Relația armonioasă a copilului cu părintele, precum și creșterea și dezvoltarea frumoasă în copilărie depind de felul în care adultul reacționează la plânsul celui mic. Cele mai importante momente în care atașamentul față de mamă sau tată se intensifică sunt acelea în care copilul este bolnav, supărat sau nu este în apele lui.
Tu ai rolul de a-i oferi suport emoțional atunci când el plânge și astfel va căpăta mai multă încredere în tine. Cu cât intervii mai repede și îi oferi hrană, îl schimbi de scutec sau îl iei în brațe, sentimentul de siguranță pe care i-l oferi devine mai intens, iar legătura dintre voi mai puternică.
În primele luni de viață, totul trebuie să decurgă în mod natural. Instinctul tău de părinte îți va spune exact când trebuie să intervii. În momentul în care copilul plânge, iar tu îl alini și îi oferi mângâiere, va simți că este în siguranță. La început, bebelușul își exprimă emoțiile, dorințele sau transmite ce anume îl supără prin plâns.
Părintelui îi revine sarcina să descopere cauza plânsului și să rezolve problema care îl deranjează pe micuț. Asocierea mângâierii bebelușului atunci când acesta plânge, cu răsfățul este complet greșită. Bebelușii nu pot fi răsfățați, ci ajutați.
Cum să te apropii de bebelușul tău chiar și atunci când lucrezi
Pe măsură ce timpul trece și copilul crește, vei observa că îți va fi mult mai ușor să îl calmezi și, uneori, se va opri din plâns la o simplă privire blândă cu care îl alini. Nu uita, acțiunile tale determină atașamentul copilului.
Dacă îl iei în brațe, îl legeni sau îi vorbești frumos, copilul se va lipi efectiv de sufletul tău. La fel de bine poate răspunde emoțional vorbelor tale atunci când vă aflați la distanță și îți aude vocea la telefon.
Importanța atașamentului copil-părinte
Afecțiunea și siguranța sunt cuvintele care trebuie să primeze în relația pe care o construiești cu băiețelul sau fetița ta, încă din primele zile de viață. Atașându-se de părinți, copiii învață să-și gestioneze emoțiile, iar dezvoltarea unei relații sănătoase îl va ajuta să facă față multor provocări atunci când va crește mare. Prima zi de școală sau prima zi de grădiniță nu vor fi caracterizate de lacrimi pentru că prichindelul deja a învățat cum să aibă încredere în adulți, luând ca punct de plecare relația cu mama sau tata.
Cum știu că sunt pe drumul cel bun și creez o relație sănătoasă cu copilul meu?
Îți poți da foarte ușor seama din acțiunile și reacțiile bebelușului, dacă îi asiguri o creștere armonioasă și îi suplinești nevoile emoționale. În funcție de stadiul de dezvoltare la care se află, sunt anumite semne care îți pot răspude la această întrebare:
• până la vârsta de patru săptămâni, bebelușul va răspunde zâmbetului tău cu o expresie facială sau o mișcare a corpului;
• până la vârsta de trei luni, bebelușul va putea să îți zâmbească înapoi;
• între patru și șase luni, se va aștepta să îl alini atunci când este supărat;
• între 7 și 8 luni, cel mic te va aborda într-un mod specia, mai ales când va fi supărat. Tot la această vârstă, copilul începe să îți simtă stările nervoase, de stres sau furie.
În cazul în care copilul nu răspunde în niciun fel acțiunilor tale, nu prezintă interes pentru alte persoane și nu te privește în ochi, nu ezita să faci o programare la doctor.
Copilul meu nu se oprește din plâns
În primele trei luni de viață, copiii plâng mai mult decât în orice altă perioadă. De aceea, uneori nu îl vei putea liniști, indiferent ce ai face. Trebuie să continui să răspunzi comportamentului său într-un mod calm și iubitor. Dacă simți că nu mai poți face față presiunii, ieși din cameră câteva momente după ce te asiguri că bebelușul este în siguranță în pătuțul lui sau sub supravegherea unui adult.
Familia mea trece printr-o perioadă foarte dificilă
Fiecare familie trece, la un moment dat, prin momente delicate. Când unul din părinți sau frați ai bebelușului se îmbolnăvește și are nevoie de îngrijiri, mama sau tata va face cu greu față acestei situații delicate. Să ai în vedere faptul că separarea pe un termen mai lung de copil îl poate afecta emoțional.
Nu-mi dau seama de ce are nevoie copilul meu
Unii copii se fac foarte greu înțeleși. Plânsul incontrolabil poate fi datorat unei afecțiuni sau unei situații care îl irită, iar găsirea cauzei plânsului și rezolvarea situației sunt îngreunate. O vizită la medicul de familie este chiar indicată.
Cred că trec prin depresia postnatală
Din ce în ce mai multe mame trec prin depresia postnatală. O dată instalată afecțiunea, femeile cu greu pot găsi puterea să-și iubească bebelușii și să-i alinte tot timpul. Netratată, depresia poate afecta atașamentul părinte-copil. Bebelușii care sunt neglijați în primele luni de viață pot avea schimbări în comportament și probleme de dezvoltare emoțională în anii copilăriei.
Nu te sfii să ceri ajutor specializat dacă simți că te adîncești în sentimente negative și te afunzi în depresie. De asemenea, dacă bănuiești că partenerul de cuplu suferă de această afecțiune programează-i o vizită la psiholog.
Niciun părinte nu simte că este suficient de bun pentru copilul lui. Adesea, mama sau tata se îndoiește de capacitatea de a fi alături celui mic atunci când plânge. Aceste sentimente sunt mai mult decât constructive pentru atașamentul părinte-copil.
Încrede-te în instinctul tău de părinte și oferă-i mângâiere ori de câte ori copilul cere. Astfel îl ajuți să aibă încredere în tine, nu îl alinți! Ai grijă și de tine! Mergi la psiholog ori de câte ori îndatoririle de părinte te copleșesc sau simți că ai nevoie de ajutor!
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: caringforkids.cps.ca
Urmareste-ne pe Google News
