Simptome și cauze pentru infecțiile urinare
Din punct de vedere statistic, până la 8% dintre fete și 2% dintre băieți se confruntă cu o infecție urinară până la vârsta de 5 ani, fiind mai frecvente la bebelușii sub 12 luni; la fete riscul de apariție este mai crescut deoarece uretra este mai scurtă. La copiii mai mari simptomele sunt: durere în porțiunea inferioară a abdomeniului, în spate sau pe lateralul corpului și o senzație de a urina mai des sau extrem de puternică. Cei care au învățat să folosească olița pot să piardă controlul vezicii și să ude patul (enurezis nocturn). În cazul copiilor de vârstă mai mică infecțiile urinare sunt dificil de identificat și pot include simptome precum: apetit scăzut, febră, agitație, vărsături, apetit scăzut, letargie, creștere ponderală scăzută, icter la nou-născuți care persistă mai mult de 2 săptămâni.
Alte simptome: urină urât mirositoare sau tulbure, urină în cantitate extrem de redusă, greață sau vărsături, senzație de arsură la urinare, diaree, stare generală proastă, sânge în urină. Tratamentul corespunzător este necesar deoarece acestea pot să devină infecții ale vezicii (cistite) sau infecții renale (pielonefrite). Rareori în infecții grave bacteriile pot pătrunde în fluxul sanguin de la nivelul rinichilor și pot cauza sepsis al altor organe. În aceste situații se observă simptomele menționate anterior, însă în plus copilul poate părea bolnav și sunt șanse să prezinte febră și frisoane, durere la nivelul spatelui sau în lateral, stare de oboseală gravă sau vărsături.
Motivul pentru care apar are legătură cu bacteriile de pe piele sau din scaun care ajung în tractul urinar și se multiplică. Există și copii care suferă de probleme cu vezica sau cu rinichii care îi predispun acestor afecțiuni - de exemplu, un tract urinar mai îngust (reflux vezico-ureteral) care determină urina să se acumuleze în spatele vezicii în uretre și rinichi. Anumite afecțiuni care predispun copiii la risc crescut de infecții urinare sunt: constipație, afecțiuni neurologice care nu permit golirea corespunzătoare a vezicii urinare.
Doamna doctor Emiliana Costiug, medic primar medicină de familie, membră a Asociației Române pentru Educație Pediatrică în Medicină de Familie completează: "Infecțiile urinare sunt mult mai frecvente la fete, din cauza vecinătății organelor genitale de zona anală. Ele se manifestă diferit la copiii mari față de sugari. La sugar de cele mai multe ori ne gândim la o infecție urinară atunci când există o febră înaltă sau o febră recurentă, fără să existe alte manifestări. În acest caz trebuie să ne prezentăm la medic pentru consultație, iar în cazul suspiciunii de infecție urinară se recomandă și să realizăm urocultură și un examenul sumar de urină pentru a stabili diagnosticul și tratamentul corespunzător. La copiii mari pot să apară și tulburări de micțiune, cum sunt disuria, adică durerea la urinare, urinare frecventă sau usturime, dureri abdominale."
Diagnostic pentru infecțiile urinare
În majoritatea cazurilor medicul poate pune un diagnostic de infecție urinară doar întrebând despre simptome, examinând copilul. Acesta va recomanda cel mai adesea o analiză de laborator pentru urină - sumar de urină și urocultură care vor ajuta la identificarea bacteriei exacte și stabilirea medicației corecte. Pentru bebeluși există o pungă specială de colectat urină; copiii mai mari urinează în recipiente sterile (acestea trebuie așezate în calea fluxului urinar, fără ca vreo parte a corpului să atingă deschiderea recipientului deoarece poate afecta rezultatul). Când colectarea urinei este dificil de realizat procedura poate avea loc în cadrul unui spital unde se va introduce un mic tub de plastic în uretră. Tratamentul este de obicei început imediat după prelevarea de urină, iar copilul nu va necesita teste suplimentare.
Uneori sunt necesare și analize de sânge pentru a depista inflamația în organism infecția(proteina C reactivă și VSH). În cazul infecțiilor recurente se recomandă investigații mai complexe pentru a verifica prezența unor malformații care pot fi detectate prin ecografie abdominală de anomalii, precum cistografie(se injectează lichid în vezica urinară pentru a verifica problemele din uretră sau vezică), RMN, CT sau scintigrafie. Bebelușii sub 12 luni necesită investigații suplimentare pentru a verifica funcționarea tractului lor urinar.
Tratament
În principal tratamentul constă în antibiotice, capabile să elimine bacteriile din tractul urinar. Intervalul pentru care trebuie administrate variază de la 3 la 10 zile (7-10 zile de obicei); tratamentul nu trebuie întrerupt chiar dacă simptomele dispar și copilul se simte mai bine (poate conduce la crearea unor microbi rezistenți și apariția unei alte infecții). Pentru combaterea simptomelor neplăcute se poate asocia un tratament antiinflamator.
Ulterior se impune repetarea analizei de urină pentru a verifica dacă a fost eliminată infecția. Bebelușii mai mici de 3 luni sau cei care prezintă o stare generală proastă au nevoie de administrarea tratamentului pe cale intravenoasă. Tratamentul uneori impune intervenție chirurgicală pentru corectarea anomaliilor la nivelul tractului urinar.
Trebuie să apelezi la medic dacă simptomele nu se ameliorează în decurs de 3 zile de la inițierea tratamentului sau dacă se agravează. Reprezintă o situație medicală urgentă dacă copilul manifestă: febră mare, durere abdominală, vărsături persistente, frisoane, amețeală. Pe durata tratamentului urmărește numărul de vizite la toaletă și încurajează-ți copilul să consume lichide din abundență, cu excepția celor care conțin cofeină (suc sau ceai).
Doamna doctor Emiliana Costiug nu recomandă tratamentele naturiste "Merișorul are un rol în dezinfecția căilor urinare, dar când este vorba despre o infecție urinară nu reprezintă un tratament suficient de complet" și oferă următoarele recomandări:"La băieți verificarea fimozei, care nu ar trebui să fie prezentă după vârsta de 2 ani, pentru că se pot acumula secreții care predispun la infecții locale, iar pentru fetițe este foarte importantă igiena corectă și educația lor în acest sens."
Pentru a preveni infecțiile urinare este important să schimbi des scrutecele bebelușului, iar odată cu vârsta să îl înveți regulile de igienă corecte. Fetele trebuie să folosească hârtia igienică în sensul dinspre față spre spate (previne pătrunderea bacteriilor din anus în tractul urinar) și să evite băile cu spumă și săpunurile parfumate, să poarte lenjerie intimă din bumbac. Nu în ultimul rând, copiii trebuie învățați să folosească toaleta ori de câte ori au nevoie și să consume apă din abundență; apa previne constipația, care poate crea blocaje în tractul urinar ce permit proliferarea bacteriilor.
Doamna doctor Emiliana Costiug precizează rolul pe care îl joacă igiena în procesul de prevenire: "Este foarte importantă respectarea regulilor de igienă, spălarea mâinilor înainte de folosirea toaletei, igiena corectă a zonei anale(ștergerea din față în spate)și igiena corectă a zonei genitale,
Un rol important în prevenirea infecției urinare, mai ales la fetițe, este evitarea constipației prin dietă echilibrată și hidratare corespunzătoare."
"
Citește și: Cum recunosti infectia urinara la copil
Surse: www.webmd.com www.kidshealth.org.nz www.merckmanuals.com; www.nhs.uk
Urmareste-ne pe Google News
