Informații despre virusul herpetic la nou-născut
În cazul nou-născuților virusul herpetic cauzează infecții grave la nivelul creierului, plămânilor, ficatului, precum și ulcerații ale pielii și ale ochilor. Se înâmplă relativ rar ca nou-născuții (mai exact copiii în prima lor lună de viață) să devină infectați de către o altă persoană, conform doctorului Jon Abramson, director al Departamentului de Pediatrie din cadrul Universității de Medicină Wake Forrest care a văzut doar două astfel de cazuri în practica sa medicală. Specialistul susține că virusul herpetic în cazul unui nou-născut constituie o infecție periculoasă de care majoritatea părinților nici nu sunt conștienți. Virusul poate fi transmis în orice moment prin contact apropiat cu secrețiile salivare sau genitale ale unei persoane, deși o persoană este mai contagioasă în timpul unui episod de recidivă. Singurul specialist în măsură să identifice afecțiunea este un medic pediatru specializat în boli infecțioase.
Citește și: Bebelus moare dupa ce este pupat de o persoana cu herpes
Aproximativ 1500-2200 copii cu vârsta sub 1 lună contactează herpes în fiecare an în SUA și în lipsa unui tratament adecvat virrusul devine fatal într-un procent de până la 85% din cazuri. Majoritatea infecțiilor neonatale sunt cauzate, conform statisticilor Academiei Americane de Medici de Familie de către tulpina HSV-2, dar aproximativ 30% din cazuri sunt cauzate de HSV-1.
Nou-născuții necesită spitalizare pentru administrarea medicației antivirale timp de 21 zile, chiar și cu acest tratament unii nou-născuți pot suferi leziuni cerebrale sau chiar deces.
Modalități de prevenire a contactării virusului herpetic de către nou-născut: dacă gravida are un istoric medical în acest sens sau prezintă simptome ale unei infecții genitale HSV-2 trebuie să comunice acest lucru medicului deoarece este indicată o naștere prin cezariană, toate persoanele care ating bebelușul trebuie să se spele foarte bine pe mâini, bebelușul nu trebuie sărutat mai ales de persoane care prezintă ulcerații la nivelul buzelor sau al gurii. Aceste recomandări sunt aplicabile ambilor părinți, cu mențiunea că aceștia trebuie să poarte o mască medicinală pentru a preveni transferul viral de la nas sau gură la mâini și apoi la copil. În cazul în care observați simptome ale unei infecții HSV trebuie să contactați imediat medicul (temperatură de 38 grade Celsius sau mai mult la nivel rectal), hrănire defectuoasă, irascibilitate, iritație a pielii (sub forma unor coșuri sau vezicule), convulsii sau alte probleme similare în decursul primelor 6 săptămâni după naștere. Toții nou-născuții trebuie consultați de către un medic specialist în intervalul 1-3 săptămâni de viață.
Simptome pentru virusul herpetic
Virusul herpex simplex determină apariția unor ulcerații sau vezicule care supurează. Când acestea erup pe sau aproape de buze sau în interiorul gurii sunt desemnate leziuni la rece. În majoritatea cazurilor acestea sunt cauzate de tulpina virală HSV tip 1. Herpesul poate afecta însă și organele genitale, în cazul acesta fiind vorba despre o altă tulpină virală, respectiv HSV tip 2. În orice caz, ambele tulpini pot cauza leziuni în orice parte a corpului, putând implica și creierul/membrana sa, conducând la apariția encefalitei și a meningitei. Virusul herpetic este extrem de contagios, putând fi răspândit ușor de la părinte la copil prin contact direct cu ulcerația sau cu saliva unei persoane infectate (cum ar fi prin sărut).
Când infecția se manifestă pentru prima dată cel mai adesea apar ulcerații bucale, febră, noduli limfatici măriți și sensibili la atingere (de obicei după inflamația și înroșirea gingiilor). Aceste ulcerații se vindecă de obicei în decurs de 7-14 zile. În timpul unui episod de recidivă apar 1-2 ulcerații în jurul gurii, dar simptomele sunt mai ușoare. După primul episod infecțios virusul rămâne în organism (în celulele nervoase) în stare latentă, iar persoana respectivă devine purtătoare, din când în când virusul reactivându-se (ca răspuns la frig, căldură, febră, oboseală, stres sau expunere la lumină) și în zona respectivă se observă o senzație de furnicătură sau mâncărime. Veziculele și ulcerațiile dobândesc o crustă adesea înainte de vindecare.
La nou-născuți infecția cu virusul herpetic are tendința de a se dezvolta în primele săptămâni de viață, iar bebelușul este infectat la trecerea prin cervix; virusul atacă ficatul, plămânii și sistemul nervos central, pielea, ochii și gura. Poate cauza și encefalită caracterizată prin simptome precum febră, durere de cap, irascibilitate și confuzie, uneori și convulsii.
Tratament pentru virusul herpetic
Infecțiile grave cu virusul herpetic precum cele de la bebeluși vor necesita spitalizare și îngrijire intensivă. Infecțiile superficiale la nivelul gurii pot fi tratate acasă și dispar de la sine. Important este ca leziunile să nu fie scărpinate sau lezate și să fie evitate alimentele și băuturile care pot irita zona respectivă. De asemenea, este important să se mențină o hidratare sporită a corpului.
În ceea ce privește nou-născuții este important să urmărești faptul dacă cel mic dezvoltă o iritație, febră, erupție la nivelul pleoapelor sau ochilor în prima lună de viață și să apelezi de urgență la medic. Pentru confirmarea diagnosticului de virus herpetic are loc o examinare vizuală a ulcerațiilor, dar există posibilitatea de a efectua teste de laborator (de obicei implică prelevarea unor mostre de sânge). Pot fi necesare în cazul unei infecții la nivel creierului o encefalogramă sau alte studii imagistice, precum și puncție lombară. Se urmărește identificarea unei infecții la nivelul creierului, plămânilor sau altor organe.
Din punctul de vedere al tratamentului, se instituie de obicei o medicație de tip antiviral, mai ales în cazul copiilor cu infecții grave sau localizate în creier sau ale căror sisteme imunitare sunt slăbite (au HIV sau chimioterapie). Deși medicația poate fi administrată în mod continuu pentru a preveni reapariția, nu se cunoaște eficacitatea unei terapii pe termen lung la copii. În ceea ce privește prognosticul afecțiunii la nou-născuți, afecțiunea poate fi fatală, chiar dacă este administrat tratamentul corect. Când apare encefalita, aceasta trebuie tratată eficient pentru a evita probleme neurologice pe termen lung, precum convulsii și stare de slăbiciune generalizată.
Citește și: Totul despre herpes
Surse:
www.healthychildren.org; http://abcnews.go.com; www.health.ny.gov
