Drama Marianei, o femeie care nu a avut parte de niciun moment de liniște în căsnicie din partea socrei sale. „Soacra îmi spunea când să mă culc cu soţul şi când nu"

„Mă simțeam ca un incubator pentru ei”

Mariana povestește că presiunea din partea familiei soțului a început aproape imediat după nuntă. Totul trebuia să urmeze un scenariu clar, stabilit de alții.

„A fost totul pe repede înainte, ca la conveyor. Hop, hop, nunta, copiii. În câteva luni am rămas însărcinată, la fel sub presiune. Mă simțeam ca un incubator pentru ei, nu ca o personalitate aparte. Dacă mă întrebau ceva despre mine, despre sănătatea mea, despre starea mea, totul era raportat la copil. Ce mănânci pentru copil? Ce bei pentru copil? Dormi pentru copil? Eu nu mai existam.”

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

Ea spune că dorința ei de a deveni mamă a fost reală, dar momentul nu a fost ales de ea. „Eu îmi doream copii, dar poate nu chiar atunci. Poate voiam să mai termin niște lucruri, să mă pun pe picioare, să simt că sunt adult cu adevărat. Dar pentru ei era urgent. ‘Faceți un boț cu ochi’, așa spuneau. Eu eram doar cea care trebuia să-l nasc.”

Situația a devenit și mai grea în momentul în care copilul s-a născut cu probleme. „În momentul în care copilul s-a născut bolnav, am fost învinovățită. Mi s-a spus că nu mănânc cum trebuie, că sunt slăbănoagă, că nu m-am îngrijit suficient. De parcă eu aș fi vrut asta. De parcă era vina mea.”

„Nu ai voie să fii cu bărbatul tău cât ești însărcinată”

Controlul, spune Mariana, nu s-a limitat la decizii legate de copii. Viața ei intimă era dictată prin reguli impuse de soacră în numele religiei.

„Soacra îmi spunea când să mă culc cu soțul și când nu. Nu ai voie să fii cu bărbatul tău cât ești însărcinată. Nu ai voie să fii cu el cât alăptezi. Nu ai voie să fii cu el când sunt sărbători. Sâmbăta nu, duminica nu, în post nu, în zi de biserică nu. Permanent exista o interdicție. Eu nu mai eram femeie, eram doar un corp care trebuia să respecte niște reguli.”

Ea descrie ceea ce astăzi numește „abuz spiritual”. „Nu știam că există așa ceva până când am ajuns să vorbesc cu specialiști. Dar da, era abuz spiritual. Toate acele ritualuri, toate acele restricții, toate acele impuneri în numele credinței. Nu era despre Dumnezeu. Era despre control.”

Un episod trăit la o mănăstire a rămas întipărit în memoria ei. „Ne-a pus să mergem în patru labe pe sub o icoană, în fața tuturor. Cum merge un copil, în genunchi și în mâini. Oamenii stăteau și se uitau la noi ca la un spectacol. Eu nu am mai văzut în viața mea așa ceva. A fost degradant, umilitor. Și după aceea mi se spunea că eu sunt o creștină rea.”

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

„Ea știa cât costă vopseaua mea de păr”

Mariana spune că implicarea soacrei mergea mult dincolo de sfaturi sau tradiții. Totul era supravegheat, analizat și criticat.

„Ea știa tot. Știa cât cheltuim pe alimente, cât pe servicii comunale, cât costă vopseaua mea de păr. Indemnizația copilului trecea pe mâna lui, iar el îi spunea ei pe ce dau banii. Eu eram criticată permanent. Că sunt o mamă rea, că sunt o gospodină rea, că sunt cea mai proastă alegere pentru fiul ei.”

Comunicarea dintre soț și mama lui era constantă și, susține Mariana, excesivă. „Scriau zilnic emailuri, pagini întregi. Ea comenta cum sunt îmbrăcată, cum cresc copiii, cum gătesc. Eu nu aveam legătură directă cu ea. El era intermediarul. Și niciodată nu voia să o supere.”

Un conflict major a izbucnit din cauza numelui copilului. „Eu voiam să-l cheme Matei. Ea insista să-l cheme Ion, ca pe tatăl lui. Și, chiar după ce copilul era născut și înregistrat, îl striga Ionică. Mă temeam că soțul o să-i schimbe numele la stare civilă. Chiar mi-a spus ulterior că a scris Ion din greșeală și apoi a corectat. Eu trăiam cu frica asta constantă că nu am niciun control.”

„Eram sclava lui, iar ea îmi dicta viața”

Cu timpul, spune Mariana, presiunea s-a transformat în sufocare. „Încercam să fiu mai bună, mai simplă, mai docilă. Mă gândeam că poate eu par țâfnoasă, poate eu greșesc. Am ajuns atât de simplă încât simțeam că își șterg picioarele de mine. Eram sclava lui, iar ea îmi dicta viața prin el.”

Chiar și în momentele de conflict, soacra intervenea direct. „A venit noaptea în apartament și m-a dat afară cu copiii. Mi-au spus că pot pleca singură, dar copiii rămân. Atunci m-am speriat cel mai tare. Mă temeam că o să mi-i ia. Că o să-i ducă și eu nu o să mai am putere.”

Mariana spune că imaginea publică era complet diferită de realitate. „În public eram familia perfectă. El era atent, galant, protector. Toată lumea ne admira. Acasă eram ca doi străini. Eu eram cu copiii într-o cameră, el în alta. Nu mai era afecțiune, nu mai era nimic.”

Ani la rând, a încercat să salveze căsnicia. „Am fost și bună, și gospodină exemplară, și mamă model. Am făcut cursuri, am citit, m-am perfecționat pentru el. Dar nimic nu era suficient. Pentru că problema nu era la mine.”

Drama Elenei, o femeie care a trăit un coșmar alături de fostul soț. „Gravidă fiind, soţul m-a bătut şi m-a legat de un copac în pădure ca să fiu mâncată de animale"

„Nu mai aveam niciun moment de liniște”

În cele din urmă, Mariana a realizat că liniștea nu va veni niciodată în acel cadru. „Nu mai aveam niciun moment de liniște. Permanent era o critică, o regulă, o interdicție, o intervenție. Eu nu mai trăiam pentru mine. Trăiam ca să nu supăr, ca să nu deranjez, ca să nu încalc o regulă.”

Ea spune că despărțirea nu a fost o decizie luată ușor. „Eu sunt un om foarte răbdător. Încerc, mă sacrific, mă adaptez. Dar când mi se umple paharul, s-a terminat. Am înțeles că, dacă rămân, copiii mei vor crește în același control, în aceeași frică.”

Astăzi, vorbește deschis despre experiența ei, fără să-și ascundă emoțiile. „Nu vorbesc din răzbunare. Vorbesc pentru că am trăit asta. Și dacă o femeie se regăsește în ce spun eu și are curajul să plece mai devreme decât am plecat eu, atunci poate că toată durerea asta a avut un sens.”