„Fiul meu a înghițit o baterie, iar viața noastră s-a transformat într-un coșmar. Am trecut prin toate porțile iadului ca să ne salvăm copilul”
O singură secundă de neatenție a fost de ajuns pentru a declanșa o adevărată dramă în viața unei familii. La doar un an și șapte luni, Marcu a reușit să desfacă o cheie auto și să înghită bateria de tip pastilă din interior. Deși părinții au crezut inițial că problema se va rezolva imediat după ce medicii vor extrage obiectul, totul s-a transformat într-o bătălie epuizantă de câțiva ani. Au urmat luni întregi de spitalizare, operații complicate, tratamente în străinătate și momente critice în care medicii le-au dat șanse minime de supraviețuire.
Olesia, mama lui Marcu, și-a spus povestea într-o mărturie publicată pe canalul de YouTube Galben. Mama băiețelului a oferit detalii despre momentele critice prin care au trecut: cele șase ore în care bateria a rămas blocată în organism, cele șapte luni de spitalizare la Centrul Mamei și Copilului, dar și transferul la Moscova, unde copilul a suferit mai multe operații. Mărturia ei, prezentată în rândurile de mai jos, reconstituie pas cu pas întreaga experiență a familiei.
„Viața noastră s-a împărțit în «până» și «după» momentul în care copilul meu a înghițit bateria”
Totul s-a petrecut într-o zi obișnuită, când Olesia se pregătea să plece la o clientă, iar Marcu rămăsese pentru scurt timp în mașină cu tatăl lui. Profitând de cele câteva secunde în care bărbatul a coborât ca să închidă portbagajul, micuțul de doar un an și șapte luni a reușit să desfacă cheia autoturismului. În interiorul acesteia se afla o baterie rotundă, mică, pe care copilul a băgat-o imediat în gură și a înghițit-o.
Un copil de 2 ani a înghițit 8 ace, dar mama lui nu a observat, pentru că era ocupată cu munca
„Atunci fiul nostru avea un an și șapte luni și, probabil ca toți copiii mici de vârsta aceea, era curios. A scos cheia de la mașină, a desfăcut-o și a scos bateria, de dimensiunea unei monede. A scos-o și a înghițit-o. Bateria fusese cumpărată cu numai două zile înainte.”
„Soțul meu a intrat în mașină, a văzut cheia desfăcută și că bateria nu mai era și ne-am dat seama că a înghițit-o. Începuse să nu-i mai ajungă aerul și saliva foarte mult. M-a sunat soțul atât de speriat, încât nici nu înțelegeam ce îmi spune. Viața noastră s-a împărțit în perioada de dinainte ca fiul meu să înghită bateria și cea de după.”
„Noi nici atunci nu bănuiam că bateria poate fi unul dintre cele mai periculoase corpuri străine”
În acel moment, familia locuia în Rezina, iar micuțul trebuia transportat de urgență la Chișinău. Părinții au intenționat inițial să plece cu autoturismul personal, însă cadrele medicale i-au sfătuit să aștepte salvarea, deoarece Marcu putea avea nevoie de oxigen pe parcursul traseului. Timpul se scurgea rapid, băiețelul respira tot mai greu, iar mama a observat că fața copilului începea deja să își schimbe culoarea.
„Îmi părea că timpul nu mai trece. Mi s-a spus că toate ambulanțele sunt ocupate și am zis că poate mergem noi cu mașina mai repede. Ni s-a spus că băiețelul poate avea nevoie de oxigen pe drum și că nu este posibil să mergem cu mașina. În toată perioada aceea respira foarte, foarte greu și parcă începea să se facă vânăt la față.”
„Pe drum încercam să vorbesc și cu o rudă care lucrează în medicină. Îmi spunea să mă liniștesc, că mai sunt copii care înghit corpuri străine. Dar noi nici atunci nu bănuiam că bateria poate fi unul dintre cele mai periculoase corpuri străine pe care le poate înghiți un copil. Când am ajuns la Chișinău trecuseră deja mai mult de șase ore.”
„Puteți să chemați bunicii să-l vadă. Dacă rezistă până mâine dimineață, ar fi o minune”
Medicii au extras în cele din urmă bateria, iar părinții au sperat pentru scurt timp că totul s-a terminat cu bine. Investigațiile medicale au arătat însă că arsurile interne erau mult mai severe decât se credea. Marcu a rămas spitalizat luni de zile, fiind hrănit exclusiv prin sondă nazogastrică. La un moment dat, starea lui s-a înrăutățit atât de mult încât doctorii au chemat familia pentru o discuție pe care Olesia nu o va putea uita niciodată.
„S-au adunat medicii și ne-au spus că starea lui Marcu s-a agravat extrem de mult. Atunci nu mai era perioada în care trăiam, pur și simplu supraviețuiam. Ne-au spus că, în urma investigațiilor, situația era extrem de gravă și copilul avea puține șanse la viață. «Puteți să chemați bunicii să-l vadă, pentru că, dacă ar fi să reziste până mâine dimineață, ar fi o minune».”
„Părinții mei au venit de la Rezina, au venit și părinții soțului. Dar copilul nostru a supraviețuit, iar medicii nu au avut o explicație și ne-au spus că a fost o minune. Cred că atunci am înțeles că el este un erou. A fost extrem de greu emoțional pentru noi și pentru părinții noștri.”
„Dacă ni se părea că perioada aceea era grea, tot ce era mai rău urma abia după”
După șapte luni în care au sperat ca rănile provocate de baterie să se vindece, părinții au realizat că au nevoie de o altă soluție. Au reușit să contacteze un medic specialist din Moscova, au strâns fondurile necesare din donații și au plecat cu Marcu pentru tratament.
Din păcate, prima intervenție nu a adus rezultatele dorite, iar medicii au fost nevoiți să îi îndepărteze o porțiune din esofag. A urmat o perioadă extrem de grea pentru copil, care a fost dependent de esofagostomă, traheostomă și gastrostomă.
„Medicul ne-a spus că este o intervenție destul de complicată și că va încerca să închidă acea zonă, dar exista riscul ca, din cauza țesuturilor afectate de baterie, totul să se desfacă din nou. Marcu a fost operat joi, iar duminică, în reanimare, ni s-a spus că exact asta se întâmplase. A fost luat de urgență la o altă intervenție și i-au scos porțiunea de esofag. Din acel moment, Marcu a avut esofagostomă.”
„Dacă ni se părea că perioada aceea era grea, tot ce era mai rău urma abia după. La Moscova, părinții aveau voie doar o oră în reanimare, de la trei la patru după-amiaza. După acea oră trebuia să îi legăm din nou mâinile și picioarele, pentru că avea tuburi și putea să le scoată, și să plecăm. Știam că îl vom vedea din nou abia peste 24 de ore.”
„Am ajuns la etapa în care vedeam lumina de la capătul tunelului”
Lunile s-au scurs între zeci de investigații și operații complexe. Marcu a trebuit să treacă inclusiv printr-o intervenție chirurgicală la inimă, o procedură obligatorie pentru ca medicii să poată încerca ulterior reconstrucția esofagului.
În mai 2019, băiețelul a intrat în sală pentru operația pe care părinții o așteptau cu mari speranțe: refacerea esofagului folosind o porțiune din propriul său intestin. Intervenția a durat patru ore, iar medicii au declarat-o un succes.
„În luna mai 2019 a avut loc a patra intervenție chirurgicală, transplantul de esofag. Îmi amintesc și acum ziua: operația a durat patru ore, iar acele patru ore au trecut ca patru zile. Nu mai știam ce să facem cu soțul meu în jurul spitalului. Medicii ne-au spus apoi că operația a avut loc cu succes și că Marcu este într-adevăr un luptător.”
„În a douăsprezecea zi am încercat să îi dăm prima gură de apă. Noi așteptasem atât de mult ziua în care copilul nostru să poată înghiți o gură de apă și aceasta să ajungă acolo unde trebuie. În a paisprezecea zi am fost externați. Marcu nu mâncase pe gură timp de un an și cinci luni și efectiv uitase ce trebuia să facă atunci când îi puneam mâncare în gură.”
În prezent, Marcu este elev în clasa a treia, iar familia s-a mutat definitiv în Chișinău pentru ca băiețelul să fie cât mai aproape de medicii specialiști. Olesia povestește că fiul ei are o evoluție bună, chiar dacă trauma suferită a lăsat anumite sechele, iar copilul încă se teme să înghită unele alimente. Mama sa a decis să își facă publică povestea pentru a-i avertiza pe ceilalți părinți să fie extrem de atenți la obiectele mici pe care cei mici le pot ingera.
Pentru Olesia, această mărturisire depășește simplul incident al unei baterii înghițite într-o clipă de neatenție. Este cronica unor ani de suferință, a unui copil care a îndurat nenumărate operații și a unor părinți care au fost la un pas de epuizare totală. Femeia subliniază că a ales să vorbească deschis tocmai pentru a crește vigilența în rândul familiilor, fiind pe deplin convinsă că o singură secundă de neatenție poate schimba definitiv destinul unui copil.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
