Cele 5 tipuri de mame recunoscute de psihologi. Tu care dintre ele esti?

Cele 5 tipuri de mame recunoscute de psihologi. Tu care dintre ele esti?

Psiholog Eva Pirosca

Fiecare mama este unica. Dar unele trasaturi, mai degraba cele neplacute - si tocmai pentru ca sunt neplacute - pot fi reunite si studiate impreuna, iar apoi etichetate in tipologii... sau tipuri de mame. Cu putin curaj, regasim cate ceva din noi in una sau mai multe din tipurile de mame de mai jos, recunoscute de psihologi. Tu... cate sau care dintre ele esti?

Mama protectiva („Fac eu in locul tau")

Mama protectiva are o misiune clara: sa isi apere copilul de orice l-ar putea vatama. Iar aici intra efortul, obstacolele, frustrarile, asteptarea... Mama protectiva va reactiona imediat la plansul copilului, insa nu ca sa intampine si sa afle nevoia lui, ci sa intampine nevoia ei: aceea de a proteja copilul. Ea va avea retete clare (de exemplu, sa ii dam de mancare daca plange si sa ii cumparam ceva bun daca este suparat), iar daca acestea nu merg, va intra in panica si se va simti neputincioasa, vinovata, alarmata. Emotiile negative ale copilului sunt greu primite, caci mama se grabeste sa le alunge, ca pe niste pasari negre venite sa prade un camp cu cereale. Copilul nu trebuie sa sufere. Sa nu planga de dor sau de emotie. Sa nu fie frustrat ca nu poate avea un lucru sau chiar ca nu le poate avea pe toate. Mama protectiva va cauta variante peste variante ca sa ii indeplineasca dorintele, iar daca nu va reusi, ii va vorbi foarte mult copilului despre faptul ca nu conteaza si ca trebuie sa fim fericiti. Fericirea este un imperativ, ca doar ea, mama protectiva, pentru asta se zbate de o viata intreaga: pentru fericirea copilului.

poza mama si copilul in bucatarie 

Micutul nu va astepta prea mult undeva, pentru ca nu are rabdare si nici mama nu are rabdare sa il vada chinuindu-se in timp ce deprinde rabdarea. Copilul nu va face curat in casa („o sa faci in casa ta cand o sa cresti mare, acum face mama"), nu va gati („nu pune mana, lasa ca destul o sa iti faci singur cand eu n-oi mai fi") si nu va sti sa treaca singur mai departe atunci cand sufera o dezamagire („lasa, nu merita! Haide sa ne uitam impreuna la un film sau hai sa iti ia mama ceva bun!") Copilul nu invata sa isi lege sireturile si sa se imbrace singur decat foarte tarziu, si de regula in lipsa mamei, in preajma altor copii de aceeasi varsta (sau mai mici), unde descopera ca nu stie cum sa procedeze cu mainile ca sa obtina aceleasi rezultate ca si ei. Pe el l-a ferit mama de asemenea activitati banale si lipsite de valoare.

Intentiile mamei sunt cele ale marinimiei, dar ea face doua greseli semnificative. Una: insista sa creada ca este atotputernica. Deci ca poate face pentru copilul ei orice ar avea el nevoie si oricand. A doua: insista sa creada ca este vesnica. Altfel spus, ca va putea sa raspunda nevoilor copilului la orice varsta a lui... Si ca el este ferit de a ajunge, in lipsa ei, sa nu stie sa faca pentru sine nimic. Mama protectiva se protejeaza foarte bine pe ea insasi, in primul rand, de astfel de intelegeri tulburatoare...

Mama jertfitoare („Sa simt ca ma doare")

Mama jertfitoare se oboseste, se solicita, se epuizeaza, se imbolnaveste daca se poate, ramane fara resurse, fara bani, fara timp... totul pentru copiii ei. Ea simte din plin ca este mama: adica un om supus in permanenta incertitudinii si amenintarilor de vreun fel. Aceasta inseamna pentru ea jertfa unei mame: sa rupi din tine si sa dai puiului. Dar nu sa rupi din tine si sa se inmulteasca. Ci sa rupi din tine si sa simti ca ai rupt. Sa ai dovada ca ai depus efort de mama, si nu orice efort. Dragostea de mama implica neaparat cuvantul sacrificiu.

Mama este cea care va suferi mai mult decat copilul, atunci cand acesta este nedreptatit la scoala, este impins la gradinita sau este parasit in adolescenta. Mama va plange atunci cand are o cearta cu copilul (fie el in continuare copil sau deja adult), pentru ca se simte ranita. O confruntare cu niste copiii autonomi, cu vointa si pareri proprii, care s-au desprins de sub aripa mamei, nu ii poate aduce acesteia decat suferinta. Mama se va consuma atunci cand copilul are o perioada tensionata la munca si se va agita zile la rand, cumparand tot magazinul si pregatind randuri de mancare, atunci cand copilul a slabit in ultima luna (si se bucura de asta). Mama va lucra pana cade epuizata, caci asa face o mama, pentru copiii ei; iar a doua zi va ramane intepenita in pat, vlaguita, pana la apusul soarelui, pentru ca suprasolicitarea isi spune cuvantul. Dar ea va fi impacata cu asta. Va sti pentru ce a facut-o. Starea ei de rau este o dovada a unui lucru bun... sau a lucrului bine facut.

 poza mama si copilul bolnavior

Este adevarat ca fiii acesteia sunt impovarati de alegerile ei, intemeiate in „fericirea lor". Si ca ea, desi nu observa, este cea mai autonoma dintre toti... Face doar ceea ce considera de cuviinta, in modul (autodistructiv) in care considera de cuviinta, iar sfaturile sau rugamintile celor din jur de a se mai potoli se izbesc de un zid. Mama jertfelnica este hotarata sa se jertfeasca, indiferent ca jertfa ei este bine primita sau nu. Copiii ei nu au decat sa se impotriveasca (si astfel, bineinteles, sa o nedreptateasca...), daca atat au inteles pana acum si nu sunt capabili sa stea pasivi si sa primeasca jertfa impovaratoare. Nerecunostinta lor o doare... iar aceasta este o noua jertfa: simte ca este mama.

Mama vinovata („Din vina mea esti tu asa")

Mama vinovata are misiunea de a pandi nereusitele, dezamagirile, infrangerile sau defectele fiilor ei si de a se invinovati pe ea pentru ele. Desigur, intr-un mod expresiv, desi martiric. Va plange sau va ofta. Va somatiza si va avea insomnii. Va afisa cea mai mare tristete de pe lume si va intreba la nesfarsit: „Sunteti suparati pe mine? Sunt o mama rea? V-am gresit cu ceva? Din cauza mea aveti datorii la banca? Din cauza mea va despartiti? Din cauza mea sunteti bolnaviori? Din cauza mea, a mea, a mea..." Mama vinovata stie foarte bine ca este din cauza ei, de altfel, si n-o sa accepte in ruptul capului alt raspuns. Dar stie si de ce copiii o chinuie strigand la ea „Mama, inceteaza, nu ai tu nici o treaba cu problema asta si nici nu esti buricul pamantului"... Cum de ce? Pentru ca este vinovata!

Citeste si: Mami nu-i ca tati: Diferentele dintre barbat si femeie, in familie  

Nu va conteni sa isi deruleze istoria greselilor si a vinovatiilor, sa lege si sa dezlege cauze si consecinte, sa caute acul in carul cu fan, pana cand va vedea mai clar ca lumina zilei ca ea este raspunzatoare pentru ceea ce sufera copiii acum... dar si pentru ceea ce fac ei acum prost si gresit. Pentru ca, acesta este un alt aspect, de fapt unul central: copiii ei se fac vinovati de a ocoli asteptarile mamei... si pentu asta se face ea vinovata! In principiu, ca nu i-a crescut cum trebuie. Ca nu i-a facut oameni, in randul lumii. Ca au un stil de viata nepotrivit cu ce a gandit ea pentru ei. Ca fac alegeri pe care ea nu i-a sfatuit sa le faca. Sau ca au servicii pe care ea nu le considera demne, de invidiat sau suficient recompensate financiar. Acesti adulti, inca de cand erau copii, faceau lucrurile de capul lor, si nu dupa capul ei... de parca ar fi gandit pentru ei insisi! Ei, si uite unde i-a adus asta! La aceste erori evidente (dar numai pentru ochii de mama!) din viata lor. Se fac vinovati de a fi alti oameni decat poate mama sa astepte de la ei... iar pentru aceasta lipsa de intelepciune a copiilor, mama se face vinovata!

Mama comandor („Eu te-am facut pe tine si eu stiu cel mai bine")

Aceasta mama... stie cel mai bine, si atat. Este foarte simplu. Dupa cum spune si titlul. Copiii ei nu au prea multe de spus (mamei), ci mai degraba de facut. Mama i-a facut pe ei, iar ei au de facut, mai departe („executat” ar fi cuvantul potrivit),  ce stie si decide mama. Iar aceasta nu este lipsa de dragoste! Nu. Este lipsa de incredere si de flexibilitate. Mama care nu poate accepta alte moduri de a face lucrurile, care critica alternativele si iesirea din tipare, care dispretuieste incercarile altora si nu acorda credit nici cat negru sub unghie, in ale carei gratii nu intri cu una cu doua... nici macar cu nouazeci si noua, este o fiinta nespus de speriata. Speriata de viata, de curgerea ei imprevizibila, de oameni, de firea lor inconstanta si efervescenta. Atat de speriata a fost, incat sufletul ei s-a chircit, s-a chircit, pana cand s-a pietrificat asa. S-a impietrit de frica, iar acum nu mai poate primi nimic din afara, dar nici nu mai poate fi ranita de nimic din exterior... caci de piatra te ranesti doar tu, insa pe ea nu o poti vatama.

poza mama si copilul - cadou 

Intr-adevar, mama comandor pare invulnerabila. Nu va plange, nu se va inmuia, nu se va isteriza. Cel mult va primi cu aroganta si raceala orice repros sau rugaminte, iar daca faci vreo scena de plans, ori aduci dovezi de dragoste, sau te lansezi in „telenovele" cu remuscari si iertare, risti sa ii atragi dispretul fatis. Mama comandor isi poate anihila din priviri sau dintr-o singura grimasa copiii, atunci cand acestia devin emotionali, pentru ca ea nu poate gestiona emotiile puternice, de acest fel si manifestarea lor navalnica. Acestea sunt pentru ea o amenintare mult prea mare. Daca s-ar inmuia, s-ar faramita toata stanca ce a devenit. Drept pentru care ea nu primeste nimic, nu manifesta empatie, nu accepta astfel de manifestari. Ramane rece si distanta, chiar dispretuitoare si aroganta, ca sa ramana in viata...

Mama victima ("Uite ce imi faci")

Mama victima se aseamana cu mama jertfitoare, dar difera intr-un punct esential. Cea din urma isi asuma cat mai mult din vina pentru nereusita proiectului „Sa facem din copil un om intre oameni", in timp ce mama victima nu isi asuma. Mama jertfitoare il apasa pe copil cu aceasta incarcatura emotionala si practic cu aceasta nemultumire existentiala si o face intr-un mod pasiv, in timp ce mama victima se considera numai pe ea o victima, nu si pe copil, si ii arata asta in mod fatis. Eforturile din munca unei mame nu sunt cautate pentru a experimenta „durerea de a fi mama" si, consecutiv, satisfactia de a fi o mama buna. Ele sunt cautate (dar tot in mod inconstient) pentru a le expune copilului si a-i arata: „Uite ce imi faci". Din cauza tu sufar, iata cat de rau imi face, uite cat nu am dormit de grija ta, uite cat m-am gandit, cat am obosit, cat am muncit, cat am suportat etc. "Pentru tine" al mamei jertfitoare este inlocuit  la mama victima cu mai agresivul "din cauza ta", iar copiii sunt responsabilizati in mod direct si fara cale de scapare.

poza mama si copilul 

Descrierea de mai sus poate suna prea dura, si tocmai de aceea trebuie precizat ca toata aceasta dinamica emotionala a mamei victima nu se datoreaza unei rautati innascute... ci faptului ca este, intr-adevar, o victima. A propriei istorii de viata, a propriilor experiente din copilarie, pe parcursul carora a deprins acest tipar emotional de atasament. Ea nu stie sa simta altfel, desi probabil ca poate, dar este cam greu sa activeze launtric un alt mod de a se raporta la cei dragi si la copii, in afara modului de victima. Aceste persoane nu depasesc un prag din copilarie sau poate chiar repetat pe parcursul vietii, in care evenimentele au fost prea coplesitoare pentru a le sta impotriva, asa incat ele au adoptat pozitia „supune-te", „indura tot". Orice reactie concreta ar fi fost pedepsita si mai aspru. Asa ca tot ce le-a ramas de facut ca semn de revolta, de impotrivire, a fost sa arate, sa acuze, sa planga atragand atentia asupra a ceea ce indura, pentru ca nu li se da de ales.

Aceasta experienta, de a atrage atentia abuzatorului emotional asupra durerii pe care o suporta din partea lui, dar si asupra ascultarii si supunerii pe care le arata, a fost o experienta atat de puternica si profunda, uneori repetata pana la inradacinare, incat persoana a ramas blocata in ea. In prezent, orice suferinta sau pur si simplu solicitare de natura emotionala din relatie va fi perceputa exacerbat, iar partenerul din relatie va fi perceput ca un nou abuzator. Chiar daca acesta este propriul copil...

Eu recunosc parti din mine si din mamele pe care le cunosc, in fiecare din aceste tipologii... Tu pe unde te recunosti?

Articolul urmator
„Dacă ești însărcinată, nu înseamnă că ești scutită de la treburile casnice.” Răspunsul soției la afirmația soțului ei
„Dacă ești însărcinată, nu înseamnă că ești scutită de la treburile casnice.” Răspunsul soției la afirmația soțului ei

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    5 mame din parc. Ai curaj să recunoști tu care dintre ele ești?
    5 mame din parc. Ai curaj să recunoști tu care dintre ele ești?

    Soarele a început să ne încălzească, așa că parcurile s-au umplut de copiii, părinți și bunici, care trepidează cu energii noi de primăvară printre alei, leagăne și...

    Cele 7 tipuri de mame la naștere, conform moaşelor
    Cele 7 tipuri de mame la naștere, conform moaşelor

    Nașterea reprezintă, fară îndoială, unul dintre cele mai frumoase și emoționante momente din viața unei femei, dar şi unul dintre cele mai dificile din punct de vedere fizic...

    Scrisoare către toate femeile care devin mame cât încă sunt și ele, niște copii
    Scrisoare către toate femeile care devin mame cât încă sunt și ele, niște copii

    Rolul matern este frumos, dar este și extrem de dificil, cu atât mai mult cu cât mămica este foarte tânără. Însă, poate aceste mame vor găsi niște sfaturi...

    Cele două zodii care sunt cele mai încăpățânate. Nu te înțelegi cu ele
    Cele două zodii care sunt cele mai încăpățânate. Nu te înțelegi cu ele

    Dacă ai în preajma ta persoane care țin mult la ideile lor, care sunt rezistente la schimbări, dar care sunt totodată determinate și țin să-și urmeze drumul, este foarte...

    Ce veste grozavă! Atletele mame care alăptează pot să își aducă bebelușii cu ele la Olimpiadă
    Ce veste grozavă! Atletele mame care alăptează pot să își aducă bebelușii cu ele la Olimpiadă

    Organizatorii Jocurilor Olimpice de la Tokyo vor permite de acum înainte atletelor care sunt mame și care alăptează să își aducă bebelușii cu ele la Jocurile de vară de...

    5 metode contraceptive utilizate în Antichitate. Unele dintre ele sunt folosite și acum!
    5 metode contraceptive utilizate în Antichitate. Unele dintre ele sunt folosite și acum!

    Pe de o parte, în Antichitate oamenii erau dornici să aibă cât mai mulți copii. Pe de altă parte, pe măsură ce numărul acestora creștea, femeile au început să fie...

    O educatoare din Suceava a agresat sexual 3 fetițe. Ce a făcut tatăl a două dintre ele pentru a se răzbuna
    O educatoare din Suceava a agresat sexual 3 fetițe. Ce a făcut tatăl a două dintre ele pentru a se răzbuna

    Atunci când îți duci copiii la grădiniță îi duci cu încrederea că vor avea parte de un mediu sigur, cald și iubitor. Însă, realitatea uneori este departe...

    Epilepsia, una dintre cele mai frecvente boli neurologice la copii. Care sunt semnele
    Epilepsia, una dintre cele mai frecvente boli neurologice la copii. Care sunt semnele

    Epilepsia este o afecțiune neurologică ce apare destul de frecvent la copii și care poate fi recunoscută cu ușurință după crizele și convulsiile care afectează calitatea vieții...

    © 2024 Qbebe