1. Dacă bebelușul meu nu mai respiră?
Această situație este mai des întâlnită decât s-ar putea crede. În special mamele ajung să numere efectiv fiecare respirație a nou-născutului (operațiune realmente istovitoare) pentru a se asigura că cel mic/cea mică respiră cum trebuie. Copiii de vârstă mică par extrem de fragili, iar dacă te-ai și documentat înainte de naștere cu siguranță ai auzit de sindromul morții subite a nou-născutului. Care, după cum reiese chiar din denumire, este o afecțiune fatală, care survine extrem de rapid, fără a se cunoaște factorii cauzatori. Pentru a te liniști este de ajutor să urmezi recomandările medicului pediatru cu privire la modalitățile de prevenire a acesteia, cum ar fi evitarea obiectelor moi din pătuț, a fumatului de față cu copilul etc.
2. Bebelușul meu nu se oprește din plâns
Pe lângă disconfortul efectiv pe care mai mult ca sigur te gândești că îl resimte (sigur nu este plăcut să plângi încontinuu), tensiunea ta crește până în tavan. Este din nou normal să te îngrijorezi când nou-născutul tău începe să se plângă, dar cu puțină experiență vei ajunge să dobândești o oarecare...imunitate. Chiar dacă acum pare stresant, vei învăța că bebelușul tău nu va muri în urma plânsului susține medicul pediatru Jennifer Shu. Te gândești involuntar că dacă nu ridici copilul în brațe îl poți traumatiza pe viață; însă acest lucru ar însemna că nu vei mai avea timp pentru nimic. În timp ajungi să devii capabilă să îl pui în balansoar în timp ce faci baie pentru a te asigura că este totul în regulă. Chiar dacă va plânge te poate vedea și va ști că îi ești alături. De asemenea, nu presupune că cel mic plânge pentru că este cu adevărat trist sau supărat (pentru că adulții din această cauză plâng); este pur și simplu modalitatea prin care bebelușii comunică - că sunt obosiți, că le este frig, că sunt uzi, plictisiți, înfometați sau suprastimulați. În loc să pornești de la premisa că ceva este greșit, gândește-te că așa vorbește el cu tine; tot în timp vei înțelege ce vrea de fapt să îți transmită (pentru că și plânsul poate fi interpretat în mod diferit, în funcție de tonalitate). Trebuie subliniat și faptul că bebelușii simt foarte bine emoțiile adulților care îi îngrijesc, în special pe cele ale mamei; dacă tu ești stresată, nervoasă, obosită, se poate să reacționeze în mod empatic; pare dificil de pus în practică, dar este indicat să încerci o abordare calmă și liniștită, să te relaxezi puțin. Dacă totuși continuă să plângă necontrolat și inconsolabil, indiferente ce îi faci (îl hrănești, schimbi de scutec, îl legeni etc.), se poate să aibă cu adevărat o problemă și trebuie să apelezi de urgență la medicul pediatru, mai ales dacă instinctul matern îți transmite că ceva nu este în regulă.3. Nu știi cum să fii mamă
Deși este un lucru de la sine înțeles pentru femeile care nasc prima dată, nu este exclus ca această senzație să apară și la mămicile experimentate. Cu siguranță nimeni nu se naște învățat, iar meseria de părinte nu face excepție. În cazul în care speri ca simțurile tale secrete să se dezvolte odată ce ai un bebeluș poți sta liniștită că toate lucrurile se vor așeza pe făgașul natural. Trebuie subliniat faptul că este posibil să nu se întâmple imediat, dar se va întâmpla. Bebelușul tău va crește și se va dezvolta chiar dacă în prima zi habar nu ai ce trebuie să faci. Nu ai cum să știi toate răspunsurile, nu ai cum să fii experimentată, dar ai încredere în instinctul tău de mamă și ascultă-l - acesta te va ghida să știi dacă îi este bine sau nu și vei învăța să îi descifrezi limbajul (cu privire la plâns). Ține cont de faptul că bebelușul petrece cu tine mai mult timp decât cu orice altă persoană, prin urmare ești în măsură să înțelegi ce i se întâmplă; dacă nu reușești totuși apelează la medic. Reține că pot interveni persoane din familie sau prieteni care să îți spună că știu mai bine ce este de făcut, dar ai încredere în propriile simțuri. Nu te lăsa influențată de cantitatea mare de informații la care ai acces; învață să discerni și să păstrezi doar ce este util.4. Uneori te exasperează copilul
Chiar dacă știi prea bine că este un nou-născut drăguț, lipsit de apărare, uneori ești exasperată de faptul că trebuie să îi suplinești toate nevoile, să îl alăptezi/hrănești cu biberonul și să schimbi scutece toată ziua, să îl legeni, să îl schimbi de haine etc. Și ajungi să te simți vinovată că ai asemenea gânduri. Medicul Saltz subliniază următoarele: "multe femei cred că ar trebui să se simtă pline de iubire și bucurie pentru că realizează toate aceste sarcini și să se simtă rău când nu gândesc astfel. Dar este o muncă epuizantă...În realitate aproape toate mamele simt un oarecare nivel de ambivalență cu privire la toate responsbilitățile pe care le implică maternitatea." Ajută în acest sens dacă încerci să privești lucrurile în perspectivă; gândește-te că această perioadă care acum îți pare îngrozitor de dificilă și de lungă este doar pentru 12 luni, o durată insignifiantă raportată la restul vieții de părinte. Va trece rapid și, chiar dacă îți vine greu a crede, vei tânji după ea.
5. Dacă nu pot să alăptez?
Te gândești că bebelușul tău depinde de tine exclusiv, că tu ești sursa lui de hrană și bunăstare. Știi că laptele matern este cel mai potrivit aliment pentru bebelușul tău, din toate punctele de vedere. Este un gând lăudabil, dar dacă îți dă târcoale prea des te poate înfricoșa. Marea majoritate a mamelor își pot alăpta copiii (cu excepția câtorva situații care țin de diverse afecțiuni și incompatibilități), prin urmare cele câteva picături de colostru care apar în primele zile după naștere îți vor fi suficiente pentru a hrăni stomacul mic și nedezvoltat al bebelușului. În cazul în care te confrunți cu dificultăți în alăptare cere ajutorul unui consultant. Dacă totuși nu reușești reține că nu este vina ta și că vei rămâne o mamă bună chiar dacă nu vei putea alăpta. Bebelușul tău se poate dezvolta și cu lapte praf.
Surse: www.parents.com; www.scarymommy.com; www.babble.com
