Pierderea unui copil - pot soții să se vindece cu adevărat împreună?

Cele mai mici sicrie sunt și cele mai greu de cărat. Durerea părinților rămași fără puiul căruia i-au dat viață și pe care l-au crescut cu atâta drag este incomensurabilă. Doar cei care au trecut printr-un eveniment atât de dificil pot înțelege cu adevărat ce este în sufletul acestora. O asemenea tragedie te schimbă complet, pentru totdeauna.

Printre amintirile timpurilor în care totul era perfect și copilul creștea și se dezvolta normal, în sufletul părinților se strecoară conștientizarea realității crunte. După momentul în care și-au luat rămas bun de la copilul lor, cu greu se pot uita unul la celălalt cu același drag, iubire și speranță, ca și înainte. Sentimentul de vină și de frustrare îi copleșește, iar durerea din suflet le schimbă relația pentru totdeauna.

„Datorită ție am învățat ce dar prețios este iubirea”. Scrisoarea unei mame pentru fiica ei care a murit

Pentru că fiecare persoană resimte suferința într-un mod diferit, partenerii aleg să meargă pe căi diferite de cele mai multe ori. Rezultatele unui studiu recent arată chiar că 12% dintre cuplurile care au trecut prin pierderea unui copil in Statele Unite ale Americii ajung la divorț. Până nu demult, statisticile erau mult mai îngrijorătoare și până la 80% din cupluri divorțau după pierderea unui copil.

Vă prezentăm în continuare opiniile psihologului Devaleena Ghosh, reprezentantă a Universității din Manchester, care relatează din experiența sa profesională cum pot cuplurile să depășească acest moment tragic, rămânând împreună.

Impactul pierderii unui copil asupra relației

După momentul delicat prin care au trecut, cele două jumătăți care formează un cuplu încearcă să își înțeleagă unul celuilalt sentimentele și modul prin care fiecare încearcă să depășească durerea. Fiecare om resimte durerea la un anumit moment dat, unii mai devreme, alții mai târziu. Apogeul maxim al suferinței părinților este atins în primele 4-6 luni după decesul copilului și poate se poate ameliora după 3-4 ani.

Un nou început în relație după pierderea copilului

Durerea sfâșietoare provocată de decesul celei mai dragi ființe din viața lor, care le-a dat și titulatura nobilă de mamă și tată, nu trece niciodată, dar partenerii pot învăța să o accepte și să trăiască cu ea.

În timp ce în unele cazuri mama se îndepărtează de tată sau viceversa, sunt și situații în care durerea îi apropie pe cei doi.

Psihologul vorbește din experiența ei profesională despre un cuplu a cărei poveste a impresionat-o. Pacienții au contactat-o după pierderea copilului în speranța că își vor înțelege mai bine sentimentele unul față de celălalt și amândoi față de momentul tragic. La un an după terapie, cuplul a decis să mai dea o șansă relației și să devină din nou părinți. Din păcate, nu au mai fost binecuvântați cu o sarcină naturală, așa că au ales o mamă surogat. Acum sunt mândri părinți ai unei perechi de gemeni perfect sănătoși.

“În calitate de psihoterapeut, nu poate fi nimic mai îmbucurător pentru mine decât să văd cum pacienții care au pășit pentru prima oară pe ușa cabinetului meu cu atâta durere în suflet, au reușit În sfârșit să vadă luminița de la capătul tunelului“, mărturisește specialista.

Cum poți trăi cu suferința în urma pierderii copilului

Durerea și suferința pot schimba complet o persoană. Dar o pierdere atât de semnificativă nu trebuie să preceadă o altă pierdere greu de depășit, și anume cea a relației.

Chiar dacă lucrurile se schimbă în cadrul cuplului, atât bărbatul, cât și femeia trebuie să coopereze astfel încât să nu se înstrăineze unul de celălalt. Iată cum puteți depăși momentul împreună.

1. Alegeți compania celor dragi
Neputința, frustrarea și furia sunt doar câteva din sentimentele care încearcă părintele în acele clipe de coșmar. De aceea, este foarte important ca acesta să se înconjoare numai de persoane care îi sunt apropiate, familie și prieteni de suflet. Aceasta este o variantă mult mai bună decât izolarea.

2. Primiți ajutorul pe care vi-l oferă ceilalți
Chiar dacă nu îl cereți, nu refuzați ajutorul venit din partea apropiaților. Nu le întoarceți spatele din dorința de a nu deveni o povară pentru ei. Oamenii care țin cu adevărat la familia pe care o formați vă vor întinde o mână de ajutor fără a aștepta nimic în schimb.

7 lucruri pe care le-am învățat după ce copilul meu a murit

3. Amânați orice decizie majoră pe care ați dori să o luați
Momentele în care suferiți nu sunt cele mai bune pentru luarea unei decizii de orice natură. Fie că vreți să renunțați la serviciu, la studii, să vă mutați în altă parte, să vă despărțiți de partener, orice decizie majoră trebuie luată cu calm și în momente de claritate și liniște sufletească.

4. Cereți ajutor specializat
Durerea poate fi mai ușor depășită dacă apelați la cine trebuie. Ajutorul unui psiholog sau unui terapeut specializat va veni ca o mană cerească și de cele mai multe ori vă ajută să ieșiți un pic din depresia care v-a acaparat sufletul. Doar așa veți reuși să renunțați la gândurile negative și la sentimentul de vina pe care le purtați în suflet.

Acest subiect a fost îndelung dezbătut în numeroase tratate și studii de specialitate. Specialistul în afecțiuni mentale Beverley Raphael, susține că: “Decesul celui mai mic și inocent membru al familiei atrage după sine o durere imensă în sufletul părinților. Această durere poate poate atrage după sine, desigur, tragedii mai ample cum ar fi sinuciderea unuia din părinți. Există chiar dovezi care ne aduc în atenție faptul că durerea cauzată de pierderea unui copil este cea mai intens resimțită de minte și suflet, comparativ cu orice altă pierdere emoțională.“

Vulnerabilitatea părinților se traduce prin tendința de sinucidere. Studiile de specialitate menționează chiar o perioadă de patru până la nouă ani de suferință a părintelui după pierderea unui copil din cauza unei boli incurabile precum cancerul.

Pe de altă parte, specialistul ne aduce în atenție și faptul că în cazul deceselor care s-au petrecut brusc, din cauza unui accident sau a deciziei copilului de a-și lua viața, părintele va trebui să facă față atât șocului momentului, cât și durerii greu de suportat. În lunile ce urmează după despărțirea sfâșietoare, apare și sentimentul de vină al părinților care simt că nu au făcut tot ceea ce le-a stat în putință pentru a preveni accidentul sau afecțiunea de care a suferit copilul.

Pe parcursul articolului, am încercat să deslușim împreună întrebarea de actualitate pe care am dezbătut-o. Am aflat că oamenii suferă în mod diferit, la momente diferite după depășirea șocului pierderii unui copil. Am descoperit, de asemenea, povești înduioșătoare ale cuplurilor ce au reușit să rămână împreună și să își reîntregească familia cu un nou membru.

Înțelegem și faptul că nu toate cuplurile găsesc puterea de a o lua de la capăt și că există și posibilitatea unui divorț, dar că decizia nu trebuie luată imediat, sub impulsul momentului. Empatizăm cu părinții care reușesc într-un fel sau altul să depășească momentul și să rămână împreună chiar și după cea mai grea încercare primită de la viață.