Nu vreau să plătesc pentru înmormântarea mamei mele vitrege, pentru că nu am considerat-o niciodată mama mea

Ani mai târziu, femeia s-a stins din viață, iar frații tânărului i-au cerut acestuia să plătească cheltuielile de înmormântare, pentru ca dintre ei el era cel mai înstărit. Bărbatul a refuzat, moment în care frații ei i-au întors spatele și au decis să rupă legătura cu acesta. Acum, el se gândește că poate a greșit refuzând să plătească pentru înmormântarea mamei sale vitrege.

„Mi-am pierdut mama la vârsta de 6 ani. Ea a murit dând naștere fraților mei. Când aveam 9 ani, tatăl meu a cunoscut-o pe mama mea vitregă. Deși am iubit-o întotdeauna pe mama mea vitregă, nu i-am spus niciodată „mamă”. Maximul pe care l-aș face este să mă refer la ea și la tatăl meu ca fiind părinții mei.

Când aveam 18 ani, mama mea vitregă ne-a întrebat pe mine și pe frații mei dacă ne poate adopta. Frații mei au spus da, dar eu am refuzat. I-am explicat că o iubeam, dar că vreau să o păstrez pe mama mea în acte. Din acel moment a început să mă trateze diferit. M-am mutat la scurt timp după aceea, dar o vizitam mereu, era cordială cu mine, așa cum ești cu un străin. Își prezintă copiii pe care i-a făcut cu tata ca fiind ai ei și pe mine ca fiul soțului ei. Eu și tatăl meu am încercat să vorbim cu ea, dar ea ne-a respins spunând că totul e doar în capul nostru. M-am săturat și am întrebat-o ce am făcut pentru ca ea să își schimbe complet comportamentul față de mine. Mi-a spus că am cules ceea ce am semănat, că am respins-o ca mamă, astfel încât ea m-a respins ca fiu.

După aceea am renunțat la relația noastră, am fost cordiali și asta a fost tot. Tatăl meu a încercat de multe ori să ne reconcilieze, dar fără succes. În urmă cu un an și jumătate, ea a fost diagnosticată cu o boală terminală. Din familie, eu sunt cel mai înstărit, așa că tata m-a sunat și m-a rugat să-i plătesc tratamentele. Am vizitat-o și am discutat cu ea. Și-a cerut scuze pentru că m-a tratat urât și a spus că mă iubește ca pe un fiu și că a avut o reacție proastă la refuzul meu de adopție și că regretă. A murit în urmă cu o săptămână. Am aflat doar pentru că tatăl meu m-a sunat după și mi-a explicat că nu mă voia acolo pentru că îi voia doar pe cei din „familie” alături.

Acum, frații mei mi-au cerut să plătesc cheltuielile ei de înmormântare, iar eu am refuzat. M-au făcut nesimțit spunându-mi că nu pot fi supărat că am fost exclus pentru că eu mi-am făcut-o singur când am refuzat să fiu adoptat de către ea. Soția mea este de partea mea și chiar dacă tatăl meu spune că mă înțelege, a spus că ar trebui să o fac pentru frații mei, deoarece mama mea vitregă a fost mama lor. Oare am greșit fiindcă nu am vrut să suport cheltuielile de înmormântare pentru mama mea vitregă?”, a scris bărbatul.

Părerile internauților nu au întârziat să apară, cei mai mulți spunând că a procedat corect și că nu are de ce să îi pară rău că a acționat astfel:

„Este UIMITOR cât de mulți oameni cred că au dreptul să cheltuiască banii altora pentru că „ei îi au”. Tu nu aveai nicio obligație față de mama ta vitregă și din ce îmi dau seama, nu îți luasei angajamentul că te vei ocupa de înmormântarea ei. Mama ta vitregă pare să fi fost o persoană amărâtă și ranchinoasă”, a scris cineva.

„Nu ai respins-o, erai deja un adult care a avut o mamă, așa că de ce ai vrea să te adopte altcineva? Adică, cine încearcă să adopte un adult?! Aveai 18 ani, din ce înțeleg. Este amuzant cum și-a cerut scuze față de tine când a vrut bani de la tine pentru a-și plăti tratamentul și apoi a vrut doar ca „familia” ei să fie alături, ceea ce, potrivit ei, tu nu erai. Lasă-i „familia” să plătească pentru asta”, a mai scris o persoană.

Tu ce părere ai despre aceasta situație?