„M-am măritat virgină. Până la 25 de ani nu m-am sărutat și nici cuprins cu vreun bărbat”, povestea Inesei, o femeie care provine dintr-o familie jumătate baptistă, jumătate ortodoxă

Inesa s-a născut în satul Colibaș, raionul Cahul, într-o familie de profesori. Copilăria ei s-a desfășurat într-o perioadă dificilă pentru Republica Moldova, când salariile erau mici, iar părinții completau veniturile muncind în agricultură sau plecând sezonier în Italia. Deși vremurile au fost grele, ea spune că a avut o copilărie frumoasă, marcată de disciplină, muncă și valori solide transmise de familie.

Educația primită acasă a avut un impact major asupra felului în care și-a construit viața. Părinții au fost severi cu ea, chiar și la școală, pentru a nu crea impresia că este favorizată. 

4 schimbări vizibile ale pielii în timpul sarcinii. Când trebuie să te adresezi medicului

Religia a avut și ea un rol important în formarea ei. Deși s-a născut într-o familie ortodoxă, tatăl ei a ales ulterior credința baptistă, iar Inesa a decis la 18 ani să se boteze în această confesiune, după ce a citit Biblia și a ajuns la convingeri personale despre credință.

În anii de facultate la Brașov, unde a studiat limba și literatura română și germană, Inesa l-a cunoscut pe Sergiu, viitorul ei soț. Relația lor a evoluat într-un mod neobișnuit: timp de doi ani s-au cunoscut mai mult în contexte de grup și în comunitatea bisericii. Când s-au întâlnit prima dată doar ei doi, la Târgul de Crăciun din Berlin, el a cerut-o direct în căsătorie.

Copilăria din Colibaș și lecțiile dure ale unei familii de profesori

Înainte ca publicul să afle detaliile care au făcut-o cunoscută, Inesa își spune povestea de la început, din satul Colibaș, raionul Cahul. Ea vorbește despre o copilărie trăită într-o perioadă grea pentru Republica Moldova, când lipsurile erau ceva obișnuit, iar părinții munceau din greu ca să țină casa și copiii pe linia de plutire. Tot aici apar și primele semne ale caracterului ei: rezistență, disciplină și respect pentru muncă. În relatarea ei, copilăria nu este înfrumusețată artificial, ci este descrisă cu recunoștință și realism.

„M-am născut în satul Colibaș, raionul Cahul, Republica Moldova. A fost o copilărie frumoasă, deși eu sunt născută în 1994 și atunci erau vremuri grele în toată Republica Moldova. Părinții mei sunt profesori, deci eu m-am născut într-o familie de profesori și în acea perioadă își luau salariile în saci, saci de făină, saci de cartofi. A fost o perioadă grea, dar am amintiri frumoase. Părinții au reușit cumva să ne ofere o copilărie fericită, chiar dacă perioada era dificilă.

Da, munceam. Clar că munceam, dar așa era timpul atunci. N-aș putea să zic că, vai, au profitat de noi, nicidecum. Munceam toți și colegii, și toată lumea muncea. Munceam în grădină, munceam pe câmpuri, știu să prășesc, să leg la vie, absolut tot am făcut din acestea. Dar uite că m-au educat, m-au învățat și disciplina, și munca, să nu mă plâng, să nu dau înapoi când mi-e greu.”

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

Între ortodoxie și credința baptistă: familia ei „jumătate-jumătate”

Un capitol aparte din viața Inesei este legat de religie și de felul în care aceasta i-a influențat formarea. Ea provine dintr-o familie în care mama a rămas creștină ortodoxă, iar tatăl a ales, la maturitate, credința baptistă. Inesa povestește că a crescut într-un amestec de influențe religioase, dar că decizia finală a luat-o singură, după ce a citit Biblia și a ajuns la propriile concluzii. Tocmai acest traseu personal explică de ce, în interviu, vorbește mai mult despre convingere decât despre etichetă.

„Eu m-am născut într-o familie ortodoxă. Ambii părinți erau ortodocși când s-au căsătorit. Eu am fost botezată de mică în biserica ortodoxă. Când eu aveam vârsta de cinci ani, tatăl meu a înțeles Evanghelia, a citit Biblia și a luat decizia să se boteze, matur fiind, în biserica baptistă. De atunci el a început să mă ia cu el la biserica baptistă, iar mama mea a rămas ortodoxă.

Eu sunt creștină baptistă. Eu m-am botezat la 18 ani, deja când eu am înțeles Evanghelia, am citit Biblia și am luat această decizie singură. Eu am avut perioade când nu prea îmi plăcea biserica baptistă. Nu că-mi plăcea biserica ortodoxă, nu-mi plăcea nici într-o biserică. Mai târziu am zis: „Hai să văd eu cum Îl înțeleg eu pe Dumnezeu din Biblie”. Și după ce am citit Biblia am ajuns la convingerea personală că Dumnezeu vrea o relație cu mine, nu cu o religie.”

De ce nu a vrut niciun iubit în adolescență și în anii de facultate

Pentru cititorii obișnuiți cu un alt tip de povești, poate cea mai surprinzătoare parte este aceea în care Inesa explică de ce nu a avut relații în adolescență și de ce nu a simțit că pierde ceva alegând astfel. Ea spune că decizia a fost și una personală, și una susținută de mediul în care a crescut, dar mai ales de prioritățile ei legate de studii și de viitor.

Nu vorbește despre interdicții dure, ci despre alegerea de a nu-și împrăștia atenția într-o etapă în care voia să construiască altceva. Din acest motiv, mărturia ei capătă o dimensiune mai profundă decât simpla declarație șocantă din titlu.

„Am fost încurajată în biserică în direcția asta, dar a fost și o decizie personală. Eu am înțeles că vreau să aparțin doar bărbatului care va fi soțul meu și vreau o relație când vreau să mă căsătoresc. Atâta timp cât eram de liceu și nu aveam de gând să mă căsătoresc, că eu îmi doream să continui studiile, eram hotărâtă că voi merge la universitate. Eu nu doream nicio relație. În momentul în care am simțit că e momentul de întemeiat o familie și că am întâlnit bărbatul potrivit, atunci da.

Nu eram singura. Chiar și fete ortodoxe gândeau așa. Eu am învățat bine și în liceu, și în facultate. Mie mi-a plăcut să mă dedic, să fac lucrul ăsta full-time, să zic așa. Și mintea mea a fost întreagă și dedicată etapei în care am fost atunci. Acum, având și copii și mintea împrăștiată pe o mie de chestii, îmi dau seama că ar fi foarte greu să mai fac acum doctorat sau ce mi-aș mai dori.”

Cum și-a cunoscut soțul și de ce a acceptat cererea în căsătorie de la prima întâlnire

Povestea de dragoste a Inesei este, poate, una dintre cele mai neobișnuite părți ale interviului. Cei doi nu au avut o relație clasică, nu au ieșit împreună în oraș luni întregi și nu și-au construit apropierea prin gesturi romantice obișnuite. În schimb, s-au observat de la distanță, în contexte de grup, în biserică, în activități comune și în conversații rare, dar importante. Tocmai de aceea, când Inesa spune că a fost cerută în căsătorie la prima întâlnire doar cu el, declarația vine cu tot contextul din spate.

„Prima mea dragoste este soțul meu. În anul trei de facultate l-am cunoscut pe el. Nu ne-am îndrăgostit atunci, nu, nimic. Ne-am întâlnit în contexte de grup, la studii, la evenimente, și apoi el s-a mutat în Berlin. După mai mult timp, m-a invitat la Târgul de Crăciun din Berlin și la prima noastră întâlnire doar noi doi m-a cerut în căsătorie. La prima întâlnire. Da.

„Este posibil pentru că în tot acest timp, deja trecuseră doi ani de la prima noastră interacțiune. A analizat, a văzut, s-a mai interesat. Și eu tot am urmărit de la distanță modul lui de a se comporta și de a se raporta la alți oameni. Pur și simplu mă rugam deja de ceva timp legat de un soț și vedeam în Sergiu portretul omului cu care aș vrea să formez o familie. N-am avut o secundă, o umbră de îndoială când m-a cerut.”

Drama Marianei, o femeie care nu a avut parte de niciun moment de liniște în căsnicie din partea socrei sale. „Soacra îmi spunea când să mă culc cu soţul şi când nu"

„Nu vom avea relații intime până la căsătorie”

Aceasta este secțiunea centrală a poveștii și cea care a dat, de altfel, și titlul interviului. Inesa explică deschis că ea și soțul ei au hotărât de comun acord să nu aibă relații intime înainte de nuntă și că au pus limite clare pentru a nu-și încălca principiile. Nu vorbește despre presiune, rușine sau frică, ci despre o alegere comună, asumată până la capăt. Ea insistă asupra ideii că, atunci când doi oameni cred în același lucru, le este mai ușor să rămână consecvenți.

„Noi am luat o decizie. Nu vom avea relații intime până la căsătorie. Pentru noi căsătoria, da, e important și actul civil, dar era în mod special înaintea Domnului, în biserică, și aceasta era programată pe 18 august. Era greu. Nu pot să zic că nu ne doream acest lucru, dar știam că relația aceasta o păstrăm după căsătorie și ne vom bucura după 18 august. Și așa a și fost.

Eu aveam 25, el 27 când am avut pentru prima dată ambii relații intime. Da. Noi încercam să evităm să fim întotdeauna singuri noaptea, ca să nici nu te ispitești, că până la urmă suntem oameni și noi. Eu dormeam la o altă familie, el dormea în apartamentul pe care îl închiria. Nu trebuie să îți încerci limitele, că eram doi tineri îndrăgostiți. Dacă ai așteptat aproape 25 de ani sau aproape 27 de ani și deja ai găsit persoana potrivită, oare nu mai poți aștepta opt luni?”

Acum, Inesa este o femeie împlinită: „Soțul meu este omul care e alături de mine în fiecare decizie și nu doar verbal, ci se implică. El face multe lucruri în locul meu ca eu să pot reuși. Când am ajuns în Parlamentul Germaniei, cât eu eram acolo de la 8:00 până la 5:00, stătea cu copilul și apoi, când veneam eu, lucra, pentru că el era programator full-time. O dată nu s-a plâns. Eu cu el pot discuta orice, absolut orice. Sergiu pentru mine nu-i doar soțul meu, e și cel mai bun prieten.”

Povestea Inesei Zagoreț este una care va împărți publicul în două tabere, însă tocmai de aceea atrage atenția. Unii o vor privi cu admirație, alții cu neîncredere, însă puțini vor putea spune că au rămas indiferenți în fața sincerității ei. Dincolo de titlul puternic, rămâne portretul unei femei care spune că și-a construit viața în acord cu propriile convingeri și care nu regretă nimic din drumul ales.