Povestea americancei care s-a mutat în România și a adoptat 10 copii bolnavi

În ultimii ani, ea a reușit să adopte 7 copii cu probleme de sănătate, care au fost abandonați în spitale, orfelinate sau pe străzile din România, și este în proces de adopție cu alți trei micuți.

Sarah Nicole Smith s-a născut în în Carolina de Nord și este psiholog. A venit pentru prima dată în România în 2006 ca voluntar, pentru două săptămâni, după care s-a întors în Statele Unite pentru a-și finaliza studiile de master. Trei ani mai târziu, cu gândul la copilași, s-a întors în România, unde a rămas definitiv.

„Eu am venit în România să lucrez cu copii orfani în 2006, prima dată pentru două săptămâni. În 2009, m-am mutat în România pentru doi ani… și încă sunt aici. Eu mergeam prin spitalele unde erau bebeluși abandonați și în centrele de plasament. Erau zile când ajungeam la copii la 9 dimineața și plecam după 9 seara acasă. Iubeam să stau cu bebelușii/copiii, să petrec timp cu ei.”, povestea Sarah in urma cu trei ani, pentru blogul alinaprodan.ro.

Prima adopție a făcut-o în 2014 - un bebeluș cu sifilis, suspect epilepsie, dintr-o mamă dependentă de droguri care locuia pe stradă și avea mai multe boli. „Era un bebeluș care pe alții îi speria, dar pentru mine era perfect. Țin minte și acum cum trebuia să merg cu el de două ori pe zi la spital să-i facem injecții cu penicilină. Dar nu m-am speriat de lucrul asta. El este acum un copil perfect sănătos și foarte deștept. Visează să devină astronaut și iubește să învețe. Vorbește perfect româna și engleza. Este cel mai minunat copil”, a explicat Sarah, pentru aceeași sursă.

Al doilea copil a fost o fetiță de 6 luni, iar al treila - un băiețel cu sindrom Down. Al patrulea copil a fost o fetiță cu operație pe inimă, al cincilea tot o fetiță care a trăit doi ani pe stradă, în gară, iar după ea au urmat tripleti, dintre care unul bolnav, care a murit la vârsta de 3 luni.

„Al doilea copil a fost o fetiță. Am aflat despre ea de la cineva de la protecția copilului. Fratele ei murise cu câțiva ani înainte, după ce mă luptasem să-l operăm ca să-l iau acasă. Pe fetiță am luat-o la vârsta de 6 luni. Dar abia la doi ani am reușit să-i fac certificat de naștere. Au fost doi ani foarte dificili. Acum este foarte bine și ea. Iubește baletul, arta și să se joace cu surorile ei. Are 4 ani.

Al treilea a fost un băiețel cu sindrom down. L-am cunoscut la spitalul de bebeluși abandonați când avea doar două săptămâni. Am știut din prima că este copilul meu. M-am interesat de situația lui și am făcut actele să-l iau acasă. L-am dus acasă când avea 4 luni. Acum are 20 de luni și stă în picioare, zice câteva cuvinte și este cel mai cuminte copil pe care l-am văzut vreodată. Îl iubim tare mult!

Al patrulea copil a fost o fetiță cu operație pe inimă. Nicio familie nu a vrut să o ia din cauza problemelor ei medicale. Și nu avea cum să se întoarcă la familia ei biologică pentru că nu au condiții pentru un copil cu probleme medicale. Acum are 2 ani și vorbește NON-stop! Urmează să mergem la încă o operație pe inimă în Italia. Este deșteaptă foc și abia așteaptă să înceapă și ea grădinița.

Al cincilea copil a fost tot fetiță. Este sora biologică a primul meu copil. A trăit doi ani și jumătate pe stradă, în gară. Și dormea în gunoi. La început a fost foarte greu cu ea. Vorbea foarte urât și făcea crize urâte. Dar s-a adaptat repede la noi și a învățat cum este să trăiască într-o casă, să aibă frați. Este tare, tare frumoasă și cuminte acum. Am luat-o în octombrie 2018 și deja în ianuarie 2019 a mers la grădiniță și a început viața de copil normal. Iubește baletul și caii. Este deșteaptă și cuminte și o iubim enorm.

După ea, a fost vorba de tripleți. Unu dintre ei a fost bolnav și, din păcate, a decedat la vârsta de 3 luni. Am rămas cu ceilalți doi băieți. Ei s-au născut prematur. Fiecare avea doar un kilogram la naștere. Din cauza sărăciei, părinții lor nu au putut să îi ia acasă. Băieții sunt foarte sensibili și părinții lor, care mai au 7 copii, nu au condiții să-i crească. Gemenii au acum 9 luni. Din cauză că au fost prematuri, au întârzieri în dezvoltare, dar sunt băieți tare scumpi! Sunt sigură că și ei or să recupereze și or să ajungă foarte bine!”, povestește Sarah pentru blogul alinaprodan.ro.

Cum se descurcă Sarah cu cei mici? Mai în glumă, mai în serios, aceasta spune că cel mai greu este când trebui să îi urce sau să îi coboare din mașină. Altfel, se străduiește să le ofere mereu experiențe noi.

„O să râdeți, cred, dar cel mai greu este când îi urc sau cobor din mașină. În rest, mă descurc. Avem programul nostru. Ne trezim (de obicei se trezesc bebelușii întâi) și avem dimineața timpul nostru: ne iubim, mâncăm micul dejun, îmi beau cafeaua. Acum cât e vară, ne jucăm dimineața. La prânz dorm toți 7, de la 13.00 la 15.00, și am și eu timp să fac treaba prin casă. Fetele mele fac balet, băiatul cel mare face pian, asta facem după-amiază. Seara, ei se culcă până la ora 20.00.”, mai spune Sarah.

Întrebată de unde are resursele financiare necesare pentru a crește atâția copii și pentru a le oferi acestora tot ce le trebuie, Sarah spune că nu are un salariu, ci strânge fonduri în America. „Strâng fonduri din America. Nu am salariu. Dumnezeu are grijă de noi. Toți, prietenii, familia, m-au încurajat. Părinții mei mă ajută cu ce am nevoie. Ei au fost în România în luna mai. Ei îi iubesc pe copiii mei foarte mult”, spune tânăra.

Sarah luptă pentru drepturile și viitorul copiilor săi, deși fiecare zi este un maraton pentru ea. Mai multe despre Sarah Nicole Smith poți afla în interviul de mai jos!