Dorința de a-ți manca bebelușul de drag demonstrează că ești un părinte bun

Cu siguranță au fost momente în care ai simțit că nu mai poți rezista și îți vine să muști un obrăjor delicios sau o tălpiță rozalie. Bebelușul tău este de-a dreptul apetisant, când se rostogolește în pătuț și râde în hohote, ori întinde către tine piciorușele dolofane. Ca să-ți domolești pornirile, l-ai pupat apăsat sau l-ai strâns cu putere, ori i-ai ciugulit mânuțele și bărbița. „Dar nu cumva astfel de porniri nu sunt tocmai normale?", poate te-ai întrebat. Stai fără grijă: dorința de „a-ți mânca" bebelușul este absolut normală, ba chiar și sănătoasă, după cum demonstrează știința. În plus, este nici mai mult nici mai puțin, decât dovada că ești un părinte bun.

Bebelușii sunt făcuți să ne determine să ne îndrăgostim de ei. Ochișorii strălucitori, năsucul cârn, gurița roșie, mânuțele durdulii, toate sunt îmbinate în așa fel de natură încât, ori de câte ori apare un astfel de "exemplar", în mașină sau pe stradă, toate capetele se întorc după el. Cât despre mame, bunici și prietene sosite în vizită, nu o dată le auzi exclamând cu entuziasm: „Te mănânc tot, din cap până-n picioare." Studiile au arătat că acest impuls este unul natural, evolutiv, destinat protecției puiului fragil de om. Tendința de a cuprinde cu totul mica ființă vulnerabilă este un semn al legăturii puternice de atașament dintre mamă și copil, o rezultantă a multiplelor emoții pozitive care ne leagă de cel pe care l-am purtat multă vreme chiar în interiorul nostru. Câteva studii au arătat care sunt fundamentele biologice și neurologice ale acestei tendințe de nestăvilit, precum și legătura dintre dorința de a-ți "mânca" bebelușul și calitățile de bun părinte.

dragalas

Când îți vine să "mănânci" bebelușul, de fapt îți reglezi emoțiile

Acest fenomen are o denumire științifică și un scop evolutiv. Se numește „agresiunea drăgălașă" (cute aggression) și ne ajută să ne controlăm emoțiile, conform unor studii ale cercetătorilor de la Yale University. Conducătoarea studiului, Oriana Aragon, a explicat astfel fenomenul: „Ne reglăm emoțiile în variate moduri. Câteodată, încercăm să regândim o situație. Alteori, încercăm să ne domolim tendințele cu ajutorul voinței. Uneori ne detașăm, pur și simplu, de situația care generează anumite emoții. Descoperiri recente demonstrează că, atunci când răspundem cu o expresie opusă față de ceea ce simțim, acest lucru ne ajută să ne echilibrăm în interior."
Cu alte cuvinte, ne este atât de drag de cel mic, că realmente nu mai putem suporta senzația, iar creierul se adaptează, dându-ne acest impuls bizar de a-l ronțăi, pur și simplu. Astfel de impuls, oarecum opus față de ceea ce simțim de fapt, este ca atunci când plângem de bucurie, adică avem o expresie emoțională inversă față de starea pe care o încercăm. Prin această reacție, de fapt ne eliberăm de starea de stres. Prea multe emoții pozitive pot fi la fel de stresante și greu de dus ca și emoțiile negative, ceea ce este nociv pentru corp. „Dacă ai emoții foarte intense, chiar și pozitive, se eliberează hormoni ai stresului, care pot dăuna organismului. Pentru a regla aceste emoții și a recâștiga balanța emoțională, trebuie să eliberăm stresul în manieră opusă, adică printr-o reacție agresivă.", a explicat Aragon.

Evoluția a "complotat" să ne îndrăgostim de bebeluși

Studii ale comportamentului uman și ale organizării sociale au demonstrat că bebelușii sunt drăgălași cu un scop foarte precis- acela de a impresiona si a ne face să vrem să avem grijă de ei. Probabil sună puțin caraghios, dar se pare că natura a pus în mișcare astfel de mecanisme, pentru a-și proteja odraslele și a garanta conservarea speciei. Trăsăturile fizice drăgălașe au fost denumite de etologul Konrad Lorenz „schema bebelușului" . De-a lungul timpului, am ajuns să asociem anumite trăsături, precum fața rotundă, ochii mari, fruntea largă și bărbia delicată cu ceea ce este drăguț și copilăresc. Să luăm numai păpușile sau personajele din desenele animate clasice și avem exemple grăitoare privind sus-numita schemă a drăgălășeniei și atractivității. În cadrul unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Science (PNAS), o echipă de cercetători a testat impactul schemei bebelușului asupra a 122 de studenți, pentru a determina relația dintre gradul de drăgălășenie și dorința de a purta de grijă bebelușului. Cercetătorii au folosit fotografiile a 17 bebeluși, utilizând tehnici computerizate pentru a le face să se încadreze în schemă (față rotundă, ochi mari, frunte largă, nas și gură mici) sau, dimpotrivă, să nu se potrivească cu ea (față îngustă, frunte joasă, ochi mici, gura și nasul mari). S-a demonstat că atunci când pozele se potriveau cu „schema bebelușului", studenții aveau un impuls mai pronunțat de a îmbrățișa copilul, de a-i oferi grijă și protecție.

ruj pe picior

Femeile sunt mai sensibile la „schema bebelușului"

Și, implicit, mai dornice să poarte de grijă copilașului, dar și să-l „mănânce" de drag. Studiile au arătat că femeile răspund mai puternic trăsăturilor drăgălașe ale copilului mic decât bărbații. Într-un studiu, au fost incluse 16 femei fără copii și li s-au arătat poze cu bebeluși, în timp ce le era măsurată activitatea cerebrală. Cu cât chipul copiilor era mai apropiat de „schema bebelușului", cu atât se activa mai puternic sistemul mezocorticolimbic, zona din creier asociată cu recompensa și se elibera o cantitate mai mare de dopamină, hormon activator al unor senzații și emoții pozitive. Totodată, creștea motivația și dorința femeilor de a avea grijă de copilul respectiv. Această cale neuronală reprezintă, de fapt, fundamentul biologic al nevoii noastre de a proteja și a îngriji tot ceea ce arată ca un bebeluș. Este, totodată, un mecanism prin care evoluția a făcut ca și alți membri ai comunității să fie dispuși să preia rolul de îngrijire a unui copil mic, atunci când mama lipsește.
Dar, pe lângă faptul că drăgălășenia ne motivează să avem grijă de toate ființele care aduc a bebeluși, ne poate suprastimula , astfel încât creierul nostru să reacționeze prin dorința spontană de a mușca.

Care sunt beneficiile dorinței de „a-ți mânca" bebelușul

pup bebe

Atunci când apare, aceasta determină o eliberare de stres și o refacere a balanței emoționale, așa cum au arătat studiile din cadrul Yale University. Dorința aceasta, aparent bizară, este o dovadă a unei bucurii copleșitoare pe care mama o are în prezența copilului, dar și a unei forme profunde de atașament. Totodată, corelează și cu o intensă capacitate de a purta de grijă copilului și de a-l ține în siguranță. Cât despre alte persoane care simt o dorință similară față de bebelușul nostru, primatologul Susan Perry, de la Universitatea Califonia, a explicat că un astfel de comportament inofensiv, de hârjoană, este o moștenire arhaică, similară cu comportamentul animalelor care se mușcă prietenește, fără să se rănească.
Așa că, mămici, este perfect normal și sănătos să vrei să-ți „mănânci" bebelușul. Deci ronțăiți fără teamă acele mânuțe, piciorușe și obrăjori, vă echilibrează emoțional și vă ajută să fiți un părinte mai bun.

Surse: https://www.mother.ly; https://www.todaysparent.com; https://www.buzzfeed.com

 

Ce dileme are un proaspat parinte

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Ești un părinte bun, dacă micuțul tău îți spune aceste 12 fraze
    Ești un părinte bun, dacă micuțul tău îți spune aceste 12 fraze

    Dacă te întrebi adesea „Sunt un părinte suficient de bun pentru copilul meu?", află că nu ești singurul care își adresează o astfel de întrebare! Cu toții avem momente în care...

    Dacă copilul îți spune aceste cuvinte zilnic, înseamnă că ești un părinte bun
    Dacă copilul îți spune aceste cuvinte zilnic, înseamnă că ești un părinte bun

    Câteodată te întrebi dacă ești cu adevărat un părinte bun și răspunzi tuturor nevoilor și așteptărilor copilului tău. Este adevărat că îi oferi toată grija...

    Eu, părinte ghemotoc așteaptă cu drag părinții la un weekend dedicat autocunoașterii, înțelegerii și autoacceptării!
    Eu, părinte ghemotoc așteaptă cu drag părinții la un weekend dedicat autocunoașterii, înțelegerii și autoacceptării!

    Începuturile sunt pline de entuziasm, dar și de teama de necunoscut. Este unul dintre motivele pentru care Weekend de parenting se adresează proaspeților părinți.

    Ce fel de părinte eşti în funcţie de zodie
    Ce fel de părinte eşti în funcţie de zodie

    Te-ai gândit vreodată ce fel de părinte eşti în funcţie de zodie? Iată câteva lucruri de care poţi ţine cont în relaţia cu copilul tău pornind de la semnul...

    6 semne ca esti un parinte toxic. Multi nici nu-si dau seama!
    6 semne ca esti un parinte toxic. Multi nici nu-si dau seama!

    Ca parinte crezi ca faci tot ce e mai bine pentru copilul tau. Din pacate, insa, unele actiuni nu sunt cele mai fericite si, in loc sa-i faci bine copilului, ii faci rau si intri, astfel, in...

    Tu esti un parinte responsabil?
    Tu esti un parinte responsabil?

    "Cuvintele au puterea de a vindeca sau de a distruge. Insa atunci cand cuvintele sunt deopotriva adevarate si frumoase, pot sa ne schimbe viata." Buddha

    5 întrebări cărora un părinte bun trebuie să le ştie răspunsul
    5 întrebări cărora un părinte bun trebuie să le ştie răspunsul

    Indiferent daca încă nu eşti parinte sau ai deja copii, sigur te-ai intrebat la un moment dat daca esti sau vei fi o mama sau un tata bun. Majoritatea persoanelor se raporteaza...

    © 2019 Qbebe