M-a făcut să îmi imaginez o viață nouă, un început curat. Dar din păcate, în continuare mama lui nu m-a acceptat.
Eram „fata cu copil și bărbat”, căsătorită cu acte, i-aș fi distrus viitorul în opinia părinților lui. Plus că legea în România spune că, dacă rămâi însărcinată în timp ce ești căsătorită, copilul va purta numele soțului legitim. El nu a acceptat așa ceva. Ar fi urmat proces de paternitate costisitor...
Am fost respinsă de familia iubitului, dar m-a acceptat soțul. Și pe mine, și pe copilul nenăscut
Când a expirat ordinul de protecție, soțul meu din acte s-a întors acasă. M-a găsit tot acolo pentru că... n-am avut unde să mă duc. S-a întors acasă și avut un șoc când m-a văzut însărcinată, pentru că am rupt orice legătura în perioada în care am stat separați.
Eram hotărâtă să îmi fac bagajele cu inima strânsă și să mă întorc în casa părintească. Vecinii mei oricum aflaseră totul de la soția fratelui meu și eram „de râsul lumii”. Așa cum vecinii soțului meu de bloc discutau situația mea, mai discret, mai pe la colțuri...
Am avut o discuție cu el. I-am explicat că nu avusesem relații intime decât de 2 ori cu individul. Uitându-se la mine și la fetița noastră, mi-a zis să despachetez. A spus că a înțeles, că îi pare rău, el m-a împins în brațele altui bărbat. Mi-a promis că nu mai bea, că se schimbă. Iar eu sunt mulțumită că am o stabilitate.
În plus, și fetița din pântec va purta numele lui, legal vorbind. Dar mă tem să nu recidiveze pornirile lui violente știind că această copilă nu e a lui.
Până atunci, am noroc că se mutase deja cu serviciul în capitală și vine doar în week-end să ne vadă, să ne aducă bunătăți, să ne lase bani.
M-a dus chiar și la o ecografie și părea că se bucură când i-am spus că fetița va purta numele lui, atât cel de familie, cât și prenumele.
Surse foto: istockphoto.com, freepik.com

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.