Gemenele siameze care au sfidat medicina! Fac tot posibilul să se dezvolte normal și să se comporte ca doi copii perfect sănătoși

Miracole există și dizabilitățile cu care copiii se nasc nu trebuie să fie un impediment în încercarea lor de a avea o viață cât mai aproape de normalitate.

Un foarte bun exemplu în acest sens ni-l oferă surorile siameze care au depășit orice așteptare și au ajuns la vârsta de șase ani, deși medicii nu le dădeau mai mult de 24 de ore de trăit.

La vârsta de 24 de ani, Chelsea Torres dădea naștere fetițelor ei siameze, acum șase ani de zile, temându-se de cei mai rău. Siamezii apar la una din 50000 până la 200000 de nașteri, iar rata lor de supraviețuire este de 7,5%, cu o șansă de reușită a operațiilor de separare de 60%.

Cu toate aceste statistici, mama nu s-a lăsat doborâtă și a crescut cu mult drag fetițele care acum se descurcă foarte bine.

Vestea că fetele pe care le va aduce pe lume sunt siameze a speriat-o pe tânăra mamă

„Au avut nevoie de aproape șapte ani să învețe să meargă, dar am reușit să facem și acest pas și acum fetițele mele se descurcă foarte bine” declară Torres din Idaho, Statele Unite ale Americii.

Dar femeia nu a fost întotdeauna atât de încrezătoare și de optimistă. După ce a aflat că este însărcinată, în iunie 2016, a primit vestea că fetele ei erau siameze. Acela a fost un moment foarte emoționant.

„Nu-mi amintesc foarte multe lucruri despre felul în care am primit vestea că fetele mele sunt siameze, pentru că am leșinat. Eram șocată, terifiată, mă gândeam doar că micuțele mele nu vor supraviețui.

După ce am aflat că Carter și Callie erau surori siameze, doctorii mi-au dat o altă veste cumplită. Mi-au spus că fetițele nu vor supraviețui mai mult de 24 de ore după naștere, iar dacă o vor face, vor avea foarte multe probleme medicale” își amintește mama.

Cum arată o zi normală din viața unor gemene siameze în vârstă de 22 de ani. „Nu suntem siameze, suntem oameni”

„Nu știam cum să am grijă sau cum să le țin în brațe, fiind siameze”

Fetițele au fost aduse pe lume printr-o operație de cezariană, un moment pe care mama îl descrie ca fiind îngrozitor. Imediat după operație, siamezele au fost duse într-o unitate de terapie intensivă neonatală. Mama le-a văzut 12 ore mai târziu.

Faptul că surorile erau în viață și sănătoase, a venit un șoc pentru mama care se aștepta la ce este mai rău.

„Nu știam cum să am grijă sau cum să le țin în brațe, fiind siameze. Mi-a luat ceva timp până când m-am obișnuit cu ideea”, mărturisește Chelsea.

Părinții au refuzat operația de separare a fetelor

Deși a existat posibilitatea efectuării unei intervenții chirurgicale pentru a separa siamezele unite de la stomac în sus, părinții au refuzat categoric această posibilitate.

La trei zile de la naștere. părinții au decis că nu vor separa surioarele, iar medicii i-au felicitat pentru decizia luată.

„Îmi dau seama că aceea a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Nici acum fetele nu vor să fie separate”, explică mama.

Acum fetițele au personalități complet diferite. În timp ce Callie este fetița cuminte, Carter este mai băiețoasă.

Uneori fetele se mai ciondănesc și atunci lucrurile devin mult mai complicate. Dar cu ajutorul mamei, lucrurile revin la normal foarte repede.

O minune! Cum se simt gemenele siameze din Michigan după ce au fost separate

„Nu mă mai tem că oamenii ne vor arăta cu degetul pe stradă”

În ceea ce privește ieșirile în public, până nu de mult, mama nu s-a simțit tocmai confortabil să-și scoată fetițele public. Îi era teamă că oamenii vor râde și le vor arăta cu degetul, dar acum a învățat să își înfrângă această temere.

Teama de ceea ce va spune lumea a doborât-o uneori pe tânăra mămică, dar acum recunoaște că se descurcă mult mai bine și nimic nu o mai împiedică să-și scoată fetițele în lume.

În plus, femeia are o grămadă de responsabilități. În primul rând trebuie să coasă hainele fetițelor, astfel încât să li se potrivească trupurilor.

„Fetițele încearcă să meargă cât mai mult. Acum că au învățat să pășească, rareori își mai folosesc scaunul cu rotile. Oricum, se descurcă de minune.

Ele știu că sunt puternice și că pot face orice își propun. Deja au sfidat șansele de supraviețuire și continuă să o facă”, declară mândra mămică.

Empatizăm cu povestea emoționantă a mămicii și cu lupta ei continuă pentru a le oferi fiicelor cea mai bună educație și creștere. Este cu adevărat o provocare să fii mamă de siamezi și numai cei puternici pot face față cu brio.