Îmi urăsc al treilea copil, şi aş fi uşurată dacă ar muri

De Brigitta Szebenyi - Redactor

Miercuri, 04.10.2017

Ne aşteptăm ca declaraţiile părinţilor pe care le citim în diverse articole să fie pline de dragoste faţă de copiii lor, însă nu se întâmplă tot timpul acest lucru. Această mămică, care şi-a spus povestea sub anonimat, a declarat lucruri care par să şocheze multă lume pe reţelele de socializare şi, sincer, nu ne mirăm prea tare.

Femeia, mamă a două fetiţe, în vârstă de 6 şi 8 ani, îşi varsă sufletul şi mărturiseşte faptul că venirea pe lume a celui de-al treilea copil al familiei nu a făcut decât să îi dea viaţa peste cap, să o epuizeze total, să îi schimbe cursul carierei, practic să aducă un regres pe toate planurile.

"Mă simt teribil că trebuie să spun asta, însă am avut mari probleme în a accepta această sarcină. A trebuit să mă prefac că sunt fericită, să primesc cu zâmbetul pe buze toate acele felicitări şi urări de bine. M-am simţit obligată să îl păstrez, deoarece nu puteam să îl abandonez, reuşind să cresc cu succes alţi doi copii înaintea lui. Nu aveam cum să explic acest gest copiilor mei, care erau deja suficient de mari încât să înţeleagă faptul că sunt însărcinată", declară femeia pe una dintre reţelele de socializare. Recunosc că l-am urât în primele 18 luni de viaţă."

Cuvintele acestei confesiuni par să devină din ce în ce mai grele, deoarece femeia scrie în continuare: " Nu vreau să par fără inima şi respect durerea părinţilor care au pierdut copii, însă trebuie să fiu sinceră şi să spun faptul că am avut atât eu, cât şi soţul meu, perioade în care cred că ne-am fi simţit uşuraţi dacă cel de-al treilea copil ar fi murit în somn..."

Femeia a încercat să facă terapie cu doi specialişti, însă şedinţele nu au dat vreun rezultat.

Voi ce părere aveţi? Aţi cunoscut astfel de cazuri?

Sursa: mirror.co.uk; facebook.com