„Am alți copii de adus pe lume, al tău oricum o să moară, deci grăbește-te”. Caz de malpraxis greu de imaginat

Bianca Geica - Redactor Senior

O mamă de peste Ocean povestește, pentru lovewhatmatters.com, calvarul prin care a trecut în urmă cu doi ani, când și-a adus pe lume bebelușul. Femeia spune că a fost victima unui abuz medical, unui malpraxis greu de imaginat, în urma căruia fetița ei s-a născut cu mai multe probleme de sănătate, iar ea nu mai poate face alți copii.

Caz de malpraxis greu de imaginat. O mamă povestește calvarul prin care a trecut când a născut

„Născut mort. Statisticile arată că, în Statele Unite, aproximativ 1 din 100 de bebeluși se nasc fără suflare. Nu m-am gândit că la un moment voi face parte din această statistică. Pierderea unui copil este, de departe, unul dintre ele mai dureroase și sfâșietoare momente prin care poate trece un om și nu, nu devine mai ușor în timp. Cum de am ajuns în această situație? În ianuarie 2020 am fost victima unui malpraxis medical, a unui abuz medical pur și simplu cumplit, în urmă căruia fetița mea s-a născut cu o serie de probleme grave de sănătate, iar eu am rămas fără posibilitatea de a mai duce o sarcină la termen.

Foto: lovewhatmatters.com

Să începem cu începutul. 1 ianuarie 2020, ziua în care mi-a fost indus travaliul pentru a o aduce pe lume pe Jolene. Până în această zi, eu și soțul meu eram atât de entuziasmați. Ne-am dorit acest copil înainte ca el să fie conceput. Dar când ne-am trezit, am simțit că ceva nu este în regulă. Nu aveam același sentiment de entuziasm pe care l-am avut la nașterile precedente (mai avem 3 copii). Atât eu cât și soțul meu ne-am simțit foarte neliniștiți, aerul era greu de respirat, iar intuițiile noastre încercau să ne avertizeze că ceva nu era în regulă. Când am ajuns în parcarea spitalului, am stat acolo timp de 25 de minute, amândoi spunându-ne: „Pur și simplu nu pare a fi bine”. Dar niciunul dintre noi nu și-a putut da seama de ce. Știam doar că ceva nu era în regulă. Ne-am îndreptat spre camera de gardă, ne-am pregătit, mi s-a indus travaliul și am predat planul de naștere. Cu puțin timp înainte, când am ajuns la o dilatație de aproximativ 8-9 cm, am simțit o înțepătură puternică în abdomen, ca și cum cineva ar fi înfipt cel mai mare cuțit în mine. A fost atât de dureros încât aproape că nu mai puteam să respir. Am alertat-o pe asistenta mea, care mi-a dat niște calmante și m-a informat că sunt doar durerile nașterii. Am mai născut pe cale naturală și ceea ce simțeam NU erau în niciun caz dureri de naștere, dar am avut încredere în ea și am continuat să încerc să mă concentrez doar asupra copilului.

Trec 20 de minute și situația se înrăutățește. Sunt în agonie absolută, semnele mele vitale sunt foarte scăzute, iar ritmul cardiac al copilului este foarte slab. I-am spus soțului meu: „Suntem pe moarte, Robbie, vom muri. Te rog să te asiguri că le spui părinților mei că îi iubesc. Spune-le copiilor noștri că îmi pare foarte rău că nu am supraviețuit și că îi iubesc foarte mult”. El a chemat asistenta, care m-a verificat și mi-a spus: „Ești complet dilatată, dar nu avem un doctor. Așa că o să te rog să mai aștepți puțin până cănd reușim să aducem unul aici ”. În acel moment, îmi era greu să respir, continuam să leșin, ritmul cardiac al bebelușului era din ce în ce mai slab și eram ferm convinsă că o să mor. Următorul lucru pe care îl știu este că în salon a intrat un doctor pe care nu îl mai văzusem niciodată. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost: „Nu poți păstra placenta, este dezgustătoare și nici măcar nu este benefică. Și de ce nu o să vrei să îți vaccinezi copilul? Nu știi că vaccinurile sunt obligatorii? De ce ți-e atât de greu cu asta, ai mai făcut-o de trei ori până acum?”.

Atât eu, cât și soțul meu, am implorat și am implorat să mi se facă cezariană. Medicul a refuzat și m-a obligat să împing. Cu fiecare împingere, simțeam că leșin. Asistenta îmi ținea o mască de oxigen pe față atât de tare încât mă făcea să vomit. Doctorul a încercat să-mi scoată copilul cu aspiratorul - de trei ori, nu a funcționat. A continuat cu mizeria asta timp de aproape 45 de minute. În cele din urmă am leșinat și nu m-am mai trezit. Au cerut o cezariană de urgență. Singurul lucru pe care mi-l amintesc chiar înainte de a leșina erau lumini strălucitoare. Lumini foarte puternice. Și pace, era atât de liniște. Când m-am trezit din nou, patru ore mai târziu, tot ce-mi amintesc este durerea. Aveam dureri foarte mari și tremuram din cap până în picioare.

Soțul meu a spus că eram mai albă decât o fantomă și că arătam ca un cadavru. La vreo două ore după ce m-am trezit, am primit vestea: aveam o ruptură uterină completă, care mi-a sfâșiat complet placenta și astfel copilul meu a fost găsit în cavitatea mea abdominală, mort. Am sângerat intern și am avut nevoie de o transfuzie de sânge, precum și de o operație de patru ore pentru a repara toate leziunile interne. În ceea ce privește fetița mea, un singur doctor. UN DOCTOR. Un doctor mi-a salvat copilul.

A stat în mine fără oxigen timp de 47 de minute. Când au scos-o, era vânătă din cap până în picioare. A fost nevoie de acest om extraordinar, la care încă mă gândesc în fiecare zi, aproape două ore și mai multe runde de resuscitare pentru a o stabiliza suficient de mult pentru a o transfera la terapie intensivă. I-a spus soțului meu că a început procesul de răcire pentru că știa că va fi singurul lucru care va preveni și mai mult toate leziunile cerebrale care au fost deja făcute, și a avut dreptate.

După ce a fost transferată, a fost supusă la 3 zile de răcire, două RMN-uri, două intervenții chirurgicale, mai multe teste, peste 1000 de înțepături de ace și 68 de zile foarte lungi în care a luptat din greu pentru a rămâne în viață. 

Foto: lovewhatmatters.com

Despre șederea la terapie intensivă este, sincer, încă mult prea greu pentru mine să scriu despre asta... A fost atât de greu. Mi-a sfâșiat inima. Copiii mei mai mari au stat la prietenii lor timp de 68 de zile. Timp de 68 de zile nu am dormit. Timp de 68 de zile am plâns pe podeaua din baie în fiecare zi. Timp de 68 de zile am căzut adânc în dependența de droguri pentru a-mi ascunde durerea emoțională. Timp de 68 de zile mi-am privit copilul luptând mai mult decât ar trebui să lupte orice copil. Până în ziua de azi, încă mă sfâșie gândul. Întregul incident ar fi putut și ar fi trebuit să fie evitat. Dacă acea asistentă ar fi sunat la urgență când i-am spus că ceva nu este în regulă, dacă acel doctor ar fi lăsat deoparte faptul că nu-i plăceau alegerile noastre parentale... copilul meu ar fi avut un creier funcțional.

Ea este în viață, fizic, dar creierul ei este aproape mort. Acum trăiește cu leziuni cerebrale grave, paralizie cerebrală, epilepsie, encefalopatie hipoxic-ischemică, hipertonie, întârziere în dezvoltare, dependentă de un tub de hrănire, cu disfagie severă și o listă de alte dizabilități. Are 2 ani, dar are creierul unui bebeluș de 4 luni. Disfagia ei este atât de severă încât nu poate nici măcar să înghită și are nevoie de aspirare non-stop. Eu sunt cea care se ocupă de ea. Sunt responsabilă pentru ea 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Nu poate să meargă, să vorbească, să stea în picioare, să se târască, să mănânce sau să facă orice ar trebui să facă un copil de vârsta ei. Chiar și atunci când doarme, tot trebuie să mă trezesc și să îi dau medicamente non-stop, să o aspir, să îi verific pompa de hrănire, să mă asigur că încă mai respiră. Este înspăimântător, dar o iubesc nespus și mi-aș da viața pentru ea.

Acum sunt sigură că vă întrebați ce legătură are fetița mea cu nașterea unui copil mort, nu? Ei bine, incidentul de la nașterea ei a fost cel care a dus la asta. Doctorul care m-a operat nu m-a cusut cum trebuie. Uterul meu a fost cusut pe jumătate și nu este suficient de puternic pentru a mai duce o sarcină la termen.

Am pierdut primul copil în ianuarie 2021, iar pe al doilea, câteva luni mai târziu, când am avut parte de cel mai nenorocit doctor. Mi-a spus că are și alți copii de adus pe lume și că, din moment ce al meu era pe moarte, trebuie să mă grăbesc. Soțul meu și cu mine am avut inima frântă din cauza cuvintelor ei răutăcioase la adresa copilului nostru. În cele din urmă, a băgat mâna în vaginul meu și a smuls-o din mine pentru că nu puteam să nasc atât de repede pe cât voia ea. Asistenta, un înger de femeie, a așezat-o pe burta mea, iar eu doar am ținut-o în brațe și am plâns. Cum se poate să ni se întâmple din nou așa ceva?! CUM?! DE CE NOI?! Mi-am petrecut următoarele 24 de ore, de bună voie, singură, cu copilul meu mort, plângând până când i-am dat-o asistentei și am plecat. Nu mai puteam să fiu acolo. Eram moartă pe dinăuntru.

Să le spun copiilor mei, din nou, că Dumnezeu a luat o altă soră la El, a fost o altă lovitură pentru inima mea. A fost îngrozitor. Încă este îngrozitor. Nicio femeie nu ar trebui să treacă prin așa ceva.

De atunci, am făcut o histerectomie completă. Nu puteam risca să trec din nou prin așa ceva, pentru mine și familia mea. Mi-a fost greu să semnez acele hârtii la început, dar acum sunt împăcată cu asta. Ne-am dorit o familie numeroasă, ne-am dorit mulți copii. Mă doare că trebuie să închidem acest capitol, dar nu putem schimba ceea ce s-a întâmplat. Trebuie să mergem înainte.

Foto: lovewhatmatters.com

De când și-au pierdut frățiorii, copiii mei au suferit non-stop. Plâng tot timpul. Le este dor de surorile lor, nu înțeleg. Mă doare inima atât de tare să îi văd cum se luptă cu aceste pierderi. De atunci, a trebuit să-i ducem pe cei doi copii mai mari la terapie. Eu încă mă lupt foarte mult. Nu pot dormi în majoritatea nopților, stau în sufragerie și mă uit în gol imaginându-mi cum ar fi fost copiii noștri dacă ar fi trăit. Uneori, zilele sunt atât de grele, încât nici măcar nu mă pot ridica din pat. Stau în baie și plâng.

Nu devine mai ușor în timp, de fapt, devine mai greu. Pur și simplu înveți să trăiești cu durerea. Nici până în ziua de azi nu mă pot uita la femeile însărcinate sau la copii. Emoțiile încă mă copleșesc și este insuportabil. Singurul lucru care m-a ajutat este împărtășirea gândurilor mele prin intermediul social media. Am întâlnit atât de multe mame care au trecut prin ce am trecut și eu și sunt recunoscătoare că le-am cunoscut. Nu cred că aș fi reușit să trec prin călătoria asta nenorocită fără ele. Mi-am făcut publice poveștile pe rețelele mele de socializare pentru a ajuta alte mame. Dacă poveștile mele pot alina măcar o singură persoană, atunci știu că tot ce am trăit până acum are un sens”.

Surse foto: lovewhatmatters.com

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Acuzații de malpraxis la Spitalul Buftea: o gravidă în 39 de săptămâni a pierdut copilul, după ce a fost lăsată să aștepte 11 ore
    Acuzații de malpraxis la Spitalul Buftea: o gravidă în 39 de săptămâni a pierdut copilul, după ce a fost lăsată să aștepte 11 ore

    Internată de urgență la Spitalul de Obstetrică Ginecologie Buftea, o femeie însărcinată în 39 de săptămâni a fost lăsată să aștepte într-o rezervă 11...

    „Mama nu ne-a iubit și nu ne-a mângâiat, niciodată”. În ce condiții greu de imaginat trăiesc cinci copii din Prahova
    „Mama nu ne-a iubit și nu ne-a mângâiat, niciodată”. În ce condiții greu de imaginat trăiesc cinci copii din Prahova

    Cinci copii din localitatea Tătaru, Prahova, trăiesc cu groaza în suflet că, în orice moment, autoritățile îi vor despărți. Abandonați de mamă și crescuți de o...

    I s-a spus că va naște 7 copii, dar a adus pe lume 9. Faceți cunoștință cu mama eroină
    I s-a spus că va naște 7 copii, dar a adus pe lume 9. Faceți cunoștință cu mama eroină

    O femeie a născut 9 copii perfect sănătoși, spre surprinderea medicilor! Deși se aștepta să aducă pe lume 7 copii, proaspătă mămică a avut parte de surpriză vieții sale...

    La 70 de ani și-a adus pe lume puiul. Ea este cea mai bătrână pasăre din lume
    La 70 de ani și-a adus pe lume puiul. Ea este cea mai bătrână pasăre din lume

    Faceți cunoștință cu Wisdom (Înțelepciune), un albatros laysan (Phoebastria immutabilis), care a intrat în atenția cercetătorilor și este monitorizată din 1956. Pasărea...

    Permieră pentru medicina din România! O mamă infectată cu COVID-19 a adus pe lume 4 copii sănătoși
    Permieră pentru medicina din România! O mamă infectată cu COVID-19 a adus pe lume 4 copii sănătoși

    O femeie infectată cu COVID-19 a născut 4 copii perfect sănătoși! Proaspătă mămică este în stare stabilă, internată la Maternitatea “Elena Doamna” din Iași, iar...

    Flavia Mihășan a născut! Vedeta a adus pe lume un băiețel perfect sănătos!
    Flavia Mihășan a născut! Vedeta a adus pe lume un băiețel perfect sănătos!

    În urmă cu puțin timp, Flavia Mihășan a dat lumii cea mai frumoasă veste: a devenit din nou mămică! Una dintre cele mai sexy dansatoare din România a adus pe lume un...

    Andreea Bălan: „Am trăit într-un an cat altii in 10. Nu m-am imaginat niciodată în postura de mamă singură”
    Andreea Bălan: „Am trăit într-un an cat altii in 10. Nu m-am imaginat niciodată în postura de mamă singură”

    Imediat după despărțirea de George Burcea, Andreea Bălan a lansat o nouă melodie și a făcut prima declarație despre perioada grea în care se află.

    Aveau 6 copii și își mai doreau unul. Dar au adus pe lume cvadrupleți concepuți natural
    Aveau 6 copii și își mai doreau unul. Dar au adus pe lume cvadrupleți concepuți natural

    Unii părinți, chiar dacă au deja mai mulți copii, simt nevoia să-și mai completeze familia. Ce se întâmplă însă când îți dorești încă un copil...

    © 2022 Qbebe