„M-am măritat cu un fost elev de-al meu cu 14 ani mai mic decât mine, care se afla la puşcărie", povestea de viață a Olesiei

O copilărie fericită, dar marcată de pierderi

Înainte de toate, Olesia vorbește despre începuturile ei și despre copilăria care i-a influențat întreaga viață. Deși a crescut într-un mediu plin de iubire, pierderile timpurii au avut un impact puternic asupra ei.

„Eu fiind al cincilea copil, a cincea fată, toată atenția era asupra mea, eram un copil răsfățat și simțeam că sunt iubită, chiar dacă nu aveam foarte multe lucruri materiale. Pe tata mi-l amintesc doar secvențe, pentru că a decedat când eu aveam șase ani și mai mult era lipsă decât prezență, au rămas doar câteva amintiri, dar foarte puține și foarte vagi. A fost un gol pe care l-am simțit mereu și care m-a făcut să văd lucrurile altfel încă de mică.

Am avut o mamă foarte puternică, care ne-a ținut pe toate și ne-a oferit educație, chiar dacă nu a fost deloc ușor pentru ea. Eu mereu spun că a fost și mamă, și tată pentru mine și că datorită ei am devenit omul care sunt astăzi. Nu pot spune că ne-a lipsit ceva esențial, pentru că ne-a oferit stabilitate și sprijin, chiar și în cele mai grele momente.”

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

Drumul spre carieră și descoperirea propriei identități

Drumul profesional nu a fost unul clar pentru Olesia, iar deciziile au venit mai degrabă din încercări și experiențe decât dintr-un plan bine stabilit.

 „Eu niciodată nu m-am văzut profesoară, nu știam ce vreau să fiu și aveam foarte multe întrebări legate de viitorul meu. Voiam să călătoresc, să descopăr lumea, dar nu aveam o direcție clară și nu știam exact ce trebuie să fac pentru asta. A fost o perioadă în care simțeam că sunt pierdută și că nu găsesc drumul potrivit.

Am depus actele la mai multe instituții și de fiecare dată apărea ceva care mă oprea, iar eu aveam o vorbă: dacă ceva e al meu, merge ca pe unt, dacă apare un obstacol, nu e pentru mine. Când am ajuns să predau matematică, mi-am dat seama că asta este direcția mea și că pot să fac lucrurile diferit, să arăt că matematica nu e ceva de speriat, ci ceva frumos și accesibil.”

Prima căsnicie: o alegere rațională, nu una din iubire

Prima relație serioasă a Olesiei nu a fost una bazată pe pasiune, ci mai degrabă pe dorința de stabilitate și pe o alegere conștientă.

„Eu nu m-am îndrăgostit nebunește niciodată, la mine capul a fost mereu mai puternic decât emoția și am gândit totul foarte logic. Am zis că e timpul să am un copil și că trebuie să fac un pas în direcția asta, chiar dacă nu simțeam o iubire intensă. A fost mai mult o decizie decât un impuls.

Toți băieții cei mai buni erau deja căsătoriți și nu prea aveam din ce alege, dar eu voiam copil și voiam o familie. Eu l-am iubit, dar mai mult prietenește, el a fost cel mai apropiat bărbat de mine și a fost o relație liniștită, fără pasiune puternică, dar cu stabilitate.”

Relația cu fostul elev aflat în închisoare

Totul s-a schimbat în momentul în care a fost contactată de un fost elev, aflat într-o situație extremă, care i-a trezit dorința de a ajuta.

„El a fost fostul meu elev, a dispărut complet din viața mea și după un timp mi-a scris că este deținut, iar pentru mine a fost un șoc foarte mare. Nu mă așteptam la așa ceva și nu știam cum să reacționez, dar am simțit că trebuie să îi răspund.

Am văzut o persoană pierdută, care avea nevoie de sprijin și nu m-am dus nicio clipă cu gândul la dragoste. Eu am vrut doar să-l ajut, să-i ofer o direcție și să simtă că nu este singur, că există cineva care crede în el și care îl susține.”

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

Căsătoria din spatele gratiilor

Decizia de a se căsători a fost una neașteptată, dar necesară pentru a putea continua legătura dintre ei.

„Eu nu puteam să intru la el dacă nu aveam grad de rudenie și atunci am ajuns la concluzia că trebuie să ne căsătorim. A fost o decizie practică, nu una emoțională și am făcut acest pas pentru a putea fi alături de el.

Eram trei mirese care s-au căsătorit cu deținuți și una dintre ele eram eu, iar totul părea complet ireal. Nu a fost o căsătorie din dragoste, a fost o soluție prin care să-l pot ajuta și să pot fi prezentă în viața lui în acea perioadă.”

O relație intensă, dar dificilă

După eliberare, realitatea relației a fost mult mai complicată decât și-au imaginat.

„Noi aveam o relație bazată pe încredere și prietenie, dar viața era grea și lucrurile nu erau deloc simple. Realitatea era diferită față de ce ne imaginam și fiecare zi venea cu provocări noi.

El nu se putea angaja din cauza trecutului și asta îl afecta foarte mult, îl consuma și îi schimba starea. Grei, tensionați din exterior, dar frumoși în ogradă, pentru că în interiorul casei noastre exista liniște și înțelegere.”

Finalul unei relații și lecțiile învățate

În cele din urmă, relația s-a încheiat, dar nu fără a lăsa în urmă lecții importante.

„Eu am vrut să-i dau libertatea și să nu simtă că este legat de mine, pentru că simțeam că asta este cel mai corect lucru pentru amândoi. A fost o decizie grea, dar necesară.

Mi-a schimbat modul de a gândi și m-a învățat să mă pun pe mine pe primul loc, să înțeleg că dacă eu nu sunt bine, nu pot oferi nimic altora. Principală sunt eu și apoi cei din jur, asta a fost lecția cea mai importantă.”

Drama Elenei, o femeie care a trăit un coșmar alături de fostul soț. „Gravidă fiind, soţul m-a bătut şi m-a legat de un copac în pădure ca să fiu mâncată de animale"

Viața după relații și dorințele de viitor

Astăzi, Olesia privește viața cu mai multă liniște și acceptare.

„Eu îmi trăiesc viața după regulile mele și nu mai încerc să mă adaptez după alții. Nu avem maculator, asta e viața și nu o poți rescrie.

Nu am tot ce mi-ar plăcea, dar îmi place tot ce am și asta mă face să fiu împăcată. Vreau sănătate și să-mi văd nepoții, asta este cea mai mare dorință a mea.”

 Pentru cei care o critică, Olesia are un răspuns simplu și direct: „De ce să mă întrebați pe mine cum, încercați voi și vedeți, fiecare viață este diferită și fiecare face alegeri în felul lui. Nu există rețete universale.”

 Trăiți-vă viața, aveți o singură viață și nu merită să o trăiți după regulile altora. Dacă nu vă place ce spun alții, închideți geamul și nu-i mai auziți, este atât de simplu.”

Povestea Olesiei nu este despre decizii corecte sau greșite, ci despre curajul de a trăi exact așa cum simți, chiar și atunci când ceilalți nu înțeleg. Este o lecție despre asumare, despre alegeri făcute cu inima sau cu mintea și despre felul în care fiecare experiență, oricât de controversată ar părea, te poate schimba și te poate apropia mai mult de tine. Așadar, dincolo de judecăți și aparențe, rămâne o poveste autentică despre viață, despre încercări și despre puterea de a merge mai departe, indiferent de drum.