Încă mai plătesc la creditul de la nuntă, și ea vrea să divorțam

Și eu am rămas ca trăznit și în mintea mea rula numai: „încă mai plătesc la creditul de la nuntă, și ea vrea să divorțam???”

Buna ziua! Îndrăznesc să îmi scriu frustrarea către dumneavoastră, pentru că simt nevoia să văd că am dreptate să fiu atât de furios. Fac 35 de ani în 2 zile, am o sotie și o fetiță de 3 ani pe care o iubesc mai mult decât ochii din cap. Sunt împreună cu soția mea de 10 ani, dar căsătoriți de 4 ani. Ne-am îndrăgostit nebunește, ne-am mutat repede împreună și nu ne-am dorit niciunul să ne căsătorim, pentru noi instituția asta era doar o hârtie. Așa că am trăit în concubinaj vreme de 6 ani fară nicio problemă, nu ne-a lipsit nimic, nici material nici psihic.

Până acum 4 ani când a rămas insarcinată și dintr-o data parcă a venit un declic, a apăsat Dumnezeu pe un buton și iubita mea blândă, generoasă, înțelegătoare s-a transformat într-o femeie egoistă, fițoasă și cicălitoare. De cum i s-a confirmat la medic că sarcina este ok și că urmează să avem un copil sănătos, mi-a spus că vrea nunta imediat, că ea nu concepe să aducă pe lume un copil din flori și nici nu vrea să fie mireasa cu burta la gură. Și nu voia orice fel de nunta, ci una mare, spectaculoasă, unde să-i vină toate rudele și să le lase cu gura căscată. Ținând cont că voia nunta în maxim 2 luni, mi-am dat seama că ce aveam eu strâns prin bancă nu ne-ar fi ajuns. Așa că am făcut un credit de nevoi personale să mulțumesc prințesa, care își dorea și o rochie de 1000 de euro, că aia era rochia ei, nu alta la 1000 de lei. Ce, e vreo țărancă să își ia rochie de mireasa de pe Lipscani?

Așa că, pune-te Georgică și fă credit de 15 mii de euro ca să îi faci mamei copilului tău, iubirii tale, nunta mult visată. Și am făcut-o, o nunta ca de vis, cu dansatori acrobați, ca la circ, cu formație scumpă, cu aranjamente florale de mă durea sufletul când a doua zi le împărțea invitaților cu dezinvoltură, și-mi ziceam - ia uite încă 100 de euro, încă 100 de euro. Evident că banii din plicurile de dar abia ne-au ajuns să plătim meniul la restaurant (a fost 120 de euro de persoana, pentru că doamna a vrut ce e mai de fițe) și de unde să își permită mătușă de la cuca macăii din Oltenia sau unchiul din the middle of nowere Vaslui să dea de persoană 120 de euro să își acopere meniul. Așa că visul meu că banii din plic îmi vor mai acoperi din credit s-a dus pe copcă.

Acum dăm fast forward în prezent. 4 ani mai târziu, când avem o familie ce pare minunată la suprafață. Însă soția mea nu mai doarme cu mine de când a născut-o pe fiică-mea, mă tratează de parcă are un servitor, de atins nu am mai atins-o de peste 2 ani. Nu facem decât să împărțim creșterea copilului și să mergem în concedii scumpe, acolo unde vrea ea, ca să pună pe Instagram poze să se dea mare. Eu fac tot posibilul să îi arăt că o iubesc, îi fac toate poftele, îi dau toate cardurile. Ea este însă mereu neumulțumită, iar aseară, cu 2 zile inainte de ziua mea mi-a spus că vrea să divorțăm. Că nu mai suportă modul în care o tratez, că de când avem copil ea nu mai există, că mergem numai cu copilul în concedii, la terasă, la plimbare, că toți banii se duc pe copil, că ea nu mai ajunge la salon decât o dată pe lună.

Și eu am rămas ca trăznit și în mintea mea rula numai: „încă mai plătesc la creditul de la nuntă, și ea vrea să divorțam???”

Jur că nu o mai recunosc, nu mai este deloc femeia de care m-am îndrăgostit. Și, mi-am spus, că da, și eu aș vrea să divorțez, dar nu mi-aș lasă fetița pe mâinile ei. Pentru că știu cum e în România, mama are prioritate la custodie. Și nu știu încotro să mă îndrept. Îmi iubesc soția, dar vreau varianta ei bună înapoi. Și nu știu cum să fac. Mă gândesc serios să îi propun să mergem la terapie de cuplu, poate acolo își dă seama și ea că nu este ok cine este ea acum și poate găsim soluții împreună. Voi ce credeți?

Citește și: