Lupta unei mame pentru viața fiului ei! "Ne-am plimbat la medici timp de 4 ani și mereu a primit diagnostic greșit"

O tânără mamă a dorit să îi fie auzită povestea celor patru ani în care s-a luptat cu sistemul medical, pentru ca afecțiunea copilului ei să fie corect diagnosticată. Aceasta începe a povesti că atunci când era în clasa întâi, au început problemele de sănătate ale copilului.

”În ziua în care fiul meu a căzut secerat pe podea și a făcut prima convulsie, acesta era în clasa întâi. Se afla chiar în sala de clasă. Eu mă îndreptam spre un spital care era la 40 de minute distanță pentru o procedură medicală.”, mărturisește femeia. 

Profesoara copilului a sunat-o pe mama acestuia și i-a explicat toate evenimentele prin care fiul ei a trecut, incluzând posibila convulsie de pe podea, faptul că a leșinat și că micuțul a rămas fără cunoștință. Băiatul de numai șapte ani se afla în ambulanță în drum spre cel mai apropiat spital, care din păcate nu era și spitalul în care se afla mama.

”Pentru că deja mă pregăteam să fiu anesteziată, comunicarea a fost una scurtă, evazivă, iar detaliile despre incident mi-au rămas aproape necunoscute. Știu doar că băiatul meu s-a albit la față, a devenit confuz, iar colegii s-au adunat în jurul lui plini de teamă. Frică îi era și lui. În afară de aceste detalii, nu mai cunosc nimic altceva despre acea zi.”, continuă mama.

În câteva zile atât băiatul, cât și mama s-au întors acasă, iar aceasta i-a urmat sfatul doctorului care l-a ținut sub supraveghere și l-a dus la o clinică pentru a face mai multe testări.

Care este diferența dintre CT și RMN

Mama povestește cum tatăl băiatului se mutase din casă cu o lună înainte de incident. De aceea, tensiunea era foarte mare. Nesiguranța unui viitor în sânul unei familii se pare că ar fi fost principala cauză a crizei băiatului din acea zi. Această nesiguranță ar fi dus-o copilul pe umeri și în suflet ca pe o greutate mai mare decât ar fi putut să o perceapă la vârsta lui. Așa că mama a decis să facă tot ce îi stă în putință să îl ajute, dar lucrurile nu s-au dovedit a fi atât de ușoare.

”Nu aveam niciun răspuns referitor la ceea ce se întâmplase cu copilul meu. Săptămânile încărcate cu programări la medici specialiști s-au transformat în luni pline de programări. La vârsta de șapte ani, copilul meu deja trecuse prin numeroase programări la diferiți doctori, teste de sânge și EKG-uri. Și cu toate acestea, nimeni nu își putea da seama ce are.”, completează femeia.

În tot acest timp, simptomele copilului s-au înrăutățit. Acestea au devenit din ce în ce mai evidente și chiar periculoase. Pe măsură ce medicii ridicau din umeri și nu ofereau niciun răspuns, copilul rămânea fără puteri. Mama chiar putea anticipa atunci când urma o nouă criză. Obrajii i se înroșeau, avea o senzație de amețeală și apoi leșina.

Aceste crize se petreceau afară, în căldură sau chiar în interiorul casei; locația nu conta. În plus, în afară de aceste simptome, băiatul a început să manifeste migrene foarte puternice, coșmaruri violente și chiar a devenit somnambul.

”Mă luptam de una singură și căutam răspunsuri pe internet în speranța că voi primi puțin ajutor. La postările mele, unele persoane îmi spuneau că exagerez sau că dramatizez, dar eu știam că trebuie să îmi ajut copilul. Instinctul meu de mama îmi spunea că răspunsul se află undeva acolo, doar că nu reușeam să găsesc persoana potrivită pentru a mi-l oferi.”, mai mărturisește ea.

4 schimbări vizibile ale pielii în timpul sarcinii. Când trebuie să te adresezi medicului

Determinată să lupte, aceasta a continuat să facă tot ce i-a stat în puteri pentru a-i controla crizele. Pentru că rămăsese fără opțiuni, a luat pas cu pas tot ce s-a întâmplat. A analizat fiecare simptom și episod în parte așa cum s-au derulat. A început chiar ea o formă de terapie cu el, astfel încât acesta să accepte absența tatălui. Și lista de măsuri poate continua. 

Unele zile erau bune, dar altele erau foarte grele. Peste patru ani au trecut până când mama a reușit să găsească un doctor care să îl poată salva. În luna februarie a anului 2023, copilul  a fost diagnosticat oficial cu sindromul tahicardiei posturale ortostatice. Acesta este în strânsă legătură cu volumul de sânge pompat de inimă și poate cauza toate simptomele și durerie cu care băiatul s-a confruntat în toți acești.

Acum se află sub medicația potrivită. Doctorul a oferit chiar și educația medicală necesară pentru a preveni crizele. În plus, familia dispune și de instrumentele necesare pentru a ține boala sub control.

”Privind în ansamblu, acum nu mai pot schimba nimic din ce s-a întâmplat. Nu îi mai pot lua durerile prin care a trecut, dar știu că dacă i s-ar întâmpla altceva pe viitor, aș putea să găsesc o metodă să îl ajut.”, a concluzionat mama. 

Instinctul de părinte funcționează foarte bine. Părinții își pot da seama că este ceva în neregulă cu copiii lor încă de la primele simptome. Insistența mamei de a găsi diagnosticul potrivit pentru fiul ei și de a-i ameliora crizele și durerile cu medicația potrivită, ne dă puterea să credem că totul este posibil. Chiar și după multe diagnostice greșite, soluția corectă nu va întârzia să apară.