Toate viitoarele mămici se documentează înainte de a-și cunoaște bebelușul, folosindu-se de diferitele surse pe care le au la îndemână. Fie că este vorba despre cărți de specialitate, internet sau, de cele mai multe ori, de alte mame care au trecut prin experiențe similare, orice informație este binevenită și înmagazinată în mod conștiincios. Pentru că nu se știe niciodată când se va dovedi utilă.
Și totuși, în pofida abundenței de informații, în prima zi când te afli acasă, tu cu copilul tău, habar nu ai ce să faci cu el. În acele momente în care nu mai ai alături nici medic pediatru sau neonatolog, nici asistentă medicală sau moașă, nici mamă, soacră sau soră, iar bebelușul tău plânge, căci acesta este modul său primordial de comunicare, va trebui să înveți o limbă străină, o limbă a iubirii.
Vei învăța astfel când plânsul său ascunde o supărare. De cele mai multe ori despre supărări este vorba în primele săptămâni de viață. Poate să fie vorba de un scutec murdar, de foame sau de vreo durere. Chiar dacă ți se pare o ființă extraterestră acum, crede-mă că pe măsură ce timpul se scurge în favoarea voastră și stați cât mai mult împreună vei învăța să îi anticipezi orice dorință. Chiar și înainte ca el sau ea să și-o exprime. Se va crea între voi o conexiune unică, care va fi cimentată mai cu seamă de orele de masă, fie că îți alăptezi bebelușul, fie că îl hrănești cu lapte praf. Acele clipe în care ochii voștri se privesc contribuie la o relație magică în această lume, cea mamă-copil.
La început nu vei ști nici cum să-l așezi la sân sau, după caz, cum să-i susții capul când îi oferi biberonul. Nu vei ști cum să îl schimbi de scutec sau să îl îmbăiezi. Iar bontul ombilical nu-ți face viața mai ușoară. Alte probleme, alte griji. Ți-e teamă mereu că este atât de mic, atât de fragil, iar tu ai putea face ceva greșit care îl va defecta.
Noaptea ajungi să verifici dacă respiră. Cât de profund și cât de frecvent. Pentru că, desigur, ești informată cu privire la riscul de a dezvolta sindromul morții subite a sugarului. Uneori îți dorești să nu fi știut atât de multe, să fii ignorantă. Poate ar fi fost mai simplu, mai ușor. Poate nu ți-ar mai fi fost atât de frică. Căci cea mai mare frică este că tu, un simplu om, de acum creator al unei alte ființe, mici și atât de neajutorate, ai putea să o pierzi. Această ființă îți aparține de acum în totalitate, tu îi ești stăpân absolut. Însă această putere vine însoțită de o responsabilitate imensă. Tu ești responsabilă pentru soarta sa, pentru sănătatea sa, pentru buna sa dezvoltare, pentru educația sa, pentru viitorul său, pentru fericirea sa. Iar tu habar nu ai ce să faci...
În unele clipe de deznădejde, renunți la orice brumă de mândrie și demnitate și începi să dai telefoane, să întrebi în stânga și în dreapta, să ceri sfaturi. Adevărul este că nu există nimeni care să-ți spună unele lucruri. Va trebui să le descoperi singură. Tu însăți va trebui să afli cât de caldă îi place apa de la baie, care este poziția de somn preferată, când este obosit sau dimpotrivă dornic de joacă. Pentru a descoperi însă aceste lucruri trebuie să fii atentă la toate semnalele pe care corpul tău și al bebelușului ți le transmit.
Stai liniștită, nu ai nicio vină. Nicio mamă nu se naște învățată.
Meseria aceasta se deprinde treptat, alături de copilul tău. El te va învăța tot ce trebuie să faci. El îți va transmite, într-un mod sau altul, de ce anume are nevoie, ce îl doare și, mai ales, ce este fericirea. Veți învăța împreună, unul despre altul, cum să vă interpretați semnalele și cum să vă bucurați de fiecare clipă. Aceste prime momente nu le vei putea retrăi niciodată. Pentru că fiecare copil este unic, iar tu ca mamă te vei comporta diferit față de fiecare dintre copiii tăi. Nu uita cât adevăr există în spatele vorbelor: mama se naște odată cu copilul său.
Bazează-te întotdeauna pe intuiția ta. Aceasta reprezintă cel mai de preț instrument pe care îl ai în îngrijirea copilului tău. Un instrument cu care sunt înzestrate toate mamele, indiferent de nivelul de inteligență, de cultură, de situația financiară. Intuiția nu face discriminare, aparține în mod egal tuturor și te ajută să simți ceea ce este în regulă, dar și ceea ce este greșit. Vei simți în străfundul sufletului că al tău copil este bolnav, chiar dacă medicul insistă că nu are nimic. Vei simți când este obosit, trist sau vesel doar privindu-l. Dar pentru toate acestea ai nevoie de timp. Iar timpul nu îți este aliat în experiența de mamă începătoare. Chiar dacă mai ai copii, cunoașterea fiecăruia în parte este un proces nu neapărat anevoios, dar nu se întâmplă peste noapte, deși ți-ai dori. Presupune de asemenea o mulțime de sacrificii. Nicio cunoaștere nu vine fără compromisuri, fără multe nopți nedormite și îngrijorări inutile.
Ce-ți rămâne de făcut când te trezești singură cu copilul și habar nu ai ce să faci cu el?
Nu îți pierde speranța. Ai încredere în tine. De acum ești mamă. Mama lui sau a ei. Ai încredere în instinctele tale, în intuiția ta, în capacitatea ta de discernământ. Ești perfect capabilă să îi porți de grijă. Chiar dacă acum te simți complet neajutorată. Chiar dacă ai ajuns să numeri minutele și orele și singura ta dorință este să treacă cât mai repede timpul. Să crească. Va veni o zi când nu va mai dori în brațele tale, când nu-l vei mai legăna să adoarmă, când nu-l vei mai hrăni. Deși pare extrem de îndepărtată și tinzi să crezi că pare situată într-un moment dintr-un alt secol, adevărul este că va veni mai repede decât îți imaginezi. Și-ți va fi dor de bebelușul tău, de nou-născutul tău.
Urmareste-ne pe Google News
