Eu sunt acea mamă care nu bea alcool și sunt constant judecată!

Bianca Geica - Redactor Senior

Prima dată când am fost întrebată de ce nu beau a fost la prima aniversare a fiului meu. L-am sărbătorit în curtea din spate și îmi amintesc că eram atât de încântată de plăcinta cu mere și de tortul de dovleac pe care le făcusem!

După câteva minute de la începerea petrecerii, unul dintre prietenii soțului meu l-a întrebat unde sunt băuturile. I-am arătat spre masa pe care se aflau cidru de mere, apă, sifon și cafea. Dar nu la asta se referea. El voia alcool. Când i-am spus că nu prea aveam nimic, a întrebat cine ar organiza o petrecere de ziua copiilor fără alcool. Adevărul era că nici măcar nu-mi trecuse asta prin minte!

Era prima aniversare a fiului meu, încercam să facem încă un copil și nu-mi aminteam când am băut ultima dată. M-am dus la culcare în acea noapte întrebându-mă dacă nu cumva era ceva în neregulă cu mine pentru că uitasem să aduc alcool la petrecerea de ziua fiului meu. Dar apoi mi-am dat seama că nu aveam de ce să îmi fac atâtea griji. Era o seară de duminică. Copilul avea un an. Oamenii se duceau a doua zi la serviciu și nu cred că voiau să ajungă mahmuri la birou! Nu trebuia să-mi fac griji dacă ceilalți au crezut că sunt o gazdă proastă pentru că nu am avut alcool acolo.

parinti si copii care danseaza in aer liber

Am încetat să mai beau pentru că mă simțeam amețită, obosită și demotivată!

Pe măsură ce anii au trecut și am mai făcut încă doi copii, nu am mai simțit niciodată nevoia să beau, în afară de un pahar de vin ocazional, când pregăteam cina sau când ieșeam la restaurant cu soțul. Cu cât înaintam în vârstă, cu atât mai mult părea că a bea mă afecta pe mine mult mai mult decât pe alții. Un singur pahar mă ținea trează noaptea și nu reușeam să dorm prea bine. A doua zi, mă simțeam oribil, ca și cum aș fi fost lovită de tren. Eram amețită, obosită și nemotivată. Nu aveam deloc răbdare cu copiii mei și recent mi-am dat seama că nici măcar nu-mi plăcea vinul (sau orice fel de alcool) suficient de mult pentru a sacrifica un somn bun și o zi întreagă.

„Nu beau alcool” nu era un anunț pe care țineam nepărat să îl fac! Nu aveam chef să dau explicații nimănui atunci când refuzam o băutură la restaurant, la petrecerile de ziua copiilor sau la o ieșire în oraș cu fetele. Dar deseori eram singura care nu bea la aceste evenimente și toată lumea voia să știe de ce.

Odată am fost întrebat dacă nu cumva am avut o problemă cu alcoolul în trecut!

Am fost întrebată inclusiv dacă sunt alergică la alcool. Oamenii voiau să știe cu tot dinadinsul de ce nu beau alcool, iar răspunsul meu: „Nu vreau pentru că nu-mi place cum mă face să mă simt” nu era niciodată suficient pentru ei.

Unii dintre prietenii mei făceau sugestii: „Ei bine, ai încercat să bei vodcă, apă minerală, cu un strop de afine? Nu vei avea mahmureală de la asta!”

Eu răspundeam: „Nu, mulțumesc”. Dar ei insistau și mai mult: „Ar trebui să încerci!”.

Adevărul este că nu-mi place gustul celor mai multe băuturi alcoolice și consider că nu merită banii!

Aș prefera să sorb ceva al cărui gust îmi place, cum ar fi o Cola dietetică. Iată că nici acest răspuns nu a fost suficient de bun pentru nimeni. Se părea că nu auziseră niciodată de așa ceva.

Acum, când copiii mei sunt mai mari și eu trec prin perimenopauză. Să mă simt cât mai bine este și mai important pentru mine. Vreau să țin pasul cu adolescenții mei și să mă simt cât se poate de odihnită când mă trezesc dimineața. Îmi cunosc corpul și nu pot face asta dacă beau câteva sau chiar un singur pahar. Cei mai mulți oameni care mă cunosc știu că nu beau și încă mai aud comentarii de genul: „Oh, e o nebună!” sau „Ești cam sclifosită” atunci când iau o apă sau un suc dietetic în timp ce toți ceilalți se bucură de o băutură.

Nu judec pe nimeni care bea!

Obișnuiam să mă distrez și îmi plăcea să beau vin sau margarita cu prietenele mele. Nu mai este cazul pentru mine și mă simt în mod constant ca o persoană ciudată, deoarece toată lumea se simte suficient de confortabil pentru a atrage atenția și a comenta faptul că nu beau.

Așadar, dacă vedeți o mamă care nu bea alcool, nu o întrebați de ce. Nu-i spuneți că trebuie să se relaxeze și nu încercați să o convingeți să bea un pahar. Nu încercați să îi atrageți atenția asupra faptului că nu vrea să bea. Sunt șanse ca ea să nu aibă energia necesară pentru a vă explica de ce nu bea!

Citește și:

Surse foto: istockphoto.com

Surse articol: scarymommy.com

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Ce mamă își lasă copilul să asculte muzica ale cărei versuri sunt licențioase? Eu, eu sunt acea mama
    Ce mamă își lasă copilul să asculte muzica ale cărei versuri sunt licențioase? Eu, eu sunt acea mama

    Îmi amintesc că aveam vreo 13 ani când primul album BUG Mafia s-a lansat și am primit în vizită pe verișorii mei mai mari la o nunta de familie. Și ascultam cu ei...

    Claudia Pătrășcanu, terorizată de fostul soț: "Nu le permite copiilor să vorbească cu mine. Sunt acea mama singură, încolțită..."
    Claudia Pătrășcanu, terorizată de fostul soț: "Nu le permite copiilor să vorbească cu mine. Sunt acea mama singură, încolțită..."

    Claudia Pătrășcanu trece prin clipe dificile, în urma divorțului de fostul soț. După ce a lăsat-o singură cu doi copii, fără niciun fel de sprijin, artista susține că acum...

    ,,Mama, mă doare burtica!’’ Sau modul copiilor de a spune  „Mama, sunt emoționat/mi-e teamă/sunt nerăbdător!’’
    ,,Mama, mă doare burtica!’’ Sau modul copiilor de a spune „Mama, sunt emoționat/mi-e teamă/sunt nerăbdător!’’

    Fluturi în stomac înaintea unui examen sau a unui eveniment important. Cine nu a experimentat măcar o dată această senzație? Este știut faptul că această reacție a...

    Defectele copiilor mei sunt o dovadă că sunt o mamă bună
    Defectele copiilor mei sunt o dovadă că sunt o mamă bună

    În timp ce restul mamelor pe care le cunosc se străduiesc să fie perfecte și să le ofere copiilor lor un mediu perfect de dezvoltare, eu prefer să nu mă las prinsă în...

    Eu sunt acest bebeluș. Mama mea m-a avortat și am supraviețuit. Sunt aici să vă spun povestea mea
    Eu sunt acest bebeluș. Mama mea m-a avortat și am supraviețuit. Sunt aici să vă spun povestea mea

    M-am născut într-o cadă rece, în baia părinților mei, având 900 de grame și nicio șansă la viață, nici măcar cea de la mama mea. Trebuia să fiu moartă,...

    Sunt o mamă sexy, prietenii fiului meu sunt toți îndrăgostiți de mine, dar nu mă voi opri din a mă îmbrăca provocator
    Sunt o mamă sexy, prietenii fiului meu sunt toți îndrăgostiți de mine, dar nu mă voi opri din a mă îmbrăca provocator

    O mămică de peste granițe recunoaște, cu nonșalanță că toți colegii de școală ai fiului ei sunt îndrăgostiți de ea, pentru că arată bine și se îmbracă foarte...

    Cum este să fii mamă transgender în România? Nu știu, că sunt îngrozită să recunosc adevărul despre cine sunt
    Cum este să fii mamă transgender în România? Nu știu, că sunt îngrozită să recunosc adevărul despre cine sunt

    Nici nu știu cu ce să încep. Am citit de curând chiar pe Qbebe un interviu cu Alexa, o mamă transgender, care a fost întrebată ”cum este să fii mamă transgender...

    Peste 600 de copii și adolescenti sunt internați la psihiatrie în fiecare an. Care sunt cauzele și ce spun specialiștii
    Peste 600 de copii și adolescenti sunt internați la psihiatrie în fiecare an. Care sunt cauzele și ce spun specialiștii

    Sănătatea mentală este unul dintre cele mai actuale subiecte ale societății noastre. În România, tot mai mulți copii și adolescenți ajung să aibă nevoie de intervenție...

    © 2022 Qbebe