Pentru a înțelege ce a însemnat instituționalizarea pentru copiii din România trebuie spus că după 1989 peste 100.000 de copii și tineri se aflau în orfelinatele din toată țara. Acești copii ai nimănui și dramele lor erau necunoscute publicului larg iar procesul de dezinstituționalizare, de scoatere a lor din aceste spații ale deznădejdii, a demarat sub presiunea presei din străinătate și a reportajelor care șocau lumea occidentală. Sub impactul acestora, Guvernul României a fost nevoit să înceapă reforma legislativă în vederea reducerii numărului copiilor şi al tinerilor aflaţi în instituțiile de stat și prevenirea viitoarele abandonuri.
Una dintre cele mai mari instituții de acest fel, unde se aflau copii abandonaţi din toată ţara, era Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Siret. În anul 1990, aici erau aproximativ 600 de copii și tineri cu vârste cuprinse între 3 şi 40 de ani, având diferite tipuri de deficienţe psiho-somatice, unele dintre ele minore, care nu recomandau internarea lor într-o astfel de instituție. Datorită reportajelor realizate de către presa britanică, lumea întreagă a aflat despre condițiile inumane în care trăiau aceşti copiii și despre diferitele tipuri de abuz la care erau supuși (psihologic, emoţional, fizic, sexual). Organizațiile nonguvernamentale din străinătate au demarat o campanie de strângere de fonduri pentru a veni în ajutorul victimelor, la Siret fiind investite sute de mii de lire sterline pentru reabilitarea spitalului. Pentru prima oară au fost instalate toalete și dușuri individuale, deoarece înainte de sosirea britanicilor la Siret copiii erau dezbrăcați, duși în șir indian în spațiile care erau folosite pe post de băi, fete și băieți laolaltă, și spălați cu furtunul, ca animalele.
Dar răul fusese deja făcut, drumul acestor tineri era deja curmat, anii de trai în acel spațiu, lipsa oricărei atenții individuale, oricărei forme de dragoste au dus la traume ireversibile. Doar văzând un astfel de copil poți realiza cât de mult contează familia, cât de importantă este apartenența, sentimentul că tu, ca ființă, contezi pentru cineva, că grijile sau durerile tale îi emoționează pe cei din jur, că nevoile tale sunt importante. Din păcate, în cazul copiilor și tinerilor de la Siret tratamentele inumane la care au fost supuși au lăsat urme adânci asupra adulților de astăzi. Efectele copilăriei traumatizante se văd și astăzi, două decenii mai târziu, prin întârzierile în dezvoltarea fizică și motorie, tendințele accentuate de îmbolnăvire, existenţa fenomenului de ‘‘piticism de deprivare'', unele întârzieri ale maturizării scheletului sau sexualităţii.
Tinerii proveniţi din acest mediu prezintă diferite stadii de întârziere mentală şi de limbaj, determinate în mare măsură de lipsa de stimulare cognitivă, ceea ce are ca efect problemele de adaptare și relaţionare. Mulți dintre tinerii care au supraviețuit căminului-spital de la Siret, chiar și în cazurile de succes în care au ajuns să ducă o viață semi-independentă, se poate observa apatia, tendinţa de izolare, incapacitate de concentrare, tulburările de somn, nevoie excesivă de afecţiune, dorința de a atrage atenția celorlalți.
De mai bine de 20 de ani, Fundaţia O Nouă Viaţă le oferă acestor tineri mai mult decât o locuință şi un mediu sigur de trai, le-a oferit practic o nouă șansă și le-a rescris destinele. Angajații și voluntarii fundației s-au luptat și încă se luptă cu monştrii trecutului lor, pentru că în fiecare zi, aceștia au nevoie de suport emoţional pentru a face faţă provocărilor vieții post-dezinstituționalizare.
Fundația realizează un proces complex și continuu de reformare a abilităților lor de trăi independent, prin programe de dezvoltare personală, psihoterapie, consiliere educaţională şi de îndrumare vocaţională, de socializare, precum şi asistenţă medicală. Viața acestor tineri este incomparabil mai bună decât acum 20 de ani, de fapt, putem spune că viața lor a început odată cu apariția fundației, dar efectele asupra lor sunt ireversibile și niciodată nu vor recupera deficitul de dezvoltare pe care l-au avut în copilărie. Așadar, revenind la întrebarea pe care o lansam la începutul articolului, trebuie să aveți siguranța absolută că fiecare gest de dragoste și atenție, fiecare moment investit în relația cu copilul vostru are efecte benefice concrete pe termen lung și că fericirea adulților de mâine se naște în copilăriile de astăzi.
Urmareste-ne pe Google News
