Este momentul pentru gradinita? Trucuri sa accepte mai usor schimbarea

Doamna educatoare Mariana Radu are 34 de ani de experienta cu copiii, de la grupa mica pana la grupa pregatitoare. Este educatoare la o gradinita de stat din Braila. Cel mai mic copil pe care l-a avut la clasa? 1 an si 8 luni...

- A venit momentul sa il dau pe copil la gradinita. Cum il ajutam sa accepte mai usor schimbarea?

Nu, nu, nu exista acceptare din partea micutului! (ne intampina doamna educatoare, mai in gluma, mai in serios). Sunt putini copiii asa de mici, care vor primi ca ii rupi de familie si ii lasi intr-un mediu strain lor. Pai ganditi-va, un pui de 2 ani, 3 ani, 4 ani, care pana acum a stat cu mama. Pentru el este o a doua intarcare - nu de lapte, de data aceasta, ci o intarcare de dragoste. Il rupi de la sanul mamei. Dar chiar si daca a stat cu bunicii, cu bunica. Tot este obisnuit sa aiba in fiecare zi cei doi ochi, cei patru ochi pe care sa ii vada. Il smulgi de langa figura materna: a crescut cu bunica doi ani jumate, trei. Plange dupa ea din toti rarunchii, ce sa-i faci?

- Si ea dupa el, probabil. Nici pentru mamica sau bunica nu este usor.

Nu, nu este usor. Cand copilul este adus la gradinita, are loc intai o perioada de acomodare, si pentru copii, dar si pentru adulti. Mama, bunica, bunicul, uita sa mai plece. Sta neincrezator in usa, cand isi vede puiul scancind. Si asa se intampla in prima saptamana, si chiar mai mult.

Intr-un fel, copilului ii este dificil sa se desprinda de mama, si din cauza mamei, din cauza ca ei ii vine foarte greu. Pentru ca si noi, mamele, suntem noi bolnave atunci cand ne dam pruncii de langa noi. Sunt, banuiesc, niste maladii emotionale. Suntem la fel de insetate de iubire ca si ei. Asa de tare ni-s dragi, ca nu mai putem nici noi fara ei, cum nici ei nu pot fara noi. O vreme, copilul plange si mama boleste. De aceea se spune ca legatura dintre mama si copil este cea mai puternica.

- Deci mama ar trebui sa aiba o atitudine mai linistita, sa fie mai detasata...

Ei, acuma nici prea detasata, nici brutala. Mai vin mame foarte hotarate, care ii spun copilului: "eu imi pierd serviciul daca mai stau, intra acolo" si pleaca. Probabil asa le vine mai usor, fiind dure. Dar copilul, e vai de capul lui apoi. Incepe sa tipe ca din gura de sarpe. Ce sa-i mai faci, tu ca educatoare, ca n-ai ce. Te duci sa il iei in brate, si el loveste, si cu mainile si cu picioarele. Apoi, daca sunt mai multi asa mici, de trei ani de exemplu, si nou-veniti, se pun toti pe urlat. Ca la maternitate.

- Si cum procedezi cu un copil intr-o asemenea stare?

Ii dai voie sa planga, el are mult de plans, asa se manifesta dorul lui de mama si sentimentul ca a fost respins si parasit. Si stai cat mai aproape de el, ai rabdare cu el, esti blanda, ii vorbesti cald, chiar daca nu coopereaza. Pai el nu are incredere in niciun adult acum, mititelul.

Plange pana oboseste. Adoarme de plans. Nu mananca la clasa, cate doua-trei saptamani. Cand vede in prima zi ca se intind paturile - la gradinitele cu program prelungit - nu stie ce se intampla. Dar cand isi da seama ca este vorba de somn, se pune iar pe un plans cu suspine. Crede ca este abandonat. Deci cu mamele ar trebui facut ceva, niste consiliere, niste pregatire... Nici sa fie mai deznadajduita decat copilul, dar nici sa-l bruscheze. Ca greu repara educatoarea ce strica mama.

- Si atunci, trucuri pentru mame, ca sa-l ajute pe copil sa accepte mai usor schimbarea?

Da. Cu foarte multa usurinta se integreaza in gradinita copiii care au fost obisnuiti, treptat, sa mai stea si fara mama. Copiii care nu beneficiaza decat 2-3 luni de prezenta mamei, care apoi se intoarce la munca si il lasa cu bunici, cu bona, se integreaza cel mai usor. Asa am constatat. Nu este bine nici asa putin timp cu mama. Dar asta inseamna ca il poti ajuta, daca il obisnuiesti si fara tine. In schimb, daca il rupi direct de la sanul mamei si il lasi la gradinita, copilul este socat.

Deci, sa il obisnuiesti treptat cu absenta ta, cateva ore pe zi sa te inlocuiasca bunica, de exemplu. Apoi, foarte important: copiii care vin de la cresa la gradinita, nu au nicio problema de integrare sau emotionala. Sosesc tot intr-un mediu colectiv si sunt obisnuiti cu socializarea. La cresa, ei au parte de ambele elemente necesare unei sanatati emotionale si unei desprinderi mai usoare. Pe de o parte, au figura materna (pedagogul) care le asigura caldura si rutina protectoare. Este acelasi in fiecare zi, ca o a doua mama. Apoi, au copii in jur... Se obisnuiesc sa fie intre copii.

Atunci cand trec la gradinita, se schimba figura materna. Dar ramane elementul binecunoscut - compania altor copii, prezenta lor. Deci cum sa il pregateasca mama pentru gradinita pe copilul ei, care nu a fost dat la cresa?

Ducandu-l permanent intre copii. Teoretic, daca ii faci un program de 3-4 ore in fiecare zi, in parc, intre copii, il ajuti foarte mult. Spun teoretic, pentru ca multe mame nu au timp... Dar daca poti, mamico, du-l in parc. In parc, in parc, in parc, in parc!

Stai la cinci metri distanta de el, ca sa il pazesti, ca pericole sunt destule si el la 3 ani nu se poate apara singur. Ar fi mai bine intr-un parculet pentru copii mici, intre 1-3 ani. Cu tobogane gonflabile, nu din plastic dur, sa se loveasca. Unde au saltelute, nisip si nu intra copiii mai mari, care alearga neatenti si nesupravegheati de colo-colo, sa il loveasca din greseala. Este mai sigur asa, dar nu peste tot avem asemenea conditii...

Voi, mamici, ce parere aveti? Ce credeti ca este de facut pentru puiul nostru pe care ne pregatim sa il dam la gradinita?