Hansel si Gretel

Ami

A fost odat? ca niciodat? un t?ietor de lemne tare nevoia? ?i omul ?sta î?i avea c?scioara la marginea unui codru nesfâr?it, unde-?i ducea via?a împreun? cu nevast?-sa ?i cei doi copii ai s?i. ?i pe b?ie?el îl chema Hansel, iar pe feti?? Gretel.
Pove?ti de Fra?ii Grimm - Hansel ?i Gretel

De s?rmani ce erau, nu prea aveau cu ce-?i astâmp?ra foamea. ?i-ntr-o bun? zi, întâmplându-se s? se abat? asupra ??rii o mare scumpete, nu mai fur?-n stare s?-?i agoniseasc? nici m?car pâinea cea zilnic?.

Seara în pat, pe bietul om începeau s?-l munceasc? gândurile ?i, zvârcolindu-se nelini?tit în a?ternut, se pomenea c? ofteaz? cu grea obid?.

?i-ntr-una din aceste seri îi zise el neveste-sii:

- Ce-o s? ne facem, femeie? Cu ce-o s?-i hr?nim pe bie?ii no?tri copii, când nici pentru noi nu mai avem nici de unele?

- ?tii ceva, b?rbate, r?spunse femeia, mâine-n zori lu?m copiii cu noi ?i-i ducem unde-i p?durea mai deas?. Le facem un foc bun, le d?m ?i câte-o îmbuc?tur? de pâine ?i pe urm? ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei îi l?s?m acolo. De nimerit, n-or s? mai nimereasc? drumul spre cas?, de asta sunt sigur?, ?i-n felul ?sta ne descotorosim de ei!

- Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici în ruptul capului, spuse b?rbatul. Nu m? rabd? inima s?-mi las copiii singuri în p?dure. C? doar mult? vreme n-ar trece ?i-ar veni fiarele s?-i sfâ?ie...

- Vai de tine, neghiobule, îl lu? femeia la rost, de-i a?a, o s? murim de foame to?i patru... Po?i s? ciople?ti de pe-acum scânduri pentru sicrie...

?i femeia nu-i d?du pace pân? când omul nostru nu se-nvoi.

- Totu?i, mi-e tare mil? de bie?ii copii! ad?ug? el cu obid?.

În acest timp, cei doi copii st?teau treji în a?ternut, c? din pricina foamei nu putuser? s? închid? un ochi. ?i a?a se f?cu de auzir? tot ce spuse zgrip?uroaica de femeie c?tre tat?l lor.

La un moment dat, Gretel începu s? plâng? cu lacrimi amare ?i-i spuse lui Hansel printre sughi?uri:

- De-acu s-a sfâr?it cu noi!

- Lini?te?te-te, Gretel, ?i nu mai fi mâhnit?, o s? g?sesc eu o sc?pare! îi zise cu blânde?e fr??iorul.

Dup? ce b?trânii adormir?, Hansel se scul?, î?i puse h?inu?a pe el ?i, deschizând u?a, se strecur? afar?. Luna lumina c? ziua ?i pietricelele albe, din fa?a c?scioarei, str?luceau c? b?nu?ii cei noi. Hansel se aplec? de mai multe ori pân? ce-?i umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse în cas? ?i-i ?opti lui Gretel:

- Fii lini?tit?, draga mea surioar?, ?i dormi în pace! Apoi se culc? din nou în patul lui ?i adormi.

Zgrip?uroaica de femeie nici nu a?tept? s? r?sar? soarele c? se ?i înfiin?? la patul copiilor, s?-i trezeasc?.

- Ia scula?i-v?, lene?ilor, c? mergem la p?dure s? aducem lemne!

Apoi d?du fiec?ruia câte un codru de pâine ?i mârâi printre din?i:

- Asta ave?i de mâncare pentru la prânz! De v? îmbolde?te foamea, nu cumva s? mânca?i înainte, c? altceva nu mai c?p?ta?i!

Gretel lua toat? pâinea ?i-o ascunse sub ?ort, din pricin? c? buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornir? cu to?ii spre p?dure. Dup? pu?in timp, Hansel se opri ?i î?i arunc? privirea înapoi, spre c?scioara ce r?m?sese în urm?. Asta o f?cu o dat?, apoi iar??i, ?i iar??i... ?i dac?-l v?zu taic?-s?u, numai ce-i zice:

- Da' ce ai, Hansel, c? te opre?ti mereu ?i te tot ui?i înapoi? Vezi mai bine cum mergi, s? nu-?i schilode?ti cumva picioarele!

- ?tii, t?icu?ule, m? uitam dup? pisicu?a mea alb?... St?, a naibii, coco?at? pe acoperi?, ?i-mi face semne de r?mas bun.

Dar vezi c? femeia i-o t?ie pe dat?:

- Prost?nacule, nu-i nici o pisicu??! E soarele de diminea??, care str?luce?te pe horn.

Acu e timpul s? v? spun c? Hansel nu se uitase dup? nici o pisicu?? ?i c? de fiecare dat? când se oprea, scotea din buzunar câte o pietricic? ?i-o l?sa s? cad? pe c?rare.

Dup? o bucat? de vreme, ajunser? la locurile unde p?durea se îndesea ?i cam pe la mijlocul ei omul nostru se opri ?i zise:

- Acu, copii, merge?i dup? vreascuri, c-o s? v? fac? tata un foc?or pe cinste, s? nu v? fie frig deloc!

Hansel ?i Gretel aduser? vreascuri cât aduser?, pân? ce se f?cu o movili?? bun?. Lemnele luar? foc pe dat? ?i, când vâlv?taia începu s? creasc?, femeia gr?i:

- Sta?i lâng? foc, copii, ?i odini?i-v?, c? noi ne ducem mai încolo, în p?dure, s? t?iem lemne. ?i când om termina cu t?iatul, ne întoarcem aici ?i v? lu?m acas?.

Hansel ?i Gretel se a?ezar? lâng? foc ?i când se f?cu ora prânzului, fiecare î?i mânc? buc?tura de pâine. ?i cum auzeau tot mereu r?sunând lovituri de topor, erau încredin?a?i c? tat?l lor trebuie s? fie ceva mai încolo, nu prea departe. Dar vezi c? loviturile nu erau de topor!

Omul nostru legase o creang? de-un copac cioturos, ?i de câte ori b?tea vântul, o izbea încolo ?i-ncoace de usc?tura aceea. Dup? ce a?teptar? s? vin? s?-i ia, vreme lung?, nu glum?, c?zur? toropi?i de oboseal? ?i adormir? bu?tean.

Când s-au trezit, era noapte întunecoas?, de nu vedeai la doi pa?i. Gretel începu s? plâng? ?i printre suspine î?i întreb? fr??iorul:

- Cum o s? ie?im din p?dure?

?i Hansel se gr?bi s-o lini?teasc?, spunându-i:

- Mai ai r?bdare oleac?, pân? ce r?sare luna ?i atunci o s? g?sim noi drumul, n-avea grij?!

R?s?ri luna plin?, de ziceai c? poleie?te cu aur p?durea, ?i de-ndat? ce se ar?t? pe cer, Hansel î?i lu? surioara de mân? ?i începu a p??i pe urma pietricelelor, care scânteiau ca b?nu?ii cei de curând b?tu?i ?i le ar?tau drumul. Merser? ei a?a toat? noaptea ?i când începur? a miji zorile, ajunser? la casa p?rinteasc?. Au b?tut ei la u??, "cioc-cioc!", ?i când femeia o deschise ?i d?du cu ochii de Hansel ?i Gretel, pe dat? se ar?t? a fi fost foarte îngrijorat? de soarta lor, zicându-le cu pref?c?torie:

- Copii r?i ce sunte?i, de ce a?i dormit în p?dure atâta vreme? Ne-a?i f?cut s? credem c? nu mai vre?i s? v? mai întoarce?i la casa voastr?... Dar vezi c? tat?l copiilor se bucura cu adev?rat, c?-n inima lui era mâhnit c?-i l?sase atât de singuri.

Nu trecu mult? vreme ?i nevoile începur? iar??i s?-i încol?easc?. ?i numai ce-o auzir? copiii într-o noapte pe femeie zicându-i lui b?rbatu-su, care se perpelea în a?ternut:

- De-acu am terminat iar??i merindele, c? nu mai avem în cas? decât o jum?tate de pâine! ?i dup? ce-om mânca-o ?i pe asta, ne-om s?tura cu r?bd?ri pr?jite... Trebuie s? ne descotorosim de copii, auzi tu! O s?-i ducem în afundul p?durii, ca s? nu mai poat? nimeri drumul de-or voi s? se reîntoarc? acas?. Alt? sc?pare nu vad, de ni-e drag s? ne mai putem ?ine zilele.

Vezi îns? c? omului i se încrâncena inima la auzul ?stor cuvinte ?i gândea în sinea sa: "Ba, mai bine s-ar cuveni s? împar?i cu copiii t?i ultima buc??ic?!". Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lu? deloc în seam? spusele lui, ci-l tot oc?rî ?i-l mustr?. Acu, e ?tiut, cine a apucat de-a spus "A" trebuie s?-l rosteasc? ?i pe "B" ?i... dac? ?i-a c?lcat pe inim? prima oar?, musai trebuie ?i a doua oar? s? fac? la fel.

Copiii erau îns? treji ?i auzir? toat? vorba lor. Dup? ce b?trânii adormir?, Hansel se scul? din pat ?i vru s? ias? afar?, s? adune pietricele, cum f?cuse ?i de prima dat?, dar vezi c? femeia avusese grij? s? încuie u?a, a?a c? b?iatului nu-i fu chip s? poat? ie?i din cas?. ?i de?i îi era inima grea, î?i mângâie surioara, spunându-i:

- Nu plânge, Gretel, ci dormi lini?tit?. Om g?si noi cum s? sc?p?m cu bine...

Nici n-apucaser? bine s? r?sar? zorile, c? ?i veni femeia ?i-i trase pe copii din a?ternut. Apoi le întinse câte o buc??ic? de pâine, care era mult mai micu?oar? decât de cealalt? dat?.

În timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre p?dure, Hansel începu a face f?râmituri în buzunar ?i din loc în loc se oprea s? le presare pe jos.

- Ia ascult?, Hansel, îi strig? la un moment dat taic?-s?u, ce te tot opre?ti mereu ?i prive?ti în jur? Vezi-?i mai bine de drumul t?u ?i mergi cum trebuie!

- P?i, m? uit dup? porumbi?a mea, care st? pe-acoperi? ?i vrea s?-mi spun? la revedere! gr?i Hansel repede, ca nu cumva s? se dea în vileag.

- Prost?nacule, îl lu? în r?sp?r femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbi??! E soarele de diminea?? care str?luce?te sus, deasupra hornului.

Dar vezi c? Hansel nu d?du înd?r?t de la ce-?i pusese în gând ?i, înceti?or-înceti?or, împr??tie pe drum toate f?râmiturile.

Femeia îi duse pe copii departe, departe, tot mai în afundul p?durii, unde nu mai fuseser? în via?a lor. ?i-ntr-un lumini?, f?cur? iar??i un foc mare ?i mama le zise cât putu ea de blând:

- R?mâne?i aici, copila?i, ?i de v-a birui oboseala, n-ave?i decât s? pune?i capul jos ?i s? dormi?i oleac?... Noi ne ducem în p?dure, mai încolo, s? t?iem lemne ?i seara, când om sfâr?i lucrul, ne întoarcem s? v? lu?m.

Trecu ce trecu timpul ?i când veni ora prânzului, Gretel lua buc??ica de pâine ?i-o împ?r?i cu Hansel, c? pe-a lui b?iatul o pres?rase pe drum. Zburar? ceasurile, se l?s? ?i amurgul, dar vezi c? nimeni nu se ar?ta s?-i ia pe bie?ii copii. ?i cum adormir? greu, se trezir? de-abia în toiul nop?ii. Dac? v?zu ce se întâmplase, Hansel o mângâie pe surioara lui ?i-i zise:

- S? r?mânem aici pân? ce-o r?s?ri luna, c? atunci ne-o fi u?or s? g?sim f?râmiturile pe care le-am împr??tiat pe jos, cât am mers. Ele or s? ne arate f?r? gre? drumul spre cas?, asta-i sigur!

De îndat? ce se în?l?? luna deasupra p?durii, copiii se scular? din culcu?ul de vreascuri, dar vezi c? nu mai g?sir? nici o f?râmitur?... Mul?imea de p?s?rele care tot zboar? peste câmpuri ?i prin p?duri de mult le ciuguliser? pe toate. Dar Hansel avea o inim? viteaz? ?i-i spuse lui Gretel:

- N-ai team?, surioar?, pân? la urma tot o s? g?sim drumul!

Dar vezi c? nu fu chip s?-l g?seasc?... Merser? toat? noaptea ?i mai merser? înc? o zi, din zori ?i pân?-n sear?, dar de izbutit tot nu izbutir? s? ias? din p?dure. ?i erau pr?p?di?i de foame ca vai de ei, c? afar? de câteva boabe de fructe s?lbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luaser?-n gur?. De trudi?i ce erau, s?rmanii copii abia î?i mai tr?geau picioarele, ?i a?a se f?cu c? nu mai putur? merge ?i, ghemuindu-se sub un copac, adormir? bu?tean.

?i se ivi a treia diminea?? de când copiii p?r?siser? casa p?rinteasc?. O luar? ei la picior, de cum r?s?ri soarele, dar cu cât mergeau, cu atât se afundau mai adânc în p?dure. De nu le venea cât mai degrab? un ajutor, se aflau în primejdie de moarte.

Când se f?cu ora prânzului, numai ce v?zur? pe-o crac? o p?s?ric? alb? ?i frumoas?, care cânta atât de duios, c? se oprir? vr?ji?i s-o asculte. Dup? ce-?i sfâr?i cantul, p?s?rica î?i întinse aripile ?i zbur?, "zvâââârrrr!" pe dinaintea copiilor. Dac? v?zur? ei asta, începur? a se lua dup? ea pân? când se f?cu de ajunser? la o c?su??. Cât ai clipi, p?s?rica se l?s? pe acoperi? ?i când venir? mai aproape de c?su??, copiii r?maser? cu gurile c?scate. P?s?mite, toat? c?scioara era f?cut? din pâine ?i acoperit? cu cozonac, iar geamurile erau din zah?r curat.

- Hai s?-ncepem s? îmbuc?m! zise Hansel. ?i s? ne fie de bine! Eu o s? m?nânc o bucat? din acoperi?, iar tu, Gretel, ia de gust? din fereastra asta, c? e tare dulce!

Hansel n-a?tept? s? fie rugat ?i, în?l?ându-se pe vârfurile picioarelor, rupse o buc??ic? din acoperi?, s?-?i dea seama ce gust are. În acest timp, Gretel ron??ia de zor o sp?rtur? de geam. ?i numai ce se auzi deodat? o voce sub?iric?, ce venea din?untrul c?su?ei:

- Cron?, cron?, cron?, da ce tot ron??ie a mea c?scioar??! Cine, cine e afar??

?i copiii r?spunser? pe dat?:

- Vântul, vântul! Azi înconjur? p?mântul!

?i, f?r? s? se sinchiseasc? defel, continuar? s? m?nânce ?i mai cu poft?. Cum îi pl?cuse grozav acoperi?ul, Hansel mai rupse din el o bucat? bun?, iar Gretel nu se l?s? nici ea mai prejos ?i, desprinzând un ochete de geam, se a?ez? jos ?i începu a-l ron??i cu poft?.

?i când nici nu se a?teptau, odat? se deschise u?a ?i-o femeie b?trân? de tot, ce se sprijinea într-o cârj?, ie?i din cas?, târ?indu-?i picioarele.

La vederea ei, Hansel ?i Gretel se speriar? atât de tare, c? sc?par? tot ce aveau în mân?. Dar vezi c? b?trâna nu-i lua la rost, ci începu a-i întreba, cl?tinând u?urel din cap:

- Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Pofti?i de intra?i în?untru ?i r?mâne?i la mine, c? nu v? fac nici un r?u.

?i luându-i pe amândoi de mân?, îi duse în c?su??. Iar acolo îi a?tepta o mâncare, s?-?i lingi degetele, nu alta: lapte ?i cl?tite cu zah?r, mere ?i-o mul?ime de nuci! Dup? ce se osp?tar? ei bine, b?trâna le preg?ti dou? paturi cu a?ternutul cum îi z?pada ?i Hansel ?i Gretel se culcar? f?r? nici o grij? ?i se sim?ir? în al nou?lea cer.

B?trâna se ar?tase prietenoas? ca s? le câ?tige încrederea, dar vezi c? era o vr?jitoare hain?, care pândea copiii ca s?-i atrag? cu ?osele ?i momele. ?i numai de aceea f?cuse ?i c?su?a de pâine, s?-i ademeneasc? mai u?or.

De-i c?dea vreunul în gheare, îndat? îi f?cea de petrecanie ?i, dup? ce-l fierbea, îl înghi?ea cu l?comie. Ziua când se bucura de un astfel de osp?? o socotea ca pe-o zi de s?rb?toare ?i cum de n-ar fi fost a?a pentru ea!

Vr?jitoarele au ochii ro?ii ?i vederea scurt?, dar vezi c? adulmec? de departe, ca jivinele, când se apropie picior de om. ?i la fel de bine adulmeca ?i cotoroan?a asta. De cum i-a sim?it pe Hansel ?i Gretel c? se apropie de acele locuri, a ?i început a hohoti cu r?utate ?i-n vorbele ei era numai batjocur?:

- Pe ??tia îi ?i am în mân?, nu-i las eu s?-mi scape...

De cum se ivir? zorile, vr?jitoarea fu în picioare, ca nu cumva s? se trezeasc? mai înainte copiii. ?i când îi v?zu ea pe amândoi cât de dr?g?la? dorm împreun? ?i cât de rumen ?i rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie ?i începu a morm?i mai mult pentru sine: "Stra?nic? buc?tur? o s? am, n-am ce zice!".

Apoi apucându-l pe Hansel cu mâna ei sfrijit?, îl împinse pân? la un gr?jdule? cu gratii de fier ?i-l închise acolo. ?i era z?vorât a?a de stra?nic, c? oricât ar fi strigat ?i s-ar fi zb?tut, nu i-ar fi folosit la nimic.

Dup? ce-l puse la popreala pe Hansel, babu?ca intr? în camera unde dormea Gretel ?i, zgâl?âind-o ca s-o trezeasc?, începu a o oc?rî ?i a-i striga:

- Scoal?, lene?o, ?i du-te de adu ap?, s?-i faci o fiertur? bun? lui frate-t?u, c? l-am închis în grajd ?i trebuie s?-l îngr???m! Acu e numai piele ?i os, dar când s-o mai împlini - o s?-l m?nânc!

Gretel, începu a plânge cu lacrimi amare, dar vezi c? lacrimile ei nu-i muiar? inima cotoroan?ei ?i, pân? la urm?, trebui s? se supun? ?i s? fac? tot ce-i poruncea vr?jitoarea cea hain?. ?i-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai bun? mâncare, ca s? se îngra?e, Gretel abia de c?p?t? de la babu?c? ni?te coji de raci.

În fiecare diminea??, babu?ca se strecura ?ontâc?ind pân? la grajd ?i înc? din prag se apuca s? strige:

- Hansel, ia scoate un deget afar?, s? vad de te-ai îngr??at de ajuns!

Dar vezi c? ghiujul de Hansel îi trecea printre gratii un oscior, ?i cum babu?ca avea ochii tulburi ?i vedea c? prin sit?, era încredin?at? c?-i întinde un deget. ?i de fiecare dat? se tot minuna cotoroan?a cum de nu se mai îngra??.

Trecur? a?a zilele ?i v?zând c? dup? a patra s?pt?mân?, Hansel r?m?sese la fel de ogârjit ca ?i înainte, î?i pierdu r?bdarea ?i nu mai vru s? a?tepte.

- Hei, Gretel, o strig? ea pe feti??, gr?be?te-te de adu ap?, c? de-i curge untura de gras ce e, ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel îl tai ?i-l pun la fiert!

Vai, cum se mai boci biata surioar?, când trebui s? care apa pentru a doua zi, ?i cum îi ?iroiau lacrimile amare pe obraz!

- Doamne, ajut?-ne! strig? ea dup? un r?stimp. De s-ar fi întâmplat s? ne înghit? fiarele s?lbatice ale codrului, am fi murit m?car împreun?!

- Ia mai sfâr?e?te odat? cu bocitul, se r?sti cotoroan?a la fat?, c? doar nu-?i ajut? la nimic toat? v?ic?reala!

Nici nu se luminase înc? bine de ziu?, când începu Gretel roboteala. C? doar trebuia s? care ap?, s? atârne cazanul pentru fiertur? în cârligul de fiert ?i s? aprind? focul.

- Mai întâi, a? vrea s? punem la copt, auzi tu? se r?sti baba la Gretel. C? am aprins cuptorul ?i aluatul l-am fr?mântat de mult.

Nu-?i sfâr?i bine vorba, c? vr?jitoarea o ?i îmbrânci pe biata Gretel afar?, unde era cuptorul din care ie?eau limbi de fl?c?ri.

- Hai, bag?-te în?untru, îi porunci vr?jitoarea ?i vezi dac?-i destul de încins, ca s? punem în?untru pâinea!

Vezi c? afurisita de cotoroan?? nu degeaba o îndemn? pe fat? s? se vâre în cuptor! C? de-ndat? ce-ar fi fost în?untru, vr?jitoarea pac! ar fi închis cuptorul. ?i-ar fi ?inut-o acolo pân? ce se rumenea bine. ?i-apoi ar fi mâncat-o... Numai c? Gretel b?g? de seam? ce gânduri clocea în cap vr?jitoarea ?i se pref?cu c?-i n?tâng? ?i neîndemânatic?:

- A? intra, dar nu ?tiu cum s? fac... Pe unde s? intru? ?i cum anume?

- E?ti proast? ca o gâsc?! o oc?rî baba. P?i... nu-?i d? prin cap pe unde, c?-i deschiz?tura destul de mare? Ia te uit?, ?i eu as putea s? încap în ea! ?i, ?ontâc?ind, se apropie de cuptor ?i-?i vâri capul în el.

Gretel doar asta a?tepta ?i-i d?du un brânci zgrip?uroaicei de se duse pân?-n fundul cuptorului. Apoi închise u?a de fier ?i puse z?vorul. V?leu! ce mai urlete de te treceau fiorii r?zb?teau din?untru!

Dar vezi c? Gretel fugi de-acolo, s? n-o mai aud?, ?i vr?jitoarea cea hain? pieri ca o netrebnic?, ars? de dogoare. ?i arse pân? ce se pref?cu în scrum.

Gretel d?du fuga într-un r?suflet pân? la grajdul unde era închis Hansel ?i, deschizându-l, strig? bucuroas?:

- Am sc?pat, Hansel, am sc?pat, fr??ioare! Vr?jitoarea a pierit!

Dac? auzi ce-i spune, Hansel s?ri afar? din grajd întocmai cum sare pas?rea din colivie, când i se deschide u?i?a.. ?i v?zându-se iar??i împreun?, î?i s?rir? de gât ?i se s?rutar? ?i bucuria le râdea în ochi ?i-n inim?. ?i de voio?i ce erau, ?op?iau al naibii, ca ni?te iezi!

Cum nu mai aveau de ce se teme, intrar? în c?su?a vr?jitoarei ?i acolo, ce s? vezi, în toate ungherele erau numai sipete pline cu m?rg?ritare ?i nestemate!

- Ei, astea zic ?i eu c?-s mai bune decât pietricelele noastre! f?cu Hansel ?i-?i umplu buzunarele pân? nu mai putu.

Iar Gretel spuse ?i ea:

- Vreau s? aduc ?i eu acas? o mâna-dou? din ele!

?i alese ?i alese pân? ce-?i umplu ?or?ule?ul.

- Acu, hai s-o tulim de-aici cât mai degrab?, hot?rî Hansel, c? mult mai u?oar? mi-ar fi inima de-a? ?ti c-am ie?it din p?durea asta fermecat?.

Merser? ei ce merser?, cale de câteva ceasuri ?i numai ce ajunser? la o ap? mare.

- Ce ne facem, surioar?, c? nu putem trece? f?cu Hansel am?rât. Nu v?d peste ap? nici un pod, nici m?car vreo punte cât de îngust?...

- De-ar trece vreun vapora?, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slab? n?dejde... zise Gretel cu mâhnire. Da uite, mai încolo v?d o ra?? alb? înotând. Poate c?, de-a? ruga-o, ne-ar ajuta s? ajungem pe malul cel?lalt...

?i începu a striga:

Ra??, r??i?oar?,

Ia-i în spate, pe-aripioar?,

Pe Hansel ?i Gretel,

C? nici pod, nici punte n-are

Apa asta mare!

Se apropie r??i?oara ?i Hansel i se urc? în spate. Apoi o rug? ?i pe surioara lui s? vin? lâng? el, dar Gretel r?mase pe mal ?i-i zise:

- Cum s? vin? Nu vezi c? i-ar fi prea greu r??i?oarei? Mai bine s? ne treac? pe rând.

?i f?ptura cea bun? chiar a?a ?i f?cu.

Dup? ce trecur? cu bine pe celalalt mal, mai merser? ei ce merser? ?i, de la o vreme, p?durea începu s? li se par? din ce în ce mai cunoscut?. ?i-ntr-un sfâr?it, numai ce z?rir? din dep?rtare casa p?rinteasc?. Tii, ce-o mai luar? atunci la goan? de le sfârâiau c?lcâiele, nu alta!

Trecur? pragul casei ?i, dând n?val? în odaie, s?rir? la gâtul tat?lui lor. Era ?i timpul, c?, de când î?i p?r?sise copiii în p?dure, bietul om nu mai avusese o clip? fericit?. Pe femeie îns? n-o mai g?sir? copiii - murise.

Gretel î?i de?ert? ?or?ule?ul ?i începur? a se rostogoli prin odaie m?rg?ritarele ?i nestematele, de te mirai de unde mai ies atâtea. În acest timp, Hansel scotea ?i el din buzunar câte un pumn plin de pietre pre?ioase ?i, dup? ce le arunc? pe podea, apuc? s? arunce alt pumn, pân? ce-?i goli amândou? buzunarele.

?i a?a se f?cu de-?i luar? îndat? t?lp??i?a de la casa p?durarului toate grijile ?i nevoile care st?tuser? pân? atunci pe grumazul omului ?i al copiilor lui.

?i tr?ir? ei împreun? numai în bucurie ?i fericire.

?i-am înc?lecat pe-o ?a ?i v-am spus povestea a?a! Da uite c? mai fuge pe-aici un ?oricel. ?i cine l-a prinde l-a v?zut norocul, c? o s?-?i fac? din blana lui o c?ciul? mare cât roata carului...

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Top 10 cele mai frumoase povești de adormit copiii
    Top 10 cele mai frumoase povești de adormit copiii

    Profită de momentele din preajma orei de culcare a copilului tău și suplimentează-ți timpul de calitate pe care îl petreci alături de el spunându-i povești din care să...

    POVEȘTI DE FESTIVAL – Primul festival de teatru independent pentru copii
    POVEȘTI DE FESTIVAL – Primul festival de teatru independent pentru copii

    Festivalul de teatru independent pentru copii Povești de Festival va avea loc, pentru prima dată în România, pe 9 și 10 noiembrie în Sun Plaza și va cuprinde 10...

    După 8 ani de citit și inventat povești, acum copilul meu culege roadele la școală
    După 8 ani de citit și inventat povești, acum copilul meu culege roadele la școală

    Sunt mamă, așa că trebuie să mă laud cu puiul meu. V-am păcălit. De data asta nu mă laud numai cu puiul, mă laud și cu mama. Adică eu, mama. Pentru că sunt uimită și...

    Ca în poveșți: un băiețel a plecat în pădure și s-a întors cu un pui de căprioară, iar internetul este fascinat
    Ca în poveșți: un băiețel a plecat în pădure și s-a întors cu un pui de căprioară, iar internetul este fascinat

    Dacă nu ți-ai luat încă porția de drăgălășenie pe ziua de azi, te ajutăm noi! Un băiețel de 4 ani din SUA, care se afla în vacanță cu familia lui într-o...

    Krups Intuition, când cafeaua preferată se transformă în povești frumoase de iarnă
    Krups Intuition, când cafeaua preferată se transformă în povești frumoase de iarnă

    Cu zâmbetul larg, pășești timid către el în pijamaua cu motive de Crăciun. Sst, vrei să îl surprinzi în timp ce îți prepară cafeaua preferată, dar, de...

    Cele mai frumoase povești pentru vacanță de la Humanitas Junior
    Cele mai frumoase povești pentru vacanță de la Humanitas Junior

    Vacanța de vară este prilejul minunat de a porni în călătorii, reale sau imaginare, cu cei mici. Dar mai ales de a găsi răgazul să citiți împreună sau de a le dărui...

    Editura DPH publică prima carte pentru copii scrisă de copii
    Editura DPH publică prima carte pentru copii scrisă de copii

    25 de povești, scrise de copii cu vârste între 6 și 11 ani, au fost adunate într-un eBook de către Editura Didactica Publishing House, într-un demers de promovare...

    Are 11 copii, schimbă 600 scutece pe săptămână, dar îşi mai doreşte cel puţin 4 copii
    Are 11 copii, schimbă 600 scutece pe săptămână, dar îşi mai doreşte cel puţin 4 copii

    Britni Church (din SUA) esta mama a 11 copii, dar a mărturisit că i-ar plăcea să aibă şi mai mulţi. Iată care este povestea ei!

    © 2022 Qbebe