Contributors
Manute Creative

Tot ce trebuie să știi despre afecțiunea picior varus equin

Încă din cele mai vechi timpuri, una dintre temerile viitorilor părinți este ca nu cumva bebelușul să vină pe lume cu tot felul de probleme. Una dintre acestea se referă la „picioarele strâmbe”. Într-adevăr, din cauze încă necunoscute pe deplin, sunt situații în care un copil se naște cu un picior strâmb sau cu ambele, mai exact cu afecțiunea numită picior varus equin. Din articolul de mai jos vei afla detalii despre aceasta, despre cum ar trebui să se procedeze pentru ca un copil ce se confruntă cu picior varus equin să se poată bucura, totuși, de libertate de mișcare, fără să aibă dureri sau să ajungă cu o stimă de sine scăzută ca urmare a acestei afecțiuni. Nu uita că este esențial ca această problemă să fie depistată cât mai rapid, astfel încât copilul să fie supus acelor proceduri menite să îi permită să aibă picioare normale. De asemenea, respectarea cu strictețe a indicațiilor primite de la medici va reduce riscul de recidivă a piciorului varus equin. Se evită acele situații în care singura soluție ar fi realizarea de intervenții chirurgicale extensive pe parcursul procesului de creștere sau chiar la maturitate.

Picior varus equin la bebeluși

Piciorul varus equin (cunoscut și sub numele de picior strâmb sau „picior crosă de golf”) se referă la o problemă de dezvoltare, la o anomalie a piciorului, vizibilă de la genunchi în jos, atât la nivelul oaselor, cât și la cel al mușchilor și al ligamentelor.

picioare-de-bebelus-care-sufera-de-picior-varus-equin

În ceea ce privește piciorul varus equin la copii, poate fi sesizat încă de la ecografiile efectuate după săptămânile 14-15 ale sarcinii. De obicei, un diagnostic în acest sens poate fi dat, cu o precizie de aproximativ 80%, la ecografiile din săptămânile 18-20. Această anomalie poate fi atât unilaterală (în această situație, talpa piciorului afectat va fi mai scurtă și mai îngustă, iar gamba va fi și ea mai subțire, estimându-se că diferența, prin comparație cu piciorul sănătos, ar putea fi, la nivelul lungimii tălpii, de 1-1,3 cm), cât și bilaterală (cam în 40% dintre cazurile de picior varus equin, în acest caz fiind vorba de așa-numitul picior varus equin congenital bilateral), fiind mai frecventă la băieți. În țara noastră s-a estimat că se nasc, în fiecare an, în jur de 400-500 de copii ce se confruntă cu picior varus equin.

Cauzele apariției piciorului varus equin detectat încă de la naștere nu sunt pe deplin cunoscute, dar majoritatea specialiștilor consideră că rezultă ca urmare a unei îmbinări dintre factorii de mediu și cei genetici. De altfel, s-a putut constata că se poate vorbi de o incidență mai mare a acestui accident de dezvoltare în cazul bebelușilor proveniți din familii în care există un „istoric” de picior varus equin.

Piciorul varus equin poate fi de două tipuri:

  • Cel congenital idiopatic- Se întâlnește mai frecvent și survine la copiii care nu au și alte probleme de sănătate
  • Cel asociat cu alte afecțiuni- Există cazuri în care piciorul varus equin se asociază cu afecțiuni severe, cum ar fi cu Spina bifida sau cu artrogripoza (se referă la un set de boli, ce presupun rigiditate/înțepenire la nivelul încheieturilor, extensii anormale ale coatelor, flexarea anormală a degetelor și a încheieturilor, dezvoltare anormală a mușchilor sau prezența unei luxații congenitale de șold)

Nu va fi dificil ca un medic să observe un picior varus equin după nașterea copilului, în condițiile în care membrul inferior/membrele inferioare are/au următoarele caracteristici:

  • Musculatura gambei este atrofiată
  • Degetul mare este mai scurt
  • Când piciorul/picioarele se mișcă, se vede că este/sunt rigid/rigide
  • Prezența varusului- Călcâiul este orientat spre interior, marginea internă este orientată în sus
  • Antepiciorul este orientat în interior
  • Scobiturile tălpilor picioarelor sunt adâncite
  • Există șanțuri cutanate la nivelul călcâiului, dar și pe talpa mediană

Primele complicații generate de piciorul varus equin se văd odată ce bebelușul începe să facă primii pași și vor afecta:

  • Mersul- Piciorul/picioarele nu va/vor avea suficientă flexibilitate
  • Lungimea piciorului (în cazul în care piciorul varus equin este unilateral, cel afectat de anomalie va fi puțin mai scurt decât celălalt)
  • Mușchii din spatele picioarelor, din partea lor inferioară, nu se vor dezvolta normal
  • Capacitatea de a merge normal- În cazurile severe, copilul cu picior varus equin va ajunge să meargă pe vârfuri

Pentru ca un copil să ajungă să sufere cât mai puțin de pe urma complicațiilor enumerate, va avea nevoie de un diagnostic cât mai precoce, piciorul varus equin impunând începerea cât mai rapidă a unui proces de recuperare (medicii ortopezi insistă ca recuperarea să înceapă cât mai repede după naștere, chiar și după prima săptămână). Cea mai recomandată metodă de recuperare este considerată Metoda Ponseti (creată de un medic de origine spaniolă din SUA, Ignacio Ponseti), care constă în:

  • Medicul va manipula picioarele copilului până când va identifica poziția corectă
  • După ce a fost identificată poziția corectă, picioarele vor fi imobilizate, cu ajutorul ghipsului, în poziția respectivă
  • Ghipsul va fi menținut timp de o săptămână, după care medicul îl va scoate și iar va schimba poziția piciorului
  • Se va repeta această procedură de mai multe ori, astfel încât să se realizeze corecții la nivelul componentelor piciorului cu ajutorul a 4-5 ghipsuri succesive

bebelus-care-sta-intins-si-are-un-picior-pus-in-ghips

În majoritatea cazurilor (în 85% dintre ele), odată ce al patrulea ghips va fi îndepărtat, iar componentele deformării  s-au corectat, se va recurge și la o alungire a tendonului lui Ahile. Această alungire se va efectua după abducția piciorului de 60-70 de grade și nu impune internarea în spital, implică o anestezie locală, cu o lamă de bisturiu se va secționa tendonul (va rămâne o cicatrice de cca.1cm), iar piciorul va fi iar imobilizat în ghips (într-o poziție finală), astfel încât să poată avea loc o refacere completă și corectă a tendonului (cam în 3 săptămâni).

Odată ce picioarele încep să-și redobândească poziția normală, medicul va recomanda, pentru a se evita o recidivă (riscul este ridicat, ajungând la 80%) a piciorului varus equin, următoarele demersuri:

  • Realizarea unor exerciții speciale cu bebelușul
  • Piciorul va fi pus în orteze (ortezele Ponseti, ce sunt flexibile și ușoare), care constau în ghetuțe unite de o bară fixă- În funcție de recomandările unui specialist, copilul va sta cu ele 23 din 24 de ore în primele trei săptămâni după scoaterea ultimului ghips, iar ulterior le va ține în picioare numai pe timpul nopții (până în jurul vârstei de 4 ani)

Medicii vin și cu următorul sfat: întrucât Metoda Ponseti nu este dureroasă pentru bebeluși, ar fi cel mai bine să înceapă încă din prima lună de viață a acestora. Dacă se va proceda așa, se va ajunge la intervenția chirurgicală de alungire a tendonului ahilean cam la 5 săptămâni, urmând ca după toate procedurile ce impun repoziționări și imobilizări cu ajutorul ghipsului, când va avea 5-6 luni, bebelușul să poată purta ortezele doar noaptea.Toți acești pași sunt esențiali în încercarea de a se preveni, pe cât posibil, necesitatea unei intervenții chirugicale pentru piciorul varus equin. Într-o asemenea situație, chirurgul ortoped va trebui să lucreze asupra articulațiilor, să lungească și să repoziționeze tendoane și ligamentele. După fixarea corectă a poziției piciorului se utilizează 2-3 broșe metalice, iar copilul ar trebui să mai stea cu ghipsul 3-4 săptămâni. Urmează o altă intervenție, prin care să se scoată broșele metalice.

În vederea obținerii unor rezultate cât mai bune după intervenție, copilul ar trebui să poarte orteze pentru aproximativ 1 an. În anumite cazuri, medicii recomandă repetarea operației pe parcursul procesului de creștere, ceea ce nu va exclude total riscul de recidivă a piciorului varus equin și, în plus, picioarele se vor rigidiza, vor deveni dureroase, chiar dacă aspectul va fi mai apropiat de normal. Asemenea consecințe pot fi vizibile și la maturitate, rigiditatea și durerile putând persista.

Citește și: Copilul meu are picioarele strâmbe. Ce trebuie să fac?

Picior varus equin adulți

Această anomalie de la nivelul membrelor inferioare este mai comună în rândul nou-născuților și copiilor aflați în primii ani de viață, dar, dacă este deosebit de severă în copilărie sau dacă nu a fost tratată corect, poate recidiva și în viața de adult. Mai mult, piciorul varus equin, la maturitate, poate fi determinat de probleme grave, precum:

  • Prezența Spina bifida
  • O meningită severă
  • Paralizie cerebrală
  • Diferite traume de la nivelul coloanei vertebrale

picior-varus-equin-la-un-adult-barbat

Prezența sa va crea numeroase complicații, cum ar fi:

  • Probleme ale articulațiilor de la glezne, de la genunchi, de la șolduri
  • Dureri de coloană
  • Dureri în zona mușchilor gambelor
  • Dureri în bolta plantară
  • Dificultăți de mers și dificultăți în a realiza exerciții fizice

Tratarea piciorului varus equin, în cazul adulților, se poate realiza în două moduri:

  • Prin recurgerea la Metoda Ponseti- Implică aceleași tehnici aplicate în cazul copiilor, fiind eficiente mai ales în cazurile ușoare de picior varus equin, primele rezultate promițătoare putând să apară după 6-8 săptămâni de tratament. Studiile efectuate de-a lungul timpului au ajuns la concluzia că, pe termen lung, efectele Metodei Ponseti sunt mai bune decât cele obținute prin intermediul unei intervenții chirurgicale. De exemplu, un studiu publicat online în anul 2014 a realizat o comparație între pacienți care au fost tratați de picior varus equin prin intermediul Metodei Ponseti și cei care au fost operați, urmărindu-se atât mișcările de la nivelul picioarelor, cât și calitatea vieții în general. După o analiză, s-a putut sesiza că pacienții care au beneficiat de Metoda Ponseti aveau o dinamică mai bună a mișcărilor la nivelul boltei plantare, la nivelul gleznei, mai multă forță în picioare, mai puține dureri, se confruntau mai puțin cu artrită și aveau o calitate a vieții mai bună, prin comparație cu persoanele care au fost operate
  • Cu ajutorul unei intervenții chirurgicale- Dacă Metoda Ponseti nu va da rezultate, poate fi necesară operația. Întrucât adulții au mai puțină flexibilitate decât copiii, pot avea nevoie de mai multe operații pentru ca picioarele să dobândească o poziție cât mai bună. În cadrul operațiilor, vor fi necesare alungiri și repoziționări de tendoane, de ligamente sau poate fi chiar nevoie de tăierea unor porțiuni de oase. După operație se va utiliza ghipsul, chiar și până la 3 luni. Uneori, medicii recomandă ca piciorul operat să fie ținut cât mai ridicat pentru a se evita inflamațiile în perioada în care este ținut ghipsul

După ce piciorul varus equin trece printr-o operație, în vederea unei recuperări cât mai eficiente se va ține cont de:

  • Managementul durerii- De obicei, medicul va recomanda administrarea, pe o anumită perioadă, de antiinflamatoare nesteroidiene, mergându-se inițial pe administrarea lor pe cale orală. Pe măsură ce piciorul operat se va vindeca, este posibil să fie indicate și unguente/geluri pe bază de antiinflamatoare nesteroidiene
  • Recuperarea- Se va realiza atât prin fizioterapie și ședințe de kinetoterapie într-o unitate specializată, cât și acasă, prin executarea zilnică a unor tipuri de exerciții menite să redea forța, mobilitatea și flexilitatea piciorului
  • Purtarea de încălțăminte adecvată- În special persoanele care au rămas cu dureri după intervenția chirurgicală au nevoie să poarte încălțăminte specială, ce va asigura susținerea gleznei și confort la nivelul tălpilor. Pentru a avea parte de cea mai potrivită încălțăminte pentru picior varus equin, se impune consultarea unui specialist în podiatrie. Uneori, acesta poate recomanda chiar și purtarea de orteze pentru o anumită perioadă sau branțuri astfel încât mersul să se poată realiza fără dureri și disconfort
  • Implicarea în anumite activități fizice- Persoanelor care se confruntă cu picior varus equin li se recomandă cu precădere sporturile cu impact redus, cum ar înotul sau mersul pe bicicletă. În schimb, se vor evita, pe cât posibil, alergările, mai ales dacă durerile de gleznă sau de gambe sunt frecvente. O altă sugestie menită să-i ajute pe cei ce au de suferit din cauza acestei anomalii este să se străduiască să-și păstreze o greutate normală, în condițiile în care excesul ponderal va pune presiune suplimentară pe articulații și va crește predispoziția spre dureri

Picior varus equin neurologic

Dacă majoritatea cazurilor de picior varus equin sunt cele care nu sunt asociate cu alte afecțiuni, există și situații de picior varus equin neurologic, apărut ca urmare a prezenței unor boli precum paralizia cerebrală sau Spina bifida, în condițiile în care acestea afectează și abilitățile motorii.

Asocierea cu paralizia cerebrală

Paralizia cerebrală reprezintă o tulburare cronică a mișcării, determinată de leziuni la nivelul sistemului nervos central, putând fi recunoscută după manifestări precum:

  • Reflexe anormale
  • Postură anormală
  • Dificultate/imposibilitate în realizarea mersului independent
  • Mers nesigur
  • Mișcări involuntare
  • Disfuncționalități sfincteriene
  • Rigiditatea membrelor și a trunchiului
  • Dificultăți de înghițire
  • Capacitate redusă de mișcare ca urmare a rigidității musculare
  • Dizabilități intelectuale
  • Întârzieri în dezvoltarea limbajului
  • În unele cazuri, pot fi asociate cu paralizia cerebrală și epilepsia, surditatea sau tulburările de vedere

În ceea ce privește relația dintre prezența paraliziei cerebrale și piciorul varus equin, trebuie să știi că acesta din urmă poate surveni în contextul în care paralizia cerebrală afectează inclusiv sănătatea mușchilor, a oaselor, a tendoanelor, a articulațiilor.

Piciorul varus equin neurologic, asociat cu paralizia cerebrală, are nevoie de recuperare și de un tratament special pentru a se reda cât mai mult din capacitatea de menținere a echilibrului și de deplasare. Una dintre cele mai recomandate forme de tratament este cea pe bază de toxină botulinică. Mai exact, este vorba despre cea numită Dysport tip A, menită să acționeze nu doar împotriva spasmelor musculare, ci și a posturilor vicioase ale membrelor care pot conduce la apariția piciorului varus equin. Se realizează infiltrații cu acest tip de toxină botulinică (în funcție de numărul de mușchi afectați, de gradul de afectare a mușchilor, de grosimea mușchiului în care urmează să fie infiltrată, dar și de greutatea copilului). Efectele infiltrațiilor sunt vizibile în 24-72 de ore de la intervenție, iar după aceea se recomandă ședinte de kinetoterapie. De altfel, kinetoterapia este esențială nu doar în recuperarea în caz de picior varus equin, ci și în caz de paralizie cerebrală în general. Cu ajutorul ei, copilul poate începe treptat să deprindă mișcările picioarelor care-i vor permite să se deplaseze, iar dacă va fi începută cât mai repede (chiar din prima sa lună de viață), se vor mări șansele de ameliorare a situației.

În același timp, Metoda Ponseti este recomandată și ea în caz de picior varus equin neurologic asociat cu o paralizie cerebrală, dar este foarte posibil să nu fie suficientă. Pot fi indicate ulterior intervenții chirurgicale.

fetita-in-scaunul-cu-rotile-ce-are-orteze-la-ambele-picioare

Asocierea cu Spina bifida

Prezența Spina bifida (defect de închidere osos la nivelul coloanei vertebrale, generat de închiderea incompletă a tubului neural în perioada de sarcină) favorizează dezvoltarea piciorului varus equin cam în 30-50% dintre cazuri. Printre factorii ce contribuie la această anomalie a membrelor inferioare se numără poziția intrauterină, spasmele, dezechilibrul muscular.

De cele mai multe ori, deformările întâlnite în cazul piciorului varus equin asociat cu Spina bifida sunt deosebit de severe, iar opțiunile de tratament nechirurgical nu sunt considerate ca fiind soluția cea mai potrivită. În schimb, sunt indicate intervențiile chirurgicale extensive, vârsta cea mai adecvată pentru ele fiind în primul an de viață al copilului (la 10-12 luni), astfel încât acesta să poată intra cât mai rapid într-un proces de recuperare cu kinetoterapie și cu purtarea de orteze speciale, atât pe timpul zilei, cât și noaptea.

Operație varus equin

Atât în cazul copiilor, cât și în cel al adulților, intervenția chirurgicală pentru picior varus equin este impusă doar de situațiile în care deformările piciorului nu se pot ameliora corespunzător după aplicarea metodelor nechirurgicale (Metoda Ponsetti, purtarea de orteze și exercițiile speciale).

Picior varus equin: când se impune operație la copii?

Medicii ortopezi precizează că majoritatea cazurilor de picior varus equin se rezolvă cu ajutorul Metodei Ponseti și prin purtarea ortezelor speciale, cu precăderea dacă metoda este aplicată din primele luni de viață ale copilului. Numai în cazul în care deformarea piciorului este atât de severă încât nu răspunde la procedurile Metodei Ponseti sau dacă aceasta nu este aplicată corect și deformarea revine, va fi nevoie și de o intervenție chirurgicală. Ea presupune ca ligamentele, tendoanele și articulațiile gleznei și a părții inferioare a piciorului să fie reașezate pentru obținerea unei poziții cât mai normale, de aceea operația poate fi:

  • O intervenție majoră de reconstrucție- În această situație, se va lucra intens asupra mai multor structuri ale piciorului. După ce se va realiza corecția deformării, chirurgul va stabiliza articulațiile piciorului cu ajutorul unor broșe metalice și a unui ghips care va fi aplicat pe tot piciorul pentru a se asigura vindecarea țesuturilor. Când vor trece 4-6 săptămâni de la operație, se va efectua o nouă intervenție pentru îndepărtarea broșelor metalice. Se va aplica un nou ghips, de data aceasta doar pe partea inferioară a piciorului, care va trebui ținut timp de 4-6 săptămâni. Odată ce acesta va fi îndepărtat, pentru a se evita revenirea poziției varus equin, copilul va trebui să poarte orteze sau încălțăminte specială timp de 1 an sau chiar mai mult. Complicațiile care pot surveni după o asemenea intervenție implică rigidizarea piciorului, durerile și excesul de țesut cicatricial
  • O intervenție mai puțin extensivă- Se va orienta doar spre corectarea poziției tendoanelor și a articulațiilor care au creat piciorul varus equin. În majoritatea cazurilor, se va lucra la alungirea tendonului ahilean sau se realizează transferul de tendon tibial anterior (se va muta tendonul aflat în fața gleznei în interiorul părții mediane a labei piciorului)

Picior varus equin: când se impune operație la adulți?

Dacă se întâmplă ca un adult să prezinte deformări specifice piciorului varus equin, însoțite de dureri severe și de dificultăți de deplasare, se recomandă efectuarea unei intervenții chirurgicale. În funcție de gravitatea problemelor, aceasta ar putea consta în:

  • Fuziunea gleznei- Vor fi îndepărtate articulațiile gleznei ca să se asigure fuziunea dintre tibie (unul dintre oasele gambei) și talus (osul ce se articulează cu călcâiul și cu oasele de la nivelul gambei)
  • O fuziune triplă- Se bazează pe fuziunea a trei tipuri de articulații de la nivelul gleznei cu ajutorul unor șuruburi
  • Înlocuirea gleznei- Ambele părți ale articulației gleznei vor fi îndepărtate și înlocuite cu proteze speciale

Intervențiile menționate vor conduce, în timp, la o diminuare a durerilor intense și a nevoii de a utiliza medicamente pentru calmarea acestora dar, totodată, nu vor garanta în toate cazurile recuperarea deplină a mobilității, ci pot favoriza creșterea rigidității membrului inferior operat.

Recidivă varus equin

Chiar dacă recuperarea inițială a fost un succes, o recidivă (reapariția oricărei manifestări specifice piciorului varus equin) nu poate fi complet exclusă. Ea survine, de cele mai multe ori, la 1-2 ani după încheierea tratamentului dacă nu au fost respectate pe deplin indicațiile medicilor, dar poate să apară și oricând pe parcursul procesului de dezvoltare musculo-scheletală. Principalele cauze care favorizează o recidivă sunt:

  • Metoda Ponseti nu a fost aplicată corect (de exemplu, ghipsul folosit nu a fost de calitate, nu a fost suficient, picioarele nu au fost poziționate corect înainte de aplicarea corecțiilor, corecția nu a fost suficientă etc.)
  • Nu au fost respectate indicațiile specialistului în ceea ce privește îngrijirea de după finalizarea recuperării prin Metoda Ponseti (de pildă, nu au fost respectate regulile de îngrijire/igienă a aparatelor gipsate, nu s-a ținut cont de indicațiile ce țin de imobilizare, ortezele speciale nu au fost utilizate corespunzător sau nu au fost ținute exact cât a indicat medicul etc.)

Recidivele pot fi:

  • Cele care presupun un dezechilibru al dinamicii- În această situație, la consultul medical se poate sesiza că piciorul este suplu, dar poate fi întâlnită următoarea disfuncționalitate: odată ce un copil începe să meargă, se poate observa cum se ridică mai întâi degetul mare, având loc o supinație exagerată (piciorul se înclină excesiv, atât lateral, cât și în ceea ce privește înclinația exterioară)
  • Cele care presupun deformări fixe- Glezna copilului nu va atinge solul, iar acesta se va obișnui să calce pe partea exterioară a piciorului

Tratamentul impus de o recidivă a piciorului varus equin variază în funcție de tipul acesteia, după cum urmează:

  • Pentru recidivele care implică un dezechilibru al dinamicii- De obicei, medicii recomandă o intervenție chirurgicală ce presupune transferul de tendon tibial anterior. Uneori, operația este însoțită și de o alungire de tendon ahilean. După operație copilul va purta ghipsul pentru aproximativ 6 săptămâni pentru ca tendonul să se reașeze corespunzător iar după aceea, dacă se va indica, poate fi necesar să poarte, inclusiv pe timpul nopții, o orteză specială pentru zona gleznei (pentru ca zona plantară să nu fie flexată)
  • Pentru recidivele cu deformări fixe- Se mizează tot pe aplicarea Metodei Ponseti, doar că, în funcție de severitatea recidivei, pot interveni următoarele modificări: manipularea piciorului înainte de aplicarea ghipsurilor poate dura timp de 5-10 minute, intervalul în care trebuie purtat ghipsul poate fi 2 săptămâni în loc de 1 săptămână, numărul de ghipsuri va fi mai mare (cam 10), alungirea tendonului ahilean se va face prin chirurgie deschisă (în special dacă un copil a mai suferit intervenții chirurgicale), orteza de abducție ar trebui purtată 16-18 ore în primele 6-8 săptămâni, urmând să fie purtată pentru încă aproximativ 4 ani, timp de 12 ore pe zi. În scopul menținerii rezultatelor așteptate după aplicarea Metodei Ponseti, este obligatorie kinetoterapia pentru o recuperare completă

Orteze pentru picior varus equin

Se impune purtarea lor după aplicarea Metodei Ponseti pentru a se reduce, pe cât posibil, riscul recidivei. Ortezele create de medicul Ponseti și de John Mitchel (ortoprotezist) constau în 2 ghete din piele moale, cu talpă de plastic, cu degetele descoperite, ce sunt fixate pe o bară de aluminiu (lungimea acesteia se va regla pentru a fi egală cu distanța dintre umerii copilului), rolul lor fiind de a menține piciorul în poziția ce a fost corectată prin Metoda Ponseti. Iată câteva detalii pe care ar trebui să le știi în legătură cu aceste orteze:

  • Pentru picior varus equin unilateral, ortezele sunt fixate la 75 de grade rotație externă pe partea cu piciorul deformat și la 45 de grade rotație externă pe partea normală, fără deformare
  • Dacă este vorba despre picior varus equin bilateral, orteza se fixează la 60-70 de grade pe ambele părți
  • Pentru a-ți fi mai ușor să utilizezi ortezele pentru bebeluși este ideal să-l îmbraci pe acesta cu hăinuțe care de închid între picioare cu capse (ca să îți fie mai la îndemână să îl schimbi, astfel încât să nu fie nevoie să îndepărtezi de fiecare dată ortezele)
  • În primele zile ale purtării ortezelor, bebelușii vor fi mai agitați, până când se vor adapta la ele (le vor purta inclusiv noaptea)
  • Ca să îți fie mai ușor să te obișnuiești cu montarea unei orteze Ponseti-Mitchel, ține cont de următoarele aspecte: ortezele au 3 curele și vei începe să legi prima dată cureaua din mijloc. Se va verifica mai întâi poziția călcâiului (poziția piciorului va fi verificată datorită celor două găuri din carâmbul ghetei), după care se va strânge cureaua de sus și la final cea care va prinde degetele
  • Inițial ar trebui să se desfacă de tot ghetuțele din cadrul ortezei ca să vezi cum stă piciorul copilului- Pe cât posibil, piciorul va fi tras în spate și te vei uita cum stă călcâiul. Poți trasa și o linie, în fața degetelor, ca să te asiguri, după ce vei încheia toate curelele, că piciorul stă în poziția corectă (ar trebui să poți observa linia trasată)
  • Este esențial ca piciorul copilului să nu se miște în jos și în sus în ghetuțe, întrucât așa poate ajunge să aibă de suferit din cauza bășicilor, a bătăturilor

Purtarea ortezelor va duce la rezultatele dorite dacă acestea vor fi purtate până când copilul va ajunge la vârsta de 3-4 ani. Pentru un confort sporit al copilului, ideale sunt ghetuțele care au pe interior un ciorap de silicon (care conferă și o aderență mai bună a piciorului)

Costul estimativ al unui set de orteze Ponseti, cu tot cu bară de aluminiu, se ridică undeva la 2500 lei (până în momentul de față Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu decontează ortezele Ponseti). Ortezele trebuie înlocuite pe măsură ce copilul crește.

În afara ortezelor menționate, pentru piciorul varus equin se pot utiliza și ortezele Dennis Brown. Acestea constau într-o atelă, pe care se află ghete speciale, care vor menține poziția corectă a piciorului și a șoldului. Atela asigură o rotație externă de 70 de grade și de 40 de grade față de poziția normală a piciorului (rotația se stabilește în limita de 10 grade).

Ghete ortopedice varus equin

Astfel de ghete sunt necesare odată ce micuțul începe să meargă pentru ca piciorul pentru care s-a realizat corecția să nu se întoarcă iar spre interior. Ele sunt utile pe parcursul procesului de creștere și trebuie să fie proiectate ca să fie ușor de adaptat ortezelor corectoare de statică a piciorului tip Dennis Brown, mai exact sistemului de șuruburi și piulițe.

În vederea menținerii corecției piciorului varus equin, ghetele ortopedice ar trebui să aibă următoarele caracteristici:

  • Trebuie să fie neapărat pe măsura copilului
  • Talpa trebuie adaptată la diformitatea pe care o are piciorul
  • Partea anterioară ar trebui să fie mai înaltă decât călcâiul
  • Marginea externă a tălpii va fi mai groasă decât cea internă
  • Un sistem de închidere pe bază de cataramă, de șiret sau de scai

Ține cont de faptul că purtarea ghetelor ortopedice nu are ca scop diminuarea deformărilor, ci de a menține o poziție cât mai corectă a picioarelor. Ideal este să fie purtate până când copilul ajunge la vârsta de 4 ani.

Picior varus equin exerciții

Exercițiile realizate acasă, după parcurgerea etapelor din cadrul Metodei Ponseti, ar trebui efectuate în intervalele în care nu sunt purtate ortezele/încălțămintea ortopedică specială. Pe de o parte, ele sunt utile întrucât ajută la creșterea flexibilității și, pe de altă parte, asigură menținerea picioarelor în poziția corectată în urma diferitelor proceduri, fiind recomandate inclusiv pentru piciorul varus equin ce are nevoie de recuperare și în scopul ameliorării durerilor.

Exerciții pentru copiii care suferă de această afecțiune

Unul dintre cele mai importante roluri ale exercițiilor destinate copiilor ce suferă de picior varus equin este restabilirea echilibrului forței mușchilor care asigură mișcarea picioarelor atât în interior și în jos, cât și a celor ce asigură mișcările în sus și către exterior. Printre exercițiile care ar trebui să fie efectuate cu copilul, încă din primul an de viață, se numără:

  • Dorsiflexia gleznei- Copilul va fi așezat pe spate, iar una dintre mâinile tale va fi așezată pe genunchiul flexat al acestuia. Cu palma celeilalte mâini îi vei întinde talpa, plasându-ți degetul arătător deasupra călcâiului. După aceea poți flexa glezna, cu blândețe, în sus și o vei lăsa apoi în jos
  • Întinderi pe baza flexiei plantare (mișcarea în cadrul căreia vârful piciorului îndreaptă departe de picior, cum ar fi, de exemplu, când stai pe vârfurile degetelor)- Mai întâi vei fixa degetul mare al uneia dintre mâini deasupra articulației gleznei, iar degetul mare al celeilalte mâini va fi fixat de-a lungul mijlocului labei piciorului. Vei trage piciorul copilului pentru a-l întinde în cadrul unei posturi cu degetele în jos. Vei încerca să menții poziția cam 20 de secunde și o vei repeta de 5 ori
  • Întinderi la nivelul tendonului lui Ahile- Copilul va sta pe spate, iar tu vei începe exercițiul prin a-i întinde bine piciorul. Vei lua într-o palmă glezna copilului. Cu o mână vei trage ușor de gleznă, iar cu cealaltă vei întinde, în sus, partea din mjloc a tălpii. Poziția va fi menținută cam 20 de secunde și repetată de 5 ori
  • Exercițiu pe podea- Micuțul va sta pe spate, cu genunchii îndoiți și cu picioarele fixate pe podea. Vei lovi ușor partea exterioară a piciorului pentru a-l stimula să dobândească un aliniament cât mai neutru (cu degetele întinse în față și cu glezna îndoită). Vei exercita o presiune ușoară asupra genunchilor astfel încât călcâiul și restul tălpii să-și mențină contactul cu solul. Poziția va fi menținută cam 15 secunde și se vor repeta mișcările de 5 ori
  • Joaca în poziție pe vine- Pe măsură ce copilul crește, încurajează-l să se joace stând pe vine, având tălpile cât mai bine fixate pe sol. Această poziție este benefică deoarece îi va întinde mușchii gambei și îi va menține gleznele mai flexibile

În același timp, dacă ai un copil ce se confruntă cu picior varus equin, ține minte că există și alte activități simple, care îi vor putea fi utile pentru a-și asigura forța și flexibilitatea picioarelor, cum ar fi:

• Săriturile ca broasca

• Împrăștiatul nisipului cu piciorul în timp ce stă într-o ladă cu nisip

• Folosirea picioarelor pentru a face desene pe nisip (în timp ce gleznele vor fi păstrate cât mai mult timp în contact cu suprafața cu nisip)

• Mersul pe călcâie

• Mersul pe partea interioară a picioarelor etc.

Ce exerciții sunt recomandate pentru adulți?

La fel ca în cazul copiilor, efectuarea exercițiilor va fi de folos pentru diminuarea rigidității și a riscului de apariție a durerilor din zona gleznelor. Iată câteva sugestii de exerciții adecvate și în caz de picior varus equin, care se pot face ușor acasă:

  • Întinderi la nivelul gleznei- Ca să poți realiza acest exercițiu, vei avea nevoie de o bandă elastică rezistentă. Te vei așeza în șezut pe podea, cu picioarele întinse, vei îndoi banda elastică și, menținând picioarele depărtate, o vei înfășura pe lățimea tălpilor, având grijă să faci un nod. Vei ține degetele de la picioare cât mai întinse, în sus și încet-încet vei executa cu ele mișcări către tine și înapoi. Menține pozițiile cam 10 secunde
  • „Cercuri” cu gleznele- Vei folosi din nou banda elastică, păstrând aceeași poziție ca la exercițiul anterior. Singura diferență este că, odată ce ai legat banda elastică, va trebui să realizezi cercuri mici prin rotirile gleznei. Ambele picioare vor executa rotiri în aceeași direcție. Schimbă direcțiile pe rând
  • Exercițiu pentru întărirea și relaxarea tendonului ahilean, a gleznei și a degetelor de la picioare- Mai întâi va trebui să te așezi cu fața la un perete, stând în picioare și sprijindu-te de el cu degetele de la mâini. Te vei ridica ușor pe vârful degetelor, vei reveni pe podea și după aceea vei ridica degetele sprijindu-te doar pe călcâie. Repetă de 10-20 de ori
  • Întinderea tendonului lui Ahile din poziție stând în șezut- Așează-te cât mai confortabil pe podea, cu picioarele întinse în fața ta. Poți începe cu oricare dintre picioare, îndoind piciorul respectiv și aducându-l cât mai aproape de șold. Folosește-ți ambele mâini pentru a prinde partea din spate a degetelor de la picioare și încearcă să întinzi degetele spre tine. Repetă de câteva ori, vei reveni apoi cu ele jos și vei repeta mișcările și cu celălalt picior
  • Întinderi ale mușchilor gambei cu ajutorul treptelor unei scări- Înainte să te apuci să faci acest exercițiu va trebui să te încalți cu adidași de alergat pentru viteză și tracțiune. Va trebui să folosești partea inferioară a treptelor și, ținându-te bine de bară, vei avea grijă să lași gleznele în jos. Dacă vei efectua corect exercițiul, ar trebui să simți cum se încordează mușchii gambei
  • Întinderi ale mușchilor gambei la perete- Te vei așeza cu fața la un perete, îți vei întinde brațele, sprijind palmele de perete și fixează-ți cât mai bine tălpile pe podea. Piciorul stâng va rămâne la perete, iar cel drept va merge în spate, fără a uita să menții picioarele paralel. Vei îndoi genunchiul stâng și vei apăsa pe călcâiul drept. Menține poziția 20-30 de secunde și alternează picioarele
  • Îndoiri ale unui prosop cu ajutorul degetelor de la picioare- Vei avea la îndemână un prosop mic. Îți vei așeza toată talpa pe prosop și, ținând prosopul nemișcat, te vei strădui, folosindu-te doar de degete, să tragi prosopul spre interior, către călcâi. Vei reașeza apoi prosopul în poziția inițială, întinzându-l și vei repeta exercițiul de 5 ori

Afecțiunea piciorul varus equin nu se poate ameliora de la sine, ci este nevoie de respectarea strictă a tratamentelor recomandate de medicul specialist. Cu cât acestea vor fi urmate corespunzător, cu atât mai mult un copil va avea șanse mai mari de a avea o copilărie în care să se poată bucura din plin de libertate de mișcare, iar ca persoană adultă va fi mai ferit de dureri și de rigiditatea care ar interfera considerabil cu rutinele de zi cu zi.

Surse: advancedorthosurgeons.com, arcadiamedical.ro,blogdinopt.com, cerebralpalsyguidance.com, centrokinetic.ro, embracingimbalance.com, healthline.com, lerpediatrics.com, limblenght.org, mayoclinic.org, online.boneandjoint.org.uk, orteze-medicale.ro, orthoinfo.aaos.org, ortoprotetica.ro, physio-pedia.ro, peterkfitness.com, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, reginamaria.ro, rosanamedical.ro, rondamedical.ro, sfatulmedicului.ro stlouischildrens.org, stepsworldwide.org, shrinershospitalsforchildren.org, spitalulmonza.ro

Sursă poză principală: istockphoto.com

Vaccinul de la 14 ani: tot ce trebuie să știi despre imunizarea la această vârstă

Surse foto: istockphoto.com, youtube.com

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Caria de biberon. Tot ce trebuie să ştii. Sfaturi de la dr. Beatrice Pop
    Caria de biberon. Tot ce trebuie să ştii. Sfaturi de la dr. Beatrice Pop

    Caria de biberon. Se întâmplă destul de frecvent ca proaspetele mămici, tânjind după un moment de odihnă ce pare mult prea îndepărtat, să recurgă la diverse trucuri pentru a...

    Tot ce trebuie să știi despre lanugo la bebeluși
    Tot ce trebuie să știi despre lanugo la bebeluși

    Toate mămicile au auzit, probabil, de legătura dintre părul bebelușului și arsurile din timpul sarcinii. Este o convingere larg raspândită, care face parte din...

    Primele sase saptamani cu bebelusul tau nou-nascut. Tot ce trebuie sa stii
    Primele sase saptamani cu bebelusul tau nou-nascut. Tot ce trebuie sa stii

    Lunga asteptare a luat sfarsit. Nou-nascutul tau este in siguranta in bratele tale. Poate ca nu arata cum ti-ai imaginat, dar sentimentele tale de entuziasm si fericire pot domina pe cele de...

    Travaliul la a treia naștere - tot ce trebuie să știi
    Travaliul la a treia naștere - tot ce trebuie să știi

    Travaliul la a treia naștere te surprinde mai pregătită din punct de vedere emoțional și mental, pentru că deja știi la ce să te aștepți ținând cont că ai trecut deja prin...

    Vitaminele prenatale: tot ce trebuie să știi pentru o sarcină sănătoasă
    Vitaminele prenatale: tot ce trebuie să știi pentru o sarcină sănătoasă

    Sarcina este o perioadă foarte importantă din viața unei femei, fiind și etapa în care au loc cele mai multe schimbări la nivelul organismului. Atât din punct de vedere...

    Tot ce trebuie să știi despre galactoforită
    Tot ce trebuie să știi despre galactoforită

    Galactoforita face și ea parte dintre problemele de sănătate care pot surveni în alăptare. Parcurge cu atenție articolul de mai jos pentru a afla informații despre această...

    Tot ce trebuie să știi despre micoza în sarcină
    Tot ce trebuie să știi despre micoza în sarcină

    Micozele fac și ele parte dintre problemele care pot surveni în timpul sarcinii, mai ales din cauza fluctuațiilor hormonale. Din articolul de mai jos veți afla cum apar acestea,...

    © 2021 Qbebe