Mi-am căutat toată viața mama biologică și, când am găsit-o, a fost diagnosticată cu demență

Și-a căutat mulți ani mama biologică

Ann Peck este scriitoare și a fost adoptată în anul 1966. Pentru că și-a dorit să-și găsească părinții biologici, s-a străduit să realizeze acest demers vreme de mai mulți ani, apelând inclusiv la diverse teste ADN. Într-o confesiune pentru „Insider”, a relatat următoarele:

„Întrucât m-am născut în Iowa dintr-o mamă originară din Wisconsin și dintr-un tată originar din Dakota de Sud, nu este de mirare că nu m-am bucurat de succes când am început primele căutări ale părinților mei biologici. Având foarte puține informații referitoare la adopția mea, în 1966, nu aș fi reușit să-mi găsesc familia biologică fără ajutorul testelor ADN. Chiar și așa, procesul a fost îndelungat și frustrant. Chiar și după trei ani de căutări și după trei teste ADN, tot nu mi-am putut găsi rude apropiate. 

Știam că nu aveam nicio garanție legată de faptul că mi-aș putea găsi familia biologică; în ciuda faptului că îmi era teamă să nu fiu respinsă, nu am putut găsi, pe profilurile site-urilor cu teste ADN, nicio rudă mai apropiată, în afară de o verișoară de gradul 2. În plus, creșterea semnificativă a numărului de decese din anul 2020 din cauza pandemiei, m-a făcut și mai mult să iau în calcul că nu voi putea niciodată să-mi găsesc părinții biologici. 

Până la urmă, am hotărât să trimit mesaje tututor verilor de gradul 2 pe care îi descoperisem pe site-uri cu profiluri ADN și, în câteva zile, am dat peste persoane care s-au oferit să mă ajute. După două convorbiri cu două verișoare, am reușit să aflu identitatea mamei mele biologice.”

Și-a găsit mama biologică, diagnosticată cu demență

Ann a explicat că, înainte să vorbească la telefon cu mama ei biologică, aflase că aceasta fusese diagnosticată cu demență frontotemporală. Cu toate acestea, au comunicat telefonic, așa cum reiese și din confesiunea pentru sursa citată:

„Am aflat că mama mea biologică fusese diagnosticată recent cu demență. Îmi doream să aflu cât mai multe lucruri despre părinții mei biologici și să obțin informații despre istoricul meu familial în ceea ce privește sănătatea, însă nu am fost pregătită să primesc o astfel de veste.  

Auzind despre acest diagnostic și pentru că nu dețineam nicio informație, m-am speriat foarte tare. Mama biologică aștepta să vorbească la telefon cu mine, iar eu încercam să-mi imaginez cum problema ei de sănătate ar fi influențat posibilitatea de a ne întâlni față în față. În plus, mă gândeam la impactul pe care diagnosticul mamei mele îl avea asupra mea, ca fiică biologică. 

Primele noastre conversații au fost pline de voie-bună, de lacrimi și de dragoste. Mi-a spus despre boala cu care fusese diagnosticată, însă nu mi-a dat detalii. Și ea își dorea, la fel ca mine, să nege existența bolii.

La scurt timp după conversația avută cu mama, am vorbit și cu sora mea. „Mă bucur atât de mult că ai reușit să ne găsești”, mi-a spus ea de mai multe ori, în timp ce încercam să ne împărtășim detalii despre ceea ce ratasem până atunci din viețile noastre. Bucuria din glasul ei a început să se diminueze odată ce mi-a dat diverse detalii legate de diagnosticul primit de mama noastră: demență frontotemporală, afazie primară progresivă.”

A reușit să-și întâlnească mama

Cea care și-a găsit mama biologică s-a dus să o viziteze pe aceasta într-un alt stat, după cum a povestit pentru sursa citată anterior: 

„În sfârșit, aveam mai multe informații. Boala mamei era gravă și niciuna dintre noi nu își mai putea imagina o întâlnire față în față pe măsură ce situația se agrava. În aceste condiții, ne-am concentrat asupra prezentului și am început să ne facem planuri, în ciuda restricțiilor și a creșterii numărului deceselor din pricina pandemiei. Astfel, după două săptămâni, m-am deplasat din Minnesota în Oklahoma, unde locuiau sora mea și mama mea biologică. 

În momentul în care mi-am întâlnit pentru prima oară mama și am îmbrățișat-o, pe obraji mi-au curs șiroaie de lacrimi și m-am simțit ca și cum aș fi ajuns în sfârșit acasă. Știam că asta conta cel mai mult.”

A fost furată din tren când era doar o copilă! Și-a regăsit părinții după 20 de ani

A continuat să țină legătura cu mama ei biologică

După prima întâlnire, mama și fiica au ținut legătura în continuare, au vorbit la telefon, și-au împărtășit fotografii și s-au revăzut. Iată ce a mai dezvăluit Ann, pentru aceeași sursă:

„După prima întâlnire pe care am avut-o, am continuat să vorbesc la telefon cu mama mea biologică și i-am pus diverse întrebări despre mine. Mi-a oferit o bună parte dintre răspunsurile de care aveam nevoie, inclusiv informații despre tatăl meu biologic. Mă temeam însă că boala o va determina să nu-și mai amintească multe lucruri.

Am comunicat online, mama a avut ocazia să-și cunoască și nepoții și, în plus, ne-am bucurat și de timp petrecut împreună. Amintirea mea preferată se leagă de călătoria pe care am făcut-o alături de fiica mea în Oklahoma, unde am organizat o reuniune între femeile înrudite din familia noastră.

Această călătorie a fost în urmă cu un an; între timp, boala mamei mele a progresat și starea ei s-a înrăutățit. Vom merge iar la ea ca să o vedem, însă de data aceasta ne vom pregăti în alt mod. Mama nu o mai recunoaște pe sora mea, care o vizitează adesea, prin urmare este puțin probabil să ne recunoască pe mine și pe strănepoata ei. Îmi este greu să accept asta. Și, mai presus de toate, regret că nu am găsit-o mai devreme pe verișoara mea de gradul 2.”