10 întrebări despre antibioticele la copil cu răspunsuri de la medic

1. Ce facem dacă copilul varsă antibioticul?

Dacă copilul a primit o recomandare de antibioterapie și varsă antibioticul imediat după administrare sau în primele 15 minute, eventual dacă acesta se regăsește în lichidul de vărsătură, doza de antibiotic se va administra din nou.
În general antibioticul se administrează cu apă. Dacă suspensia nu este agreată de către sugar/ copil se poate încerca administrarea acestuia cu un lichid îndulcit sau, dacă copilul este mai mare de 5 ani, se poate încerca administrarea capsulelor.

Decizia de a readministra antibioticul ar trebui să ia în considerare: riscul de supradozare, severitatea bolii, durata tratamentului medicamentos, forma farmaceutică a medicamentului dar, oricum, consensul internațional este că nu se va readministra dacă vărsătura a apărut în mai mult de 60 minute.
Dacă copilul nu tolerează antibioticul se poate lua legătura cu medicul pentru înlocuirea acestuia sau, dacă copilul prezintă vărsături incoercibile și starea generală este alterată este de preferat administrarea injectabilă a antibioticului sub supraveghere medicală.

2. Se dă antibiotic dacă copilul are febră?

Febra este un simptom care poate însoți multe afecțiuni (infecțioase sau nu) și în general nu tratăm simptome, ci tratăm cauza care le-a determinat.
Dacă este certă o infecție bacteriană (demonstrată prin analize de sânge sau culturi) sau, în lipsa acestora, medicul presupune o suprainfecție bacteriană atunci se poate iniția antibioterapie.
Atitudinea clasică, dacă nu există semne clare de infecție bacteriană și starea pacientului o permite, este cea de expectativă timp de 72 ore. Dacă febra persistă se vor efectua investigații pentru stabilirea etiologiei, eventual a bacteriei implicate.

3. Este adevărat că nu sunt indicate lactatele când copilul se află sub tratament antibiotic?

Absorbția gastrointestinală a antibioticelor este influențată de mai mulți factori, printre care: forma farmaceutică, aciditatea gastrică, prezența/absența alimentelor în stomac, tranzitul intestinal accelerat sau încetinit, administrarea concomitentă de mai multe medicamente.
În funcție de farmacodinamica produsului există antibiotice care se administrează pe stomacul gol (majoritatea), altele care se pot administra concomitent cu alimentele (prezența acestora în stomac crescându-le chiar absorbția).
Sunt clase de antibiotice (spre ex: tetraciclinele și chinolonele) care nu trebuiesc administrate cu alimente fortifiate în calciu (lapte, unt) deoarece acestea le scad absorbția.
Pe de altă parte, există studii care arată că lactatele fermentate (iaurt) ar putea fi benefice florei intestinale distruse de antibiotic și ar scădea incidența diareei postantibioterapie. Este bine totuși ca acesta să fie administrat la 2 ore distanță de antibiotic (la fel ca probioticele).
În ceea ce-i privește pe sugarii alimentați exclusiv cu formule de lapte, ar fi impropriu să le facem recomandarea să nu consume lapte, putem eventual să administrăm antibioticul cu apă, între mese.

4. Antibioticele scad imunitatea copilului?

Cu toții (medici și părinți) ne-am confruntat la un moment dat cu necesitatea administrării unui antibiotic copilului care, pe lângă efectul său important de distrugere a agentului patogen, are și efecte adverse (alergii, toxicitate hepatică, diaree, candidoză intestinală etc.).
O consecință, care nu este de neglijat, este distrugerea microbiotei intestinale (acele bacterii benefice din intestin), alterarea permeabilității intestinale și afectarea sistemului imun enteric.
De aceea o atitudine importantă dupa efectuarea tratamentului (mai ales dacă sunt utilizate frecvent antibiotice sau pe perioade îndelungate) este refacerea microflorei intestinale care ajută la restabilirea răspunsului imun de la nivel intestinal. Acest lucru este mai important decât utilizarea unor scheme agresive de stimulare a sistemului imun.
De asemenea, utilizarea cu responsabilitate a antibioticelor, doar la indicația medicului și sub supravegherea acestuia, în doza și durata stabilită de ghiduri pentru afecțiunea respectivă poate preveni apariția rezistenței bacteriene (acea adaptare a microbilor care le permite să lupte împotriva antibioticului). Rezistența bacteriană ar putea fi interpretată greșit drept o scădere a imunității organismului, ea fiind de fapt datorată utilizării intempestive, dese, fără motiv, în cure neadaptate infecției a antibioticelor.
Foarte rar tratamentul antibiotic poate să scadă numărul leucocitelor din sânge care luptă împotriva infecțiilor. În general acestea revin la normal după încheierea tratamentului.