5 lucruri pe care le-am invatat in prima saptamana de gradinita a fetitei mele

"Mami, nu vreau la gradinita!". "De ce, iubire?". "Pentru ca acolo plang copiii." Cam asa pot rezuma prima saptamana de gradinita a fetitei mele.

Nu a fost foarte greu, nu a fost nici usor, si nici nu se anunta ca urmatoarele 2-3 saptamani vor aduce mari schimbari. Insa, aceasta prima saptamana m-a invatat si foarte multe lucruri pe care nu le stiam, atat despre desprinderea copilului de siguranta cuibului parintesc cat si despre alti parinti, despre societate, dar si despre dezamagiri si revelatii, in general.

Asa ca, dragi parinti, ori ati trecut prin asta, ori urmeaza sa treceti. Oricum ar fi, gradinita este o realitate a noastra si a copiilor nostri, si trebuie sa invatam sa o acceptam ca atare, atat noi, cat si copiii nostri, cu suisurile si coborasurile ei, mai ales in primele saptamani. Ce suisuri si coborasuri, intrebati? Ce dezamagiri, ce revelatii? Ei bine, sa le enumeram:

 La gradinita toti copiii plang 

Mai ales in primele saptamani. Prima lectie pe care am invatat-o a fost, ca oricat de independent este copilul tau, oricat de bine implementata are el lectia cum ca nu trebuie sa planga, ca mami se intoarce la el, ca la gradinita este locul unde se va distra si va invata lucruri noi, el tot va plange. Pentru ca majoritatea celorlalti copii va plange. Si atunci trebuie sa accepti ca atunci cand il vei lasa in clasa, plansetele celorlalti copii ii vor aduce si lui lacrimi in ochi. In primele doua zile fetita mea nu a plans, a intrat incantata in clasa, stiind ca o asteapta noi provocari si ca va invata lucruri noi. Urmatoarele zile nu au mai fost la fel, pentru ca ceilalti copii, poate mai putin independenti, mai sensibili, mai atasati de parinti, au continuat sa planga. Si, trebuie sa recunoastem, ca si noi, ca adulti, am fi afectati daca in fiecare zi, ca picatura chinezesca, cineva plange langa tine. Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu frustrarea continua a fetitei mele, ei ii este si mai greu, insa, sper ca timpul sa schimbe tot acest tumult interior al nostru si al colegilor ei.   

 La gradinita copilul tau este ca ceilalti copii

Chiar daca el este exceptia. Chiar daca tu insisti ca el are personalitate, este deosebit, este grozav si este cel mai destept. In comunitatea grupei lui, el va fi ca si ceilalti copii: va primi aceeasi mancare, acelasi pat, cu aceeasi lenjerie, aceleasi ore de somn, aceleasi jucarii, aceeasi educatie. Si abia dupa ceva vreme, vei vedea daca intr-adevar are o personalitate puternica sau nu, daca va reusi sa si-o dezvolte si sa si-o pastreze in o societate unde a fi la fel inseamna a fi normal. Nu condamn asta, dimpotriva, consider ca in acest fel copilul reuseste sa se distinga. Pe de alta parte, aici intervine rolul nostru de parinte: sa nu lasam in responsabilitatea gradinitei dezvoltarea lui. Sa il ajutam acasa sa nu fie ca ceilalti, sa isi dezvolte personalitatea, iar acolo, printre copii, sa se adapteze si sa absoarba ceea ce ii trebuie sa devina un adult de succes, atat intelectual cat si emotional.

 La gradinita copilul tau trebuie sa se descurce singur

Si tu trebuie sa accepti asta. Iti spui ca este micut, si ca nu trebuie sa stie de acum sa faca toate lucrurile pe care un adult le face singur: sa treaca singur prin toata procedura toaletei, sa se imbrace si sa se incalte singur, sa se pieptene, sa isi puna apa singur, sa manance singur. Anya face mare parte din aceste lucruri singura, insa la gradinita, scopul educatoarelor in primele saptamani este sa ii invete sa faca aceste lucruri singuri. Si le reuseste, asa ca au toate laudele mele in acest sens. Puterea exemplului este intotdeauna cea mai puternica arma a invataturii. Mai ales cand vorbim de copilasi de 3 ani. Aici v-as sfatui, dragi parinti, sa nu va panicati. Nu stie sa se imbrace singur? Va invata, dar nici nu il va lasa nimeni dezbracat. Lasati insomniile deoparte, imaginandu-va ce face copilul la gradinita. Eu una le-am lasat, pentru ca imi dau seama ca nu are ce sa i se intample. Si ce daca isi incheie nasturii gresit? Si ce daca se uda cand se spala pe maini? Si ce daca se murdareste cand mananca? Atata vreme cat este fericit, atat vreme cat invata lucruri noi si se joaca multumit de ce ar conta cateva pete si nasturi neincheiati sau bluze luate pe dos?

 La gradinita vei intalni toate tiparele de parinti

Ehe, si cate tipuri de parinti sunt pe lumea aceasta. Si, asa cum copilul tau trebuie sa se acomodeze cu ceilalti copii din grupa lui, si tu, la randul tau, trebuie sa te acomodezi cu ceilalti parinti. De la mama panicata, la taticul nonconformist, de la mama curioasa la taticul carcotas, de la mama ambitioasa la taticul delasator, de la mama singura la taticul marsupial, de la bunicuta simpatica la bunicul ursuz. Asa ca la sedintele cu parintii trebuie sa ne amintim un lucru: toti acesti parinti si bunici, cat de diferiti si dificili ar fi, au acelasi scop ca si noi - bunastarea copilului lor. Si, pentru ca traim intr-o societate, trebuie sa facem compromisuri, si ajungem la intelegeri si sa renuntam la orgolii si mandrii desarte, de dragul micutilor nostri.

 La gradinita copilul tau va rabda de foame

Mai ales in prima saptamana. El ajunge acolo cu un tipar alimentar deja implementat, pentru ca acasa va primi mai mereu mancarea lui preferata, si, in plus, acasa are tot timpul din lume sa manance. La gradinita lucrurile se schimba. Mancarea pe care o primeste nu va fi intotdeauna pe placul lui, va avea un timp alocat pentru a manca si nu se va ruga nimeni de el sa manance. Partea cea mai buna este ca, oricat de mofturos ar fi, dupa o saptamana de rabdat de foame, va trece peste mofturi si va manca ... tot. Asa s-a intamplat si cu Anya, care manca numai ce dorea ea, cate putin, si in zeci de minute. Si niciodata nu imi cerea de mancare. In toata saptamana de gradinita, cum ajungeam acasa, imi cerea mancare, si manca tot si repede. Minunat! Sunt sigura ca in cateva saptamani va incepe sa manance bine si la gradinita, si va manca si altceva decat mancarurile ei preferate.

Gradinita este subiectul cel mai sensibil in prima luna, cand copilul se desparte de cuibul parintesc si intra pe de-a dreptul, brusc si oarecum infricosator, in societate. Si, desi am fost mai tare decat ma asteptam, si nu am plans, am realizat ca oarecum vremea bebelusiei s-a dus si ca de acum, aproape 20 de ani, Anya va intra in sistemul educational, si se va trezi 9 luni pe an, an de an, 5 zile pe saptamana, dimineata sa se duca la gradinita, scoala, liceu, facultate. De acum nu mai este bebelusul nostru dragalas, tinut acasa, si protejat de tot ceea ce il inconjoara. De acum se va lovi de bucurii, de dezamagiri, oameni buni si oameni rai, provocari si intamplari, si noi nu le vom cunoaste pe toate. De acum nu mai tinem noi fraiele, nu mai coordonam noi viata copilului nostru 100%. De acum, drumul ei depinde si de ea. Este greu, mai greu pentru noi, parintii, decat pentru ei, copiii, sa acceptam ca trebuie sa intre in firul cursiv al dezvoltarii sociale si educationale. Si, ma gandesc, cu lacrimi in ochi si suflet, ca gradinita este abia primul pas, si ca acest amestec tulburator de sentimente de mandrie, neputinta, frustrare si bucurie ma va insoti pentru totdeauna, pentru ca sunt parinte.

Cu drag, 
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    7 lucruri pe care le-am învățat după ce copilul meu a murit
    7 lucruri pe care le-am învățat după ce copilul meu a murit

    Experiența pierderii unui copil este una dintre cele mai dure prin care poți trece. Durerea atinge cote inimaginabile, îmbinându-se, de cele mai multe ori, cu sentimentul de...

    12 lucruri pe care le-am învăţat în 12 ani de căsnicie
    12 lucruri pe care le-am învăţat în 12 ani de căsnicie

    "Căsnicia este o artă, trebuie să înveţi să o creezi în fiecare zi", spunea Rabindranath Tagore. Pentru a face posibil acest demers, este însă nevoie de dragostea şi...

    I-am cumpărat fetiței mele de 3 ani doar 4 jucării de când s-a născut. Iată de ce și cum
    I-am cumpărat fetiței mele de 3 ani doar 4 jucării de când s-a născut. Iată de ce și cum

    Cunoscând pagubele pe care consumerismul le aduce mediului, am decis că îmi doresc să am un stil de viață minimalist când vine vorba de jucăriile fiicei mele. Decizia...

    Prima poza cu chipul fetiței lui Cabral. Este o păpușică!
    Prima poza cu chipul fetiței lui Cabral. Este o păpușică!

    Andreea Ibacka și Cabral au decis să nu o mai ascundă pe micuța lor, care este o adevărată păpușică!

    Un bebeluș din Hunedoara rănit din cauza ignoranței medicilor: Când am văzut mânuța fetiței mele am început să plâng și am țipat
    Un bebeluș din Hunedoara rănit din cauza ignoranței medicilor: Când am văzut mânuța fetiței mele am început să plâng și am țipat

    Încă un eveniment neplăcut ne demonstrează cât de nonșalant se practică medicina în țara noastră: o fetiță de 5 luni s-a ales cu mânuța rănită în...

    6 lucruri pe care le-am învățat ca mamă singură, când m-am îmbolnăvit de gripă
    6 lucruri pe care le-am învățat ca mamă singură, când m-am îmbolnăvit de gripă

    Ajungi să te obișnuiești cu viața de mamă singură. Poate nu chiar din primul an, dar din al doilea cu siguranță. În al treilea deja ți se pare floare la ureche. Îți...

    Laurette, o mamă puternică! „Când m-am despărțit de tatăl fetiței mele, am stat 2 săptămâni cu hainele în mașină, am dormit în mașină”
    Laurette, o mamă puternică! „Când m-am despărțit de tatăl fetiței mele, am stat 2 săptămâni cu hainele în mașină, am dormit în mașină”

    Viața exoticei Laurette nu a fost deloc ușoară de când a decis să se despartă de tatăl fetiței sale de 9 ani, Serena. A plecat de acasă fără să se gândească că nu...

    Prima poză cu chipul fetiței lui Cabral! Nu ai mai văzut-o până acum!
    Prima poză cu chipul fetiței lui Cabral! Nu ai mai văzut-o până acum!

    Andreea și Cabral Ibacka au devenit părinți la începutul lunii decembrie a anului trecut. Actrița în vârstă de 34 de ani a adus pe lume o fetiță perfect...

    © 2021 Qbebe