Ce este INTOLERANTA LA LACTOZA?Cu totii stim ca laptele este esential in alimentatia copilului. El ajuta organismul in cresterea si dezvoltarea unui sistem osos sanatos. Insa nu toti copiii se impaca la fel de bine cu el. Daca si bebelusul tau da semne ca nu-l poate digera, trebuie sa consulti medicul. Pe scurt: Imposibilitatea organismului de a digera un glucid din lapte. • Este mai evidenta clinic, mai usor de diagnosticat. • Copiii pot consuma partial produse lactate. Lactoza este un dizaharid din lapte care este digerata cu ajutorul unei enzime numita lactaza. Daca organismul nu are suficienta lactaza, atunci laptele nu poate fi digerat cum trebuie si provoaca balonari, varsaturi, diaree (scaune acide, explozive) si dureri. |
Exista doua forme de intoleranta la lactoza:
Primara (genetica) - se diagnosticheaza prin teste de laborator, dar este extrem de rara. Nu se vindeca. Manifestarile clinice sunt precoce: imediat ce bebelusul primeste lapte, varsa, are sau nu diaree si nu creste in greutate chiar daca primeste cantitati corespunzatoare de lapte.
Secundara (dobandita) - este mai frecventa si apare, de regula, in urma unor episoade postdiareice. Nu este bine sa lasi copilul s-o manifeste, ci sa-l protejezi, utilizand laptele fara lactoza. Tratamentul este strict dietetic. S-a observat ca la unele persoane aceasta intoleranta s-a vindecat de la sine, pe parcursul vietii, prin refacerea mucoasei.
Doamna prof. dr. Ioana Alina Anca, medic pediatru la Institutul
pentru Ocrotirea Mamei si Copilului Bucuresti, a explicat mamicilor cum
functioneaza o intoleranta la lactoza. |
Lactaza este prezenta in intestinul fiecarui om, insa atunci cand se produce o infectie digestiva, o diaree infectioasa – iar la copii acest lucru se intampla frecvent - aceasta enzima este prima care sufera, deoarece este asezata in partea cea mai apropiata de interiorul intestinului. Astfel, orice infectie afecteaza acest tip de enzima.
Orice infectie digestiva care dureaza mai mult de 3-4 zile se asociaza in perioada de dupa diaree cu o intoleranta la lactoza. Pentru ca mama considera ca diareea a trecut, ii ofera copilului lapte normal, dar stomacul nu reuseste sa digere lactoza. Ea ramane in intestin si, fiind nedigerata, absoarbe cantitati mari de apa, determinand astfel continuarea aspectului de diaree.
*** Recomandarea pediatrului: Este bine ca mamele sa stie mecanismele unei intolerante la lactoza, nu doar doctorii, pentru ca sunt multe stari de diaree pot fi tratate acasa, dietetic. Mamele trebuie sa fie avizate ca in timpul diareei si dupa diaree sa ofere copiilor produse care nu contin lactoza. Exista astfel de preparate pe piata, ele sunt in regula, bine tolerate, nu creeaza deficit copilului, astfel incat introducerea unui lapte integral, cu lactoza, sa se faca dupa o perioada de pauza de 5-7 zile, in functie de gravitatea si de durata diareei.
Ce este ALERGIA LA PROTEINA DIN LAPTE DE VACA?
Pe scurt: O reactie imunologica la o proteina din lapte pe care o considera corp strain si pentru care organismul produce anticorpi. • Alergia la proteina din laptele de vaca priveste in primul rand copilul alimentat artificial. • Nu este atat de evidenta clinic, ea putand fi diagnosticata doar printr-un test serologic specific prin care punem in evidenta existenta anticorpilor la aceste proteine din lapte. • Aceasta alergie la proteina din laptele de vaca este un alt tip de intoleranta, tot la un component al acestui aliment.
• Poate avea si simptome cutanate, urticariene. Cea mai tipica manifestare
la sugarul mic este aparitia unei eruptii in jurul gurii, dar altor
bebelusi le pot aparea bubite pe tot corpul. De asemenea, mai rar pot
exista si manifestari respiratorii astmatiform. |
Cei care nu primesc lapte de mama, pot dezvolta o alergie la proteinele din acest lapte. Laptele artificial incearca sa imite laptele de mama, dar din pacate, proteinele lui sunt tot cele ale laptelui de vaca. Iar laptele de vaca este foarte alergizant prin proteina numita beta-lactoglobulina. Formulele de lapte contin cantitati mici din aceasta proteina, producatorii incercand pe cat posbil sa le reduca. Am avut un pacient sugar care nu avea nici o manifestare digestiva a acestei alergii. Singurul simptom era faptul ca nu crestea in greutate.
O intrebare pe care multe mamici mi-au pus-o: Este posibil sa existe astfel de intolerante la un copil care primeste san?
|
*** Recomandarea pediatrului: Parintii
care se stiu ca sunt alergici, pot preveni aceasta alergie la copilul
lor prin oferirea unei formule de lapte hipoalergenice (un lapte
hidrolizat partial). Este o varianta intermediara intre formulele
obisnuite si cele hidrolizate total si are avantajul ca nu antreneaza
alergia.
SOLUTII de la medicul pediatru
Solutii pentru cei cu intoleranta la lactoza: • Evitarea produselor care contin lactoza (lapte integral) • Consumarea unor produse lactate precum branza, cascavalul, untul, iaurtul
• Inlocuirea laptelui de vaca cu cel de soia sau de capra |
Solutii pentru cei cu alergie la proteina din laptele de vaca: • eliminarea completa a produselor ce contin lapte de vaca
• preparate industriale care sunt inteligent concepute prin
faptul ca au partea de proteine din lapte fractionate pana la nivelul de
aminoacizi. Alergia apare numai la forma intreaga, asadar daca scindam
aceasta proteina prevenim aceasta problema. |
Laptele hidrolizat este mai mult decat hipolaergen, el este perfect pentru cei care au fost diagnosticati cu alergie la proteina de lapte de vaca.
Majoritatea oamenilor ce au intoleranta la lactoza pot digera o cantitate mica de produse lactate precum: • 100 ml lapte • 150 g inghetata • 150 ml iaurt • 150 g branza de vaci, urda |
* SFAT Alimentele care contin lactoza sunt mai bine tolerate daca sunt consumate impreuna cu alte mancaruri sau in cantitati mici pe parcursul zilei.
Laptele este o excelenta sursa de calciu, dar mai sunt si alte alimente bogate in calciu precum:
• Branza
• Iaurtul
• Laptele de soia fortificat cu calciu
• Sucul de portocale fortificat cu calciu
• Pestele cu oase comestibile (somon, sardine)
• Anumite nuci (migdale, alune braziliene)
• Seminte de susan
• Fructe uscate (caise, smochine)
• Legume cu frunze verzi (brocoli, spanac)
POVESTEA UNEI MAMICI: O saptamana de cosmar
Meri, 22 ani Mamica lui Darius, un baietel de 2 ani si 7 luni Cand Darius avea aproape 3 luni, a ajuns cu el la spital la Bucuresti deoarece nu putea digera cum trebuie laptele matern.
Pana in saptamana a paisprezecea de viata a micutului nostru, totul mi se parea normal. Se facuse un grasan, se luminase la ten, era un papacios. Intr-o zi de sambata, pe la ora 9:00, dupa ce ne-am trezit si ne-am pupacit, asa cum aveam noi obiceiul, am hotarat ca e timpul sa mai si papam. Ii facusem un program pe care incercam sa-l pastrez cat se poate de bine. Dupa ce a papat din sanul drept l-am ridicat sa dea aerul afara si surpriza!, baiatul meu mi-a vomitat tot ce mancase pana atunci. Pe moment nu stiam ce sa fac, dar m-am gandit ca "poate a mancat mai lacom" si de aceea a varsat, am continuat sa-l alaptez si din nou aceeasi poveste. Mi-am zis: “ok, probabil nu l-am tinut cum trebuie, a patruns aer si el, mancand lacom, a varsat". Am incercat sa nu ma panichez si mi-am vazut de treaba, m-am schimbat si eu si m-am ocupat de treburile zilnice. |
La ora 11:30 s-a trezit si, dupa cum ii era obiceiul, se framanta si cauta tutu. Am incercat sa mai aman un pic, fiindca voiam sa-i dau din trei in trei ore, asa ca la 12:00 l-am pus la piept si am avut grija sa-l tin un pic mai sus cu caputul decat restul corpului. De data asta nici nu am apucat sa il ridic de la san ca am observat ca ceva nu este in regula: se sufoca si icnea, cum l-am ridicat, a si varsat. Mi-am sunat sotul ca sa ma sfatuiesc cu el si am fost de acord sa o intreb despre aceasta problema si pe sora mea care avea baietelul cu 9 luni mai mare decat al meu. Ea mi-a spus sa mai astept un pic, sa vad ce se intampla. Dar pentru ca s-a tot repetat figura, m-am dus cu el la doctor in garda la pediatrie. Doctorita care l-a consultat mi-a recomandat sa ii dau si ceiut pe langa piept (nu prea i-a venit sa creada ca este vorba de varsaturi, ci de regurgitari), sa-i schimb pozitia atunci cand il alaptez si sa revin luni la consultatie.
Intr-un sfarsit "mi s-a recomandat" perfuzie. Practic nu aveam ce
sa mai comentez, trebuia sa il puna pe picioare cumva, asa ca l-am dus
in cabinetul asistentelor pentru a-i baga branula. Nici nu pot exprima
momentele in care astepti sa-l scapi de chinuri, se auzea tipand si
asistentele incercau sa-l linisteasca, tipau ca sa acopere plansul lui,
eu ma fataiam de colo colo si abia asteptam sa-l revad si sa-l tin la
piept. Cand a iesit asistenta afara cu el era vanat de plans la fata,
suspina printre lacrimi si era plin de sange si intepaturi pe la toate
incheieturile. M-am uitat lung la el, dar nu vedeam unde are branula
atunci cand l-am luat in brate am vazut infipta in caput, mi s-au imuiat
practic picioarele si nu-mi venea sa cred, asa ca a stat micutul cu
branula in varful capului cu perfuzie de glucoza, NaCl, KCl si Ca
gluconic toata noaptea. Marti, a doua zi, ne-a preluat doamna doctor Oraseanu. I-am povestit ce si cum (nici dansa nu era prea increzatoare ca pot deosebi o voma de o regurgitare), culmea el isi mai revenise, nu mai varsa cu jet asa puternic si scaunele s-au mai rarit. |
Incepusem sa ma intreb: "oare am facut bine ca am ajuns aici sau trebuia sa raman in Campina?". Cum vedeam ca este mai bine ma bucuram, dar in acelasi timp ma intrebam "de ce oare pana sa ajung la Bucuresti, el avea scaunele asa de dese si de ce nu mai varsa cu putere, in fond nimeni nu-i daduse inca nici un tratament special". Aceasta a continuat sa ne mai puna o perfuzie si l-a trecut pe antibiotic la 12 ore (ceftriaxona) si o injectie de vitamina K. A trebuit sa caute un alt loc in care sa bage branula fiindca cea din cap se gatuise si nu se mai putea administra nici un tratament. Ce l-a mai chinuit pe bietul meu copil! Cred ca plansetele astea sunt cele mai grele pentru o mama, fiindca nu poate sta cu el sa-l linisteasca macar. Cum avea conjunctivita, mi-a recomandat sa-i iau Nettacin picaturi si mi-a mai dat Biotics baby pentru ai reface flora intestinala. Pentru diaree imi aduceau mucilagiu de orez cu lapte fara lactoza si bineinteles ii dadeam in continuare picaturile de Vigantol.
Desi se comportau bine si imi vorbeau frumos doctoritele si asistentele,
simteam ca nu sunt bagata in seama si ca sunt luata peste picior,
fiindca nu ma credeau si nu-mi ziceau nici un diagnostic. Poate ca nici
ele nu erau de vina si fiindca nu aveau inca un diagnostic exact,
nu-mi spuneau nimic pentru a nu ma ingrijora. Insa in acel moment m-au
iritat groaznic, voiam macar o idee ca sa incerc sa ma documentez
despre problema, vorbeam mult cu surorile si cu nasa si speram ca ele
ma pot ajuta cautand informatii. |
Pana joi nu mi-au spus nimic, insa am aflat ca il suspectau de stenoza de pilor care se rezolva doar cu operatie. Am trecut prin niste emotii groaznice si tot feluri de ganduri aiurea, desi stiam ca daca are acest diagnostic, pentru el este mai bine sa i se faca operatie sa nu se mai chinuie. Pentru mine insa era un soc, nu puteam accepta ca tocmai el sa treaca prin asta. Dupa ce i-au facut doua ecografii abdominale, au hotarat ca are gastroenterocolita (al doilea diagnostic nu mi-l amintesc) si m-au asigurat ca nu mai este nevoie de nicio operatie.
Desi se simtea mult mai bine, mi-a mai varsat o data cu jet puternic. Abia atunci s-a convins si doamna doctor ca nu fabulasem fiindca a venit imediat dupa incident si a vazut urmele. Scaunele erau in numar de trei pe zi, mult mai legate si normale la culoare, devenise mult mai vioi si chiar ne plimbam pe holuri pentru a trece timpul mai repede. I-am facut si baita, iar pentru mine lucrurile devenisera aproape normale. La un moment dat nici nu-mi mai vedeam rostul internata, insa trebuia ca cel mic sa-si termine tratamentul cu antibiotic.
|
Ziua de vineri a venit la mine cu o surpriza. Am facut cunostinta cu noul lui doctor, Stanciu Adrian. El urma sa ne tina sub observatie fiindca doamna doctor intra in concediu saptamana urmatoare. Initial nu prea mi s-a parut ca ar mai avea ce sa ii faca fiindca micutul meu avea scaune mai rare si mai legate, nu mai varsase si devenise mai vioi. Dar luni i-a facut o analiza de sange din care a rezultat ca puiul meu cel mic avea intoleranta la lactoza (diagnosticul pe care il asteptam de o saptamana), acesta fiind raspunsul la toate problemele noastre. Ca sa fie mai sigur, a mai luat o proba de sange si dupa ce ne-a facut instructajul cu privire la alimentatie si igiena, ne-a dat voie sa plecam acasa urmand sa ne dea si urmatorul rezultat prin telefon.
Am trecut printr-o saptamana de cosmar ce s-a terminat cu un diagnostic
ce ne-a urmarit pana acum si de care s-ar putea sa nu scapam niciodata. Am fost foarte multumita ca a scapat fara operatie si
ca se simte mult mai bine, dar acum aveam noi ganduri si probleme. Dupa
cum mi-a spus domnul doctor, a trebuit si eu si micutul sa urmam un
"tratament" drastic - eu din compasiune si dragoste pentru copilul meu,
iar el de nevoie. Fiindca nu am vrut sa opresc alaptarea, am renuntat la
consumarea produselor ce contineau lactoza. |
O lunga perioada m-am simtit vinovata pentru ca am crezut ca alergia la lactoza mi se datoreaza mie (cand eram insarcinata, consumam exagerat de multe lactate) si ca, din aceasta cauza, nu numai ca a avut stari de voma, ci si iritatia pe care o facea pe corp ea fiind legata de aceasta alergie. Insa informandu-ma am aflat ca nu eu sunt de vina ca cel mic este alergic, ci din cauza digestiei lui care nu produce suficiente enzime ceea ce face ca cel mic sa nu poata produce lactoza.
Copilul tau cat de bine digera laptele?