Din grija pentru copilul tau

Croitorasul cel viteaz

Într-o diminea?? de var?, un croitora? ?edea plin de voio?ie la masa lui de lucru de lâng? fereastr?. Cosea de zor, iar mâinile lui parc? alergau singure pe ?es?tur?.
Pove?ti de Fra?ii Grimm - Croitora?ul cel viteaz

Tocmai atunci se întâmpl? s? treac? pe strad? o ??ranc?, strigând cât o ?inea gura:

- Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun!

Cuvintele femeii îi pl?cur? croitora?ului ?i, sco?ându-?i c?p??âna pe fereastr?, îi zise:

- Ia vino sus la mine, m?tu?ic? drag?! Presimt c-o s?-?i desfaci repede toat? marfa...

Femeia urc? anevoie cele trei etaje, din pricin? c-avea un co? tare greu. Când ajunse în camera croitora?ului, acesta o puse s?-i arate toate oalele cu magiun. Le cercet? cu luare aminte, ca nu cumva s? se în?ele în vreun fel. Le cânt?ri în mân?, pe rând, î?i vârî nasul în fiecare, ?i în cele din urm? spuse:

- Da, da, nu-i r?u! Ia cânt?re?te-mi, drag? m?tu?ic?, a?a, pe la vreo patru uncii. Adic?, ia stai, poate s? fie chiar ?i un sfert de funt, c? doar n-o s? s?r?cesc din pricina asta!

Femeia, care tr?sese n?dejde c?-i un mu?teriu bun ?-o s?-i fac? cine ?tie ce vânzare, îi cânt?ri cât ceruse, dar plec? îmbufnat? ?i bomb?nind. "Magiunul ?sta cred c-o s?-mi priasc? nu ?ag?! î?i zise croitora?ul în sinea lui... ?-o s?-mi mai dea ?i putere!"

A?a c? scoase pâinea din dulap, î?i t?ie o felie zdrav?n? ?-o unse cu magiun din bel?ug. "Nu m-ating de ea pân? nu dau gata vesta!" gândi croitora?ul. Apoi puse felia de pâine cât mai aproape de el, s-o aib? tot timpul în fa?a ochilor, ?i se apuc? s? coas? mai departe. De bucuros ce era, f?cea împuns?turi din ce în ce mai repezi. În vremea asta, mirosul cel dulce al magiunului se r?spândi în toat? odaia ?i ajunse la droaia de mu?te care mo??iau pe pere?i.

Atrase de mirosul pl?cut, acestea d?dur? buzna s? se a?eze gr?mad? pe bucata de pâine.

- Hei, mu?telor, da' cine v-a chemat aici?! strig? înciudat croitora?ul, încercând s? alunge oaspe?ii nepofti?i.

Dar mu?tele, care nu în?elegeau deloc graiul oamenilor, nu se l?sar? izgonite, ci t?b?râr? puzderie asupra osp??ului.

Atunci croitora?ul î?i ie?i din pepeni ?i, apucând o basma, începu s? loveasc? f?r? cru?are în gr?mada de mu?te. "P?i dac?-i a?a, las pe mine, c? v?-nv?? eu minte" î?i zise el. Ridic? basmaua, num?r? ?i, ce crede?i: nu mai pu?in de ?apte mu?te z?ceau r?puse-n fa?a lui, cu picioru?ele ?epene!

"Da' ?tii c?-mi e?ti voinic, m?i b?iete!" se groz?vi croitora?ul, admirându-?i singur vitejia. "O isprav? ca asta se cuvine s-o afle pe dat? tot târgul!" î?i mai zise el. Apoi î?i croi la iu?eal? un brâu, îl cusu bine s? fie trainic ?i brod? pe el, cu litere de-o ?chioap?: "?apte dintr-o lovitur?!"

"Da' ce, parc? târgul ?sta al nostru, e de ajuns?" continu? croitora?ul s? vorbeasc? cu sine însu?i. "Lumea întreag? s-ar cuveni s?-mi ?tie isprava, c? doar nu e un fleac!" ?i de voios ce era, inima începu s?-i tresalte ca o codi?? de purcel...

Se socoti el ce se socoti, ?i cum atelierul i se p?ru neînc?p?tor pentru o asemenea vitejie, î?i încinse brâul, hot?rât s?-?i încerce norocul în lumea larg?.

Înainte de-a porni la drum, scotoci prin toat? casa, doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii, ca s? ia cu el. Nu g?si îns? decât o bucat? de brânz? veche, dar se gr?bi s-o vâre în buzunar.

Nici n-apuc? s? treac? bine de poart?, c? ?i z?ri o p?sare care se încurcase într-un tufi? ?i se zb?tea s? ias? de acolo. O scoase dintre ramuri ?-o vârî ?i pe dânsa-n buzunar, al?turi de bucata de brânz?. Apoi o porni voinice?te la drum, ?i u?urel cum era, nici vorb? s? se prind? oboseala de dânsul.

Drumul pe care-l apucase ducea peste un munte. În cre?tetul lui, croitora?ul d?du peste o namil? de uria? care privea lini?tit în zare. Croitora?ul se apropie de dânsul, f?r? team?, ?i-i zise:

- Bun? ziua, frate! Dup? cum v?d, stai aici, la via?? tihnit? ?i te mul?ume?ti s? m?sori doar cu ochii lumea! P?i, asta-i treab? pentru un voinic ca tine? Se cade oare s? te la?i a?a, în dorul lelii? Eu nu m? mul?umesc doar cu atât ?i am pornit s? colind lumea larg?, ca s?-mi încerc norocul... N-ai vrea s? vii ?i tu cu mine?

Uria?ul se întoarse cu dispre? spre croitora? ?i n-avu decât un singur r?spuns:

- ?i-ai ?i g?sit cu cine s? m?-nso?esc! Cu un coate-goale ca tine!

- Ce-ai spus?! Na, cite?te aici, ca s?-?i dai seama cu cine ai de-a face ?i pe urm? s? vorbim... se groz?vi croitora?ul nostru ?i-?i descheie haina, ar?tându-i uria?ului brâul.

Uria?ul citi: "?apte dintr-o lovitur?!" ?i, crezând c?-i vorba de ?apte oameni doborâ?i de croitora? dintr-o dat?, începu s? se uite altfel la f?râma de om ce-i st?tea în fa??. Dar în sinea lui tot nu-l crezu în stare de asemenea fapt? ?i socoti de cuviin?? s?-l pun? la încercare.

Lu? de jos un pietroi ?i-l strânse în pumn, pân? ce începu s? picure apa el.

- Hai, f? ?i tu ca mine, de e?ti chiar atât de voinic pe cât ?tii s? te lauzi spui! îl îndemn? uria?ul.

- Numai atât?! p?ru s? se mire croitora?ul. P?i asta-i o joac? de copil pentru unul ca mine!

Nici nu-?i termin? bine vorbele c?, vârându-?i mâna-n buzunar, scoase de acolo bucata de brânz? ?i-o strânse-n pumn pân? ?â?ni tot zerul din ea.

- Acum, ce mai ai de zis? îl înfrunt? croitora?ul. Uria?ul t?cu încurcat, dar parc? tot nu-i venea s? cread? c? f?râma asta de om are atât de puternic?. ?i ca s-o mai încerce înc? o dat?, ridic? un alt pietroi din pulberea drumului ?i-l zvârli atât de sus, c? abia îl mai puteai z?ri.

- Ei, piticanie, ia s? te v?d ?i pe tine de ce e?ti în stare!

- Stra?nic? azvârlitur?, n-am ce zice, r?spunse croitora?ul, dar vezi c?, pân? la urm?, pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a întors pe p?mânt! Eu o s? zvârl unul care n-are s? se mai întoarc? niciodat?...

Acestea fiind zise, croitora?ul scoase pas?rea din buzunar ?i-i d?du drumul în v?zduh. Bucuroas? la culme c?-?i rec?p?tase libertatea, pas?rea se avânt? în înaltul cerului ?i nu se mai întoarse.

- Ei, cum î?i pl?cu zvârlitura asta, frate?! Îl cam lu? peste picior croitora?ul.

- Ce s? zic, v?d c? la aruncat te pricepi! recunoscu uria?ul. Da', vorba este: de altele e?ti bun? S? cari în spinare o povar? mai ca lumea ai putea? Ori te dor ?alele?

Îl duse pe croitora? la un stejar falnic, care z?cea doborât la p?mânt, ?i-i zise:

- Ia s? te v?d! De e?ti chiar atât de voinic pe cât spui, ajut?-m? s? scot copacul asta din p?dure!

- Da' cum s? nu, bucuros! r?spunse croitora?ul. Hai, treci de ia în spinare tulpina cu partea dinspre r?d?cin?, iar eu o s? duc coroana, c? doar cr?cile ?i frunzi?ul sunt partea cea mai grea.

Uria?ul î?i s?lt? tulpina pe um?r, iar croitora?ul odat? s?ri pe-o creang?. ?i cum matahala nu mai putea s?-?i întoarc? capul, trebui s? care-n spate tot copacul. Ba-l mai c?r? ?i pe croitora? pe deasupra!

Croitora?ul ?edea lini?tit pe creanga lui ?i fluiera plin de voio?ie, ca ?i când ar fi fost o joac? pentru el s? duc?-n spinare asemenea greutate. Uria?ul c?r? copacul o bucat? bun? de drum, dar la un moment dat sim?i c?-l las? puterile ?i zise:

- Opre?te, c? nu mai pot! Prea e greu! Trebuie s?-l dau jos din spinare, c? m-a de?elat...

Croitora?ul s?ri sprinten de pe creanga ?i, apucând trunchiul cu amândou? mâinile, de parca l-ar fi c?rat tot timpul pân? atunci, începu s?-?i râd? de bietul uria?:

- Poftim, ditamai matahala ?i nu e în stare s? duc?-n spate un fleac de copac ca ?sta!

Merser? ei ce mai merser? împreun? ?i se nimerir? s? ajung?-n fa?a unui cire?. Uria?ul apuc? numaidecât crengile de sus, înc?rcate cu cire?e pârguite ?i, aplecând trunchiul pomului pân?-n dreptul voinicului nostru, îl îndemn? s?-l prind? în mân?, ca s? poat? culege cire?e cât i-o fi voia.

Dar vezi ca voinicul nostru era prea sl?bu? ca s? poat? ?ine pomul, ?i când uria?ul îl l?s? din mân?, cire?ul î?i ridic? deodat? crengile, s?ltându-l în aer ?i pe croitora?.

Mult nu trecu îns? ?i se pomeni iar pe p?mânt, viu ?i nev?t?mat. V? închipui?i dumneavoastr? c? acum fu rândul uria?ului s?-l ia în zeflemea!

- Cum vine asta, voinicosule, n-ai nici m?car atâta putere s? ?ii locului ni?te crengi atât de sub?irele?

- Ia auzi-l ce vorbe?te! P?i, putere am cât? pofte?ti! se gr?bi croitora?ul s? r?spund?. Ce, asta ar putea s? fie un lucru anevoie pentru unul care a doborât ?apte dintr-o lovitur?? Da' vorba e c-am s?rit peste pom din cu totul alt? pricin?... Auzii prin tufi?urile alea ni?te vân?tori care tot slobozeau focuri de pu?c? ?i am fost curios s? v?d ?i eu ce este. S?ri ?i tu ca mine, dac? po?i!

Uria?ul î?i f?cu vânt, dar, oricât se c?zni, nu fu în stare s? sar? peste pom, ci r?mase ag??at cu picioroarele printre ramuri. Astfel, se întâmpl? ca ?i de data asta s? se arate mai dibaci croitora?ul. Atunci uria?ul încerc? altceva:

- De e?ti atât de voinic pe cât spui, atunci hai cu mine în pe?tera uria?ilor, s? stai acolo peste noapte.

Croitora?ul se învoi bucuros ?i-l urm?. Intrar? ei în pe?ter? ?i numai ce d?dur? cu ochii de o mul?ime de uria?i care st?teau roat?-n jurul unui foc. Fiecare matahal? ?inea în mân? câte-o oaie fript? ?i se înfrupta din ea. Croitora?ul c?t? cu aten?ie împrejur ?i-?i spuse în sinea lui: "Oricum, aici tot te mi?ti mai în voie decât în chichinea?a aia de atelier!"

Uria?ul îl duse în dreptul unui pat ?i-l îmbie s? se culce în el ?i s? doarm? cât i-o fi voia. Dar vezi c? patul ?sta era prea mare pentru croitora?ul nostru, a?a c? nu se culc? în el, ca to?i uria?ii, ci se ghemui într-un col?i?or. Pe la miezul nop?ii, socotind c? voinicul doarme dus, uria?ul se scul? f?r? s? fac? pic de zgomot ?i, apucând un drug mare de fier, izbi în pat cu atâta putere, c?-l sf?râm?-n dou?.

"De-acu?, s-a zis cu l?custa asta afurisit?!" se bucur? uria?ul, în sinea lui.

A doua zi, în zori, uria?ii o pornir?-n p?dure ?i nici nu-l luar? în seam? pe croitora?. Uitaser? cu totul de dânsul. Când colo, ce s? vezi: croitora?ul p??ea pe urmele lor, voios nevoie mare. Tare se mai însp?imântar? uria?ii atunci când îl v?zur? ?i, temându-se s? nu cumva s? se înfurie pe ei ?i s?-i fac? pe to?i chis?li??, o luar? la goana de le sfârâiau c?lcâiele, nu alta.

Croitora?ul î?i v?zu de drum spre alte meleaguri ?i, drept s? v? spun, nasul lui cel ascu?it se dovedi c?l?uz? stra?nic?!

Dup? ce colind? el prin fel ?i fel de locuri, într-o zi se întâmpl? s? ajung? în curtea unui palat mare. ?i cum se sim?ea tare ostenit, se întinse pe iarb? ?i adormi de îndat?.

În timp ce dormea, oamenii de pe acolo se adunar?-n jurul lui, s?-l vad? mai de aproape, ?i ramaser? cu gura c?scat? când b?gar? de seam? c? pe brâul cu care era încins fl?c?ul st?tea scris: "?apte dintr-o lovitur?!"

- Vai de zilele noastre, începur? ei a se v?ic?ri, da' ce-o fi c?utând pe la noi viteazul ?sta, c? doar e vreme de pace! Trebuie c? e vreo c?petenie de o?ti...

?i oamenii alergar? de îndat? s?-l vesteasc? pe împ?rat ?i-?i d?dur? cu p?rerea c? un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuin?? de s-ar porni vreun r?zboi. ?i c?, în nici un caz, n-ar trebui s? fie l?sat s? plece.

Împ?ratul socoti c? sfatul norodului e cum nu se poate mai bun ?i trimise pe unul din sfetnicii s?i de încredere la croitora?, s? stea pe-ndelete de vorb? ?i s? afle de nu cumva acesta se învoie?te s? se bage lefegiu în oastea împ?r??iei.

Dar cum voinicul nostru înc? mai dormea, curteanul a?tept? pân? ce-l v?zu c? se treze?te. ?i-n timp ce croitora?ul î?i dezmor?ea m?dularele ?i se freca la ochi, curteanul îi ?i spuse despre ce era vorba.

- P?i, pentru asta am ?i venit aici! zise croitora?ul. Sunt gata s?-mi pun palo?ul în slujba împ?ratului!

Voinicul nostru se bucura de mare cinstire ?i împ?ratul avu grij? s?-i dea în dar o minun??ie de cas? cum nu râvneau mul?i dreg?tori, dintre cei mai ale?i. Vezi îns? c? celelalte c?petenii începur? s?-l pizmuiasc? pe voinic ?i-ar fi vrut s?-l ?tie plecat peste m?ri ?i ??ri.

- Cum o scoatem la cap?t cu ?sta, se întrebar? ei, dac? ne-om lua cumva la har?? cu dânsul?! C? de s-o n?pusti asupra noastr?, cum îi e obiceiul, ?apte dintr-o lovitur? doboar?...

Mai vorbir? ei ce mai vorbir?, ?i pân? la urm? se hot?râr? s? mearg? cu to?ii la împ?rat ?i s?-i cear? s? le dea drumul din o?tire.

- Nu ne sim?im în stare, m?ria-ta, s? lupt?m cot la cot cu unul ca el, care doboar? ?apte dintr-o lovitur?! se plânser? ei st?pânului lor.

Împ?ratul fu foarte mâhnit la gândul c? din pricina unui singur om ar putea s? se înstr?ineze de to?i slujitorii cei credincio?i ?i c? ar putea chiar s?-i piard?. ?i se c?ina amar c? f?cuse neghiobia de a-l fi luat în slujba lui.

Chibzui el ce chibzui cum s? scape cât mai repede de voinic, dar vezi c? nu era chiar atât de u?or! S?-i dea papucii de-a dreptul, nu cuteza, de team? ca viteazul s? nu-i fac? de petrecanie lui ?i întregii sale o?tiri ?i, dup? aceea, s? se însc?uneze el în jil?ul domnesc. Mult? vreme se zb?tu împ?ratul cum s? se descotoroseasc? de nepoftitul ?sta ?i-n cele din urma îi veni o idee.

Printr-un curtean trimise vorb? croitora?ului c? l-ar ruga s?-l ajute într-o treab? care ar fi floare la ureche pentru un om atât de viteaz ca el.

Curteanul îi povesti croitora?ului c? într-o p?dure din apropierea cet??ii de scaun se prip??iser? doi uria?i, ?i c? blestema?ii ace?tia nu f?ceau altceva decât s? prade, s? ucid? ?i s? dea foc, f?când pierdute zeci de vie?i nevinovate ?i pricinuind numai pagube. ?i-i mai zise c?, pân? atunci, oricine se-ncumetase s? se apropie de ei î?i pusese via?a-n primejdie. Iar de s-ar ar?ta el gata s? le vin? de petrecanie acestor uria?i, împ?ratul l-ar r?spl?ti pe m?sura faptei lui viteje?ti ?i i-ar da de so?ie pe singura lui fiic? ?i drept zestre o jum?tate din împ?r??ie.

"Ei, a?a chilipir mai zic ?i eu c?-i de mine! Stra?nic m-a mai nimerit!" gândi croitora?ul în sinea lui. C?, vezi, cu o domni?? frumoas? ca o cadra ?i c-o jum?tate dintr-o împ?r??ie nu te prea întâlne?ti la tot pasul!"

?i continuându-?i parc? gândul, gr?i c?tre trimisul împ?ratului:

- Nici nu mai încape vorb? c? m?-nvoiesc! ?i s?-i duci veste împ?ratului c? am eu grij? de uria?ii aceia ?i-o s?-i fac s?-?i lase oasele în codru...

Apoi croitora?ul porni cât mai degrab? spre acea p?dure, înso?it de cei o sut? de c?l?re?i pe care i d?duse împ?ratul drept ajutor. De îndat? ce ajunse la marginea p?durii, voinicul le zise înso?itorilor lui:

- A?tepta?i-m? aici, ca m? r?fuiesc eu ?i singur cu uria?ii! S? n-ave?i nicio grij?, la amândoi o s? le fac de petrecanie!

Apoi se afund?-n p?dure ?i începu s? cerceteze cu de-am?nuntul, ba în dreapta, ba în stânga, fiecare desi?.

Mult timp nu trecu ?i, deodat?, îi z?ri ?i pe cei doi uria?i. Dormeau bu?tean la umbra unui copac ?i sfor?iau atât de tare, c? se zb?teau crengile în jurul lor ca b?tute de furtun?. Croitora?ul î?i umplu repede buzunarele cu pietre ?i se c???r?-n copac, de-ai fi zis c?-i o veveri??.

Apoi, zvârr! Începu s? arunce cu pietre în pieptul unuia dintre ei. Cum era rupt de somn, uria?ul nu sim?i nimic mult? vreme, dar pân? la urm? se trezi ?i, înghiontindu-?i prietenul, îl întreb?:

- Ce te-a apucat s? dai în mine?

- Pesemne c? visezi! r?spunse cel?lalt. De unde ai mai scos-o c? dau în tine?

Adormir? ei din nou ?i croitora?ul doar atât a?tepta. ?intind bine, îl pocni cu o piatr? pe cel?lalt uria?.

- Aoleu, da' asta ce-i?! ?ip? acesta, ca ars. De ce m? love?ti?

- Nu te-am lovit defel! bomb?ni primul uria?.

Se ciorov?ir? ei a?a o vreme, dar cum erau tare osteni?i, se l?sar? p?guba?i ?i începur? s? trag? iar la aghioase. Croitora?ul î?i începu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea ?i-o zvârli cu toat? puterea în pieptul primului uria?.

- Te cam întreci cu gluma, auzi! r?cni acesta, s?rind în sus ca un apucat.

?i, în?f?cându-l de piept pe tovar??ul s?u, îl izbi cu atâta putere de un copac, c? se cutremur? copacul din cre?tet ?i pân?-n r?d?cin?.

Dar parc? cel?lalt se l?s? mai prejos?! Nu trecu mult ?i începur? s? smulg? copacii din jur, cu r?d?cini cu tot, ?i s? ?i-i repead?, ca orbe?ii, unul în capul celuilalt, pân? ce se pr?bu?ir? amândoi la p?mânt, de parc? i-ar fi lovit tr?snetul în aceea?i clip?.

În timp ce cobora din copac cu iu?eal?, croitora?ul î?i spuse în sinea lui: "Mare noroc am avut c? nu l-au smuls ?i pe asta în care eram coco?at; altminteri ar fi trebuit s? sar ca o veveri?? într-altul".

Trase apoi palo?ul din teac? ?i-l împlânt? adânc, de vreo câteva ori, în pieptul celor doi uria?i. Într-un sfâr?it, se întoarse la c?l?re?ii care-l a?teptau în marginea p?durii ?i le zise:

- Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amândoi; dar nu mi-a fost deloc u?or, z?u a?a!

În disperarea lor, s?-i fi v?zut cum smulgeau copacii din r?d?cini, ca s? se apere. Dar po?i s? te pui cu unul ca mine, care doboar? ?apte dintr-o lovitur??

- Nu cumva te-au r?nit? s?rir? s?-l întrebe c?l?re?ii.

- Auzi vorb?! se sup?r? croitora?ul. Eu, r?nit? N-au fost în stare s?-mi clinteasc? m?car un fir de p?r.

C?l?re?ii nu prea vrur? s? se încread?-n spusele lui ?i intrar?-n adâncul p?durii s? vad? cu ochii lor care-i adev?rul. ?i nu mic? le fu mirarea când d?dur? cu adev?rat peste cei doi uria?i, sc?lda?i într-o b?ltoac? de sânge... Iar în jurul lor se putea vedea o mul?ime de copaci cu r?d?cinile smulse din p?mânt.

Croitora?ul se înf??i?? împ?ratului ?i-i ceru r?splata care i se cuvenea. Acesta îns? se c?i amarnic pentru f?g?duiala f?cut? ?i scorni pe loc altceva, cu gândul s? se descotoroseasc? de nepricopsitul ?sta, care-i st?tea ca un ghimpe-n coast?.

- Prea te gr?be?ti, voinicule, gr?i împ?ratul. Cuvântul meu e cuvânt, da' mai înainte de a ?i-o da pe fiic?-mea de nevast? ?i jum?tate din împ?r??ie, se cuvine s? mai s?vâr?e?ti înc? o fapt? de vitejie!

Dar mare lucru nu-i pentru tine... Într-una din p?durile mele ?i-a f?cut s?la?ul un inorog, iar dihania asta f?cea numai pagube. Cu cât îl prinzi mai degrab?, cu atât va fi mai bine pentru tine.

- Dac?-i vorba de-un inorog, las?-l în seama mea! Da' asta m? tem ?i mai pu?in decât m-am temut de cei doi uria?i... C? doar m?ria-ta ?tie ce-mi poate pielea: ?apte dintr-o lovitur? dau gata!

Apoi, luând cu sine o secure ?i-o funie, croitora?ul o porni la drum. Ajuns în p?dure, le spuse ?i de ast? dat? înso?itorilor lui s?-l a?tepte mai la o parte.

Pe inorog nu fu nevoit s?-l caute prea mult, c?ci era aproape. Iar acesta, de cum îl z?ri pe croitora?, se ?i repezi asupr?-i, vrând s?-l str?pung? cu cornul dintr-o singur? lovitur?.

- U?urel! strig? voinicul nostru.

R?mase pe loc, lini?tit, a?teptând pân? ce fiara fu foarte aproape de el. Atunci s?ri cu sprinteneal? în spatele unui copac. Dar inorogul nu-l sl?bea defel ?i, repezindu-se cu toat? puterea în copac, î?i înfipse cu atâta furie cornul în trunchi, c? nu mai putu s?-l smulg? de acolo ?i r?mase astfel prins ca într-un piron.

"Ei, acum mi-a picat în la? mititelule!" se bucur? croitora?ul. Ie?i dind?r?tul copacului ?i, dup? ce trecu frânghia pe dup? gâtul fiarei, retez? cu securea cornul înfipt în copac. Dup? ce sfâr?i toat? treaba asta, lua inorogul de funie si-l duse pe?che? împ?ratului.

Dar vezi ca nici de ast? dat? împ?ratul nu se învoi s?-?i ?in? f?g?duiala ?i-i ceru s? s?vâr?easc? o a treia isprav? vitejeasc?.

Înainte de-a se porni nunta, croitora?ul trebuia s?-i mai prind? un porc mistre?, care f?cea mari stric?ciuni într-una din p?durile împ?r?te?ti. ?i ca ?i-n celelalte dou? d??i, cei o sut? de vân?tori urmau s?-i stea în preajm? ?i s?-i dea ajutor la nevoie.

- Bucuros o fac, m?ria-ta, r?spunse croitora?ul, c? pentru mine asta-i o joac? de copil!

De asta dat? îns? nu-i mai lu? cu el în p?dure pe vân?tori, ?i ace?tia fur? tare mul?umi?i, fiindc? mistre?ul îi fug?rise în câteva rânduri cu atâta înver?unare, c? le pierise cheful s?-i mai caute pricin?.

De îndat? ce-l z?ri pe croitora?, fiara se n?pusti ca turbat? asupra lui, cu botul plin de spume, scrâ?nind cu furie din col?ii ascu?i?i. Î?i dezveli într-un rânjet col?ii, vrând s?-l culce la p?mânt dintr-o lovitur?. ?i cu siguran?? c? l-ar fi r?pus, dac? croitora?ul cel sprinten n-ar fi fugit s? se ad?posteasc? într-un c?su?? de vân?toare aflat?-n apropiere. Cum ?tia c? fiara e pornit? pe urmele lui, nu z?bovi în?untru, ci s?ri afar? pe fereastr?. Ocolind apoi c?su?a, se piti dup? ea ?i-o închise tocmai în clipa când mistre?ul d?duse orbe?te buzna în?untru...

Dihania cea fioroas? spumega de furie, dar cum era prea greoaie ?i neîndemânatic? pentru ca s? poat? s?ri pe fereastr?, pic? în capcana întins? cu iste?ime.

Croitora?ul îi chem? pe vân?tori ca s?-i aib? drept martori c? prinsese fiara, iar dup? aceea se înf??i?? împ?ratului, care, de voie, de nevoie, trebui s?-?i ?in? cuvântul ?i s?-i dea fata ?i jum?tate din împ?r??ie.

Nunta se s?rb?tori cu mult? str?lucire, dar cu pu?in? bucurie. ?i a?a se f?cu c? croitora?ul ajunse împ?rat.

Trecu ce trecu ?i într-o noapte împ?r?teasa cea tân?r? se pomeni c?-l aude pe b?rbatul ei vorbind prin somn. ?i zicea el a?a: "B?iete, ia apuc?-te de-mi coase pieptarul ?i-mi cârpe?te n?dragii, c? de nu, odat? te ating cu cotul peste urechi!" ?i atunci î?i d?du ea seama c? so?ul ei nu-i de neam.

A doua zi îi împ?rt??i împ?ratului totul, ar?tându-i cât era de nenorocit? de ce aflase, ?i-l rug? din suflet s-o scape de pacostea asta de b?rbat care nu era decât un nemernic de croitora?.

Împ?ratul g?si multe cuvinte de mângâiere ?i la urm? îi zise:

- Nu te mai pr?p?di atât cu firea, fata mea! La noapte caut? de las? deschis? u?a de la iatac. Slugile mele vor sta de veghe afara, ?i de îndat? ce-l va cuprinde somnul pe b?rbatul t?u, tu s? le dai de veste. Într-o clip? l-or lega fedele?, s? n-aib? cum se împotrivi, ?i dup? aia l-or duce pe-o corabie, care o pleca cu el in lume. Iar a?a o s? i se piard? urma...

Tân?ra împ?r?teasa fu mul?umit? de spusele tat?lui ei ?i, la rându-i, îi zise c? va face întocmai cum a sf?tuit-o el. Dar se întâmpl? ca o slug? s? aud? tot ce puseser? dân?ii la cale. ?i cum îi era credincioas? tân?rului domnitor ?i-l iubea, îi dest?inui tot ce se uneltise împotriva lui.

- Dac? a?a-i vorba, las' c? am s? pun eu cap?t tuturor urzelilor acestora! r?spunse croitora?ul.

?i ca ?i când nimic n-ar fi ?tiut, când veni seara, se culc? la ora obi?nuit?, al?turi de împ?r?teas?. A?tept? ea cu inima fript? s?-l vad? adormit, ?i când socoti c? doarme de po?i t?ia lemne pe el, se d?du jos din pat, deschise u?a iatacului ?i se culc? la loc. Atunci croitora?ul, care se f?cea numai c? doarme, începu s? r?cneasc?:

- B?iete, ia apuc?-te de-mi coase pieptarul ?i-mi cârpe?te n?dragii, c? de nu, odat? te ating cu cotul peste urechi! Am doborât eu ?apte dintr-o lovitur?, le-am f?cut de petrecanie la doi uria?i, am prins un inorog ?i-un mistre?, ?i crezi c-o s? m? tem de nevolnicii ??tia care stau ?i pândesc dup? u?? iatacului?!

Auzindu-i vorbele, care te puteau baga în r?cori, nu altceva, slugile se-nfrico?ar? de moarte ?i-o luar? la s?n?toasa, de parc? le-ar fi gonit din urm? o oaste de s?lbatici.

De atunci, nimeni nu mai cutez? s?-i caute pricin?. ?i uite a?a s-a întâmplat c-a r?mas croitora?ul nostru pe tronul împ?r?tesc pân? la sfâr?itul zilelor lui.

Poezii scurte pentru copii de Anul Nou

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Cele mai frumoase povesti de Craciun pentru copii
    Cele mai frumoase povesti de Craciun pentru copii

    Povesti de Craciun. Sarbatorile se apropie si ai un motiv in plus sa ii citesti copilului povesti. Basmele si  povestile cu zane, spiridusi si eroi le dezvolta copiilor inteligenta si...

    POVEȘTI DE FESTIVAL – Primul festival de teatru independent pentru copii
    POVEȘTI DE FESTIVAL – Primul festival de teatru independent pentru copii

    Festivalul de teatru independent pentru copii Povești de Festival va avea loc, pentru prima dată în România, pe 9 și 10 noiembrie în Sun Plaza și va cuprinde 10...

    17 povești amuzante despre cât este de minunat să ai copii
    17 povești amuzante despre cât este de minunat să ai copii

    Despre meseria de părinte un lucru se poate spune sigur: nu este defel plictisitoare. Cu toate că este presărată de încercări dificile, la fel de multe sunt și...

    Povești pentru copii cu tâlc dintr-o singură frază
    Povești pentru copii cu tâlc dintr-o singură frază

    Se spune că poveștile cele mai scurte au un impact emoțional mai mare. Însă, ce se întâmplă când așa-zisele povești conțin o singură frază? Poate oare un...

    5 povești incredibile ale unor copii care s-au luptat cu cancerul și au câștigat
    5 povești incredibile ale unor copii care s-au luptat cu cancerul și au câștigat

    Poveștile copiilor care s-au luptat cu cancerul nu sunt doar emoționante, ci îți pot dovedi câtă putere și voință există în aceste suflete mici. Iată prin ce au...

    10 povești frumoase pentru copii care îți vor topi inima
    10 povești frumoase pentru copii care îți vor topi inima

    Copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viața noastră și de aceea încercăm adesea să ne aducem aminte cum era pe-atunci. Din acest motiv, încercăm să rememorăm...

    15 povești de la părinți care au fost surprinși de copii când erau în momente intime
    15 povești de la părinți care au fost surprinși de copii când erau în momente intime

    Când devenim părinți, ne dăm seama că nu va mai fi prea simplu să avem parte de momente intime. Indiferent de vârsta pe care o au, ai noștri copii sunt curioși și ne...

    © 2019 Qbebe