Dacă mama mea nu ar fi avortat, azi eu nu aș mai fi existat

Nu s-a ferit să spună că, dacă mama ei nu ar fi avortat, ea nu ar mai fi existat

Devi Lockwood (din SUA) este jurnalist și autor al unei cărți despre schimbările climatice.

Recent, s-a confesat pentru „The Philadelphia Inquirer” și a povestit că îi este recunoscătoare mamei sale pentru o decizie pe care aceasta a luat-o în tinerețe. Este vorba despre faptul că aceasta s-a hotărât să facă un avort după viol:

„Când mama mea a absolvit Universitatea MIT, a fost violată de îndrumătorul ei de an. A rămas însărcinată, dar a făcut avort, iar ulterior a fost dată afară de la universitate- era în perioada anterioară celei în care femeile care făceau acuzații de viol erau crezute și în care puteau beneficia de un sprijin. Faptul că mama mea a avut posibilitatea să avorteze pe când avea în jurul vârstei de 20 de ani a condus la ceva: la existența mea.

Am aflat că realizarea unui avort a făcut posibilă nașterea mea abia vinerea trecută, după ce am discutat cu mama mea despre cum Curtea Supremă de Justiție SUA a revocat decizia Roe vs. Wade (după această revocare, fiecare stat din SUA are dreptul să ia decizii referitoare la interzicerea dreptului la avort). Fără decizia menționată, mama ar fi fost obligată să păstreze prima ei sarcină și să o ducă la termen- era mamă singură- ceea ce ar fi însemnat că nu m-ar mai fi adus pe mine pe lume doi ani mai târziu. De asemenea, nu ar mai avut ocazia să prindă o bursă EMT în Boston și să-l cunoască pe cel care avea să-mi fie tată. Fără acel avort, nu ar mai fi fost posibil să aibă loc toate evenimentele care în final au dus la nașterea mea. 

Mama mi-a zis că: „Viața mea ar fi fost cu totul alta dacă aș fi păstrat acea sarcină, iar tu nu ai mai fi existat. Cred că aceste lucruri sunt valabile pentru majoritatea copiilor ai căror mame au făcut avort la un moment dat.”

Când ne-am gândit la asta, amândouă am suspinat. Știam de aproape zece ani că mama mea făcuse un avort, dar nu am conștientizat că, dacă nu ar fi luat o astfel de hotărâre, eu nu aș fi venit pe lume. Acum realizez toate acestea și știu că putea fi și o altă realitate, din care să nu fac parte. Să mă aflu în fața acestei posibilități- și să mă gândesc la acei copii care nu se vor naște în viitor- pur și simplu îmi dă fiori.

Discuția despre avort se duce adesea în direcția dreptului la viață. Dar ce se întâmplă cu acesta în cazul copiilor care au fost concepuți ulterior, după ce mamele lor au ales avortul, așa cum a făcut și mama mea? Dacă forțăm femeile să aducă pe lume copii nedoriți, cum au ele posibilitatea să plângă după aceia care ar fi fost doriți și iubiți? Ce se întâmplă practic cu dreptul meu la viață? 

Cred că fiecare copil ar trebui să fie dorit. Îmi fac griji întrucât decizia Curții Supreme va forța oamenii să devină părinți când de fapt nu-și doresc și nu sunt pregătiți pentru asta- iar impactul asupra copiilor va fi pentru toată viața. În țara noastră, nu avem încă un sistem de protecție socială suficient de puternic- în privința accesului la servicii de sănătate, la concedii de maternitate și de paternitate- ca și acestor copii să li se asigure un start bun în viață.”

Nu a avut o copilărie lipsită de dificultăți

Cea care a povestit că dacă mama ei nu ar fi avortat ea nu ar fi existat nu s-a ferit să dezvăluie, pentru sursa citată, că nu a avut o copilărie lipsită de griji: 

„Să fiu sinceră, cea mai mare parte a copilăriei mele a fost dificilă. Alături de mama, am fost victime ale violenței domestice. Am avut probleme financiare și pentru o perioadă am beneficiat de ajutoarele oferite de stat. După ce a reușit să scape de un mariaj plin de abuzuri, mama mea a fost nevoită să aibă mai multe locuri de muncă pentru a ne întreține. De asemenea, am stat și cu bunicii mei, care ne-au oferit un adăpost și grijă- lucruri care le lipsesc multor femei. Și acum îmi este frică să mă gândesc la ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă nu am fi avut și sprijinul familiei.

Treptat, am început să ne descurcăm tot mai bine. Astăzi, avem vieți minunate. Sunt recunoscătoare că exist.”

Și-a exprimat îngrijorarea cu privire la decizia recentă a Curții Supreme privind avortul

Tânăra jurnalistă nu a ezitat să explice, pentru sursa citată anterior, de ce este îngrijorată în legătură cu decizia recentă a Curții Supreme:

„Nici nu pot să descriu dezamăgirea resimțită după ce am citat decizia Curții. Nu cred că blamarea avortului va conduce la renunțarea la acesta. Cred că doar îl va face nesigur. Majoritatea americanilor nu sunt de acord cu revocarea deciziei Roe vs. Wade. Mă gândesc la ce implicații va avea această decizie asupra utilizării metodelor contraceptive, asupra relațiilor și a căsniciilor dintre persoanele cu același sex, asupra tratamentelor de fertilizare in vitro sau asupra persoanelor trans. Clarence Thomas (judecător în cadrul Curții Supreme) a precizat deja că hotărârea luată vineri este doar începutul. 

Cred că pentru prima dată în viață am ajuns să mă gândesc că femeile din generația mamei mele au avut mai multe drepturi decât voi avea eu sau copiii mei. 

Uneori, furia este singura soluție. Așa că astăzi am ales să fiu furioasă pentru toți copiii doriți care nu vor veni pe lume din cauza acestei legi. Sunt sigură că și alții sunt de acord cu mine.”