Sărăcia l-a ținut departe de școală. La 9 ani, un băiat din Buzău pășește pentru prima dată în clasa I
Un băiețel de 9 ani din Buzău pășește timid în noul an școlar, dar nu în clasa a III-a sau a IV-a, ca majoritatea copiilor de vârsta lui, ci în clasa I. Și asta nu pentru că ar fi refuzat să meargă la școală, ci din cauza lipsurilor financiare severe care au împiedicat familia să îl înscrie în sistemul de învățământ până la această vârstă.
Băiatul face parte dintr-o familie numeroasă, cu opt copii, crescuți de Anton Manole și soția sa într-o locuință modestă din Buzău. Tatăl a explicat că lipsa banilor pentru haine și rechizite a fost singurul motiv pentru care micuțul a ajuns la școală abia la vârsta de 9 ani. Din păcate, situația nu este un caz izolat în comunitate.
În zonă există multe familii numeroase în care frații își împart hainele și încălțămintea, iar cumpărarea unui ghiozdan reprezintă o cheltuială imposibil de acoperit fără ajutor.
Unde mănâncă două guri, mănâncă și a treia....dar sunt copii în România care mor de foame!
Familia are opt copii: „Cel de 9 ani merge în clasa I”
Pentru a asigura traiul familiei, Anton Manole lucrează în Piața Centrală din Buzău, unde ajută comercianții la căratul mărfurilor. Veniturile lui diferă de la o zi la alta, fiind mult prea mici pentru o familie atât de mare. În prezent, doar patru dintre cei opt frați reușesc să meargă la școală.
„Am 8 copii, o parte dintre ei merg la şcoală, unii la muncă, merg cum mine la muncă în Piaţa centrală. Eu muncesc la piaţă, car un bax de roşii, de castraveţi, ce au oamenii nevoie, 10 lei, 5 lei, cum dau oamenii acolo. Patru copii am la şcoală, nu am bani de rechizite, crede-mă că n-avem.
Am în clasa I, a II-a, a III-a şi a VI-a. Cel de 9 ani merge în clasa I, n-am avut haine, n-am avut ce trebuie. Suntem amărâţi, aici stau 8 copii, eu şi soţia, încă avem de reparat şi este greu”, a precizat Anton Manole.
Pe strada Alexandru Marghiloman locuiesc numeroase familii cu mulți copii, în construcții improvizate. Deși zona se află aproape de centrul municipiului, contrastul este izbitor față de cartierele vecine, iar condițiile de viață sunt extrem de dure.
Nicolae Ghinea, un localnic, a explicat că oamenii încearcă să se ajute între ei, însă efortul financiar este uriaș: un salariu minim este insuficient în condițiile în care doar pregătirea unui singur copil pentru școală costă cel puțin 600-700 de lei.
„Sunt zece familii, fiecare are câte unu, alţii doi, alţii au trei copii, în jur de 20. Este foarte greu pentru toată lumea cu şcoala, dar trebuie să trăim. Pe a mea o duc la grădiniţă şi ăştia care sunt mai mari de şase, şapte ani, opt ani, se duc la şcoală. Ne chinuim, nu avem tot ce ne trebuie.
Avem curent, dar nu toţi, sora mea a tras de la mama mea lumină. Ne ajutăm unul pe altul şi asta e viaţa noastră, ne chinuim. Avem, dar nu avem de toate. Am avea nevoie de ghiozdane, rechizite, sunt foarte scumpe. Ne trebuie 600-700 de lei pentru şcoală cel puţin şi eu muncesc pe 2.000 de lei pe lună. Nu avem condiţii, zici că suntem în pădure, nu-i asfalt, nu-i nimic”, a declarat Nicolae Ghinea.
Studiu: impactul devastator al sărăciei asupra creierului copiilor
„Un pix e 5 lei, un caiet e 7 lei”. Părinții spun că veniturile nu le ajung
Costurile pentru rechizite și haine pun o presiune uriașă pe bugetul acestor familii, care abia reușesc să acopere mâncarea și utilitățile de zi cu zi. Un exemplu este Ioniță Alexandru, tatăl a trei copii, care lucrează în domeniul montării de panouri solare. Acesta a mărturisit că, deși are un loc de muncă stabil și un salariu lunar, banii se termină rapid și nu sunt niciodată suficienți pentru a asigura toate nevoile familiei.
„Am trei copii, cea mare clasa I, cea mică-i la grădiniţă şi ăsta micul să-l dau şi pe el la grădiniţă acum. Suntem aici în 50 de metri, trei copii şi doi adulţi. Vă daţi seama că ne vine greu să cumpărăm şi rechizite, haine, şi pachete în fiecare zi. Trebuie să ne acomodăm.
Ar trebui să sprijine copiii, să le facă o alocaţie mai mare, să le dea şi lor un ajutor să continue şcoala, că le e greu să continue şcoala, uite, un pix e 5 lei, un caiet e 7 lei, le mai strică, se joacă, să le dea rechizite, să le dea şi lor un ajutor acolo, pachetul lor la şcoală măcar. Lucrez şi nu ne ajungem, iau 4.000 de lei pe lună şi nu mă ajung cu nimic. Montez panouri solare. Avem utilităţi, dar sunt scumpe”, a precizat Ioniţă Alexandru.
Problemele nu se opresc la rechizite. În multe gospodării nu există canalizare, toaleta este în curte, iar hainele fraților mai mari sunt purtate și de cei mai mici.
Consilierul local Silviu Roșioru a atras atenția că a întâlnit inclusiv elevi cu rezultate excelente la învățătură, dar ale căror familii nu își permit nici măcar pachetul zilnic pentru mâncare sau haine de schimb.
„Am văzut familii care trăiesc la limita existenţei. Oameni care, din diferite motive, au ajuns în această situaţie şi care au nevoie de un sprijin al administraţiei. Direcţia de Asistenţă Socială face tot posibilul să facă faţă, dar cazurile sunt în număr foarte mare şi cred că trebuie analizată foarte bine această situaţie de integrare a acestor oameni şi acestor familii, ţinând cont că au câte şapte, opt copii.
Sunt familii cu copii care sunt premianţi şi aţi văzut în ce condiţii, n-au bani de pachet, n-au bani de haine, îşi iau încălţămintea de la frate la frate şi îmbrăcămintea să poată să meargă pe rând”, a declarat consilierul local Silviu Roşioru.
Peste 12.000 de ghiozdane sunt distribuite copiilor din Buzău
Silviu Roșioru susține că o soluție pe termen lung pentru continuarea studiilor de către copii este construirea de locuințe sociale și racordarea gospodăriilor la utilități. Problema centrală nu o reprezintă doar lipsa rechizitelor la începutul anului școlar, ci condițiile dificile de viață ale acestora.
„Prima urgenţă este construirea de case sociale, nu este o investiţie foarte mare. Au fost proiecte, au fost finanţări care au trecut pe lângă noi şi nu am dat atenţie acestor bani europeni. Gândiţi-vă că s-ar putea face 300-400 de locuinţe sociale, am putea cât de cât să aducem la liman această situaţie dezastruoasă pentru aceste familii. Nenorocirea este că, aţi văzut, au apă, nu au canalizare.
Au toaletele în curte, se spală la lighean, neavând canalizare, spală la mână. Este dureros ceea ce se întâmplă. Nu este posibil şi urgent trebuie tras un semnal de alarmă ca administraţia să dea o atenţie sporită acestor oameni năpăstuiţi”, a mai precizat alesul local.
Pentru a veni în sprijinul elevilor, Primăria Municipiului Buzău a alocat în 2026 un buget de aproximativ 2,1 milioane de lei destinat achiziției de ghiozdane și rechizite. Primarul Constantin Toma a precizat că pachetele educaționale sunt distribuite tuturor copiilor înscriși oficial la grădiniță, precum și celor din clasele I-VIII, respectând criteriile stabilite în programul municipal.
„Toţi copiii care sunt la grădiniţă sau la şcoală, fără excepţie, primesc acest ghiozdan. Dacă sunt înscrişi într-o formă oficială, grădiniţă, clasele 0-IV, clasele V-VIII, primesc. Sunt peste 12.000 de ghiozdane pe care le distribuim. Marea majoritate dintre beneficiari nu sunt într-o situaţie bună”, a declarat primarul Constantin Toma.
În total, aproximativ 44.000 de elevi din județul Buzău au început noul an școlar, iar în jur de 3.300 dintre aceștia au pășit în clasa I. Printre ei se numără acum și băiatul de 9 ani al lui Anton Manole. Pentru el, clopoțelul a sunat cu o întârziere de câțiva ani, după ce sărăcia și lipsa hainelor sau a lucrurilor de bază l-au ținut departe de școală până în acest moment.
Surse foto: istockphoto.com, pexels.com, agerpres.ro
Surse articol: agerpres.ro, ziare.com, observatornews.ro
Urmareste-ne pe Google News
