Port căști în casă când copilul plânge și soția mea este deranjată

Un tată a explicat de ce a ales să poarte căști când copilul său plânge

Bărbatul în vârstă de 33 de ani nu s-a ferit să spună, într-o confesiune pe „Reddit”, de ce a recurs la o asemenea soluție. Astfel, el a mărturisit că, din pricina problemelor de procesare senzorială provocate de o tulburare de spectru autist, îi este foarte greu să gestioneze stresul resimțit când fiica lui plânge. De aceea, preferă să poarte căști pentru a se putea ocupa mai bine de bebeluș în momentele în care acesta plânge:

„Eu și soția mea suntem părinții unui bebeluș care, în general, este calm și care ne face lumea mai frumoasă. Dar, ca orice bebeluș, fiica noastră are și momente când plânge, uneori plângând foarte mult.

Am fost diagnosticat cu autism și, de aceea, am anumite probleme de procesare senzorială, în special legate de sunete și mai ales când sunt obosit. Am căști pentru izolarea zgomotelor și am început să le port odată ce am simțit că sunt prea copleșit când fiica mea plânge, cu precădere când se trezește pe timpul nopții. 

Ca să mă fac mai bine înțeles, trebuie să spun că tot o pot auzi când plânge, nu utilizez căștile ca să o ignor în această situație. Din contră, le port ca să îmi fie mai la îndemână să o iau în brațe, fără să mă mai simt atât de copleșit. În cea mai mare parte a timpului, fiica mea este o adevărată bucurie, ador momentele în care ne trezim ca să o hrănim la ora 2 noaptea, în condițiile am impresia că parcă nu mai e nimeni pe lume și ne bucurăm de multă liniște. Pur și simplu îmi ador fetița.”

Soția acestui bărbat nu este de acord cu soluția găsită de el

Femeia i-a reproșat că, din pricina căștilor, nu poate empatiza cu fiica lor când aceasta plânge și, mai mult decât atât, i-a spus că, în calitate de părinte, trebuie să suporte și lucrurile mai puțin plăcute. Potrivit sursei citate, tatăl a venit și cu următoarele precizări:

„Soția mea este deranjată de faptul că port căști și mi-a zis să nu mai fac asta. Ea susține că a fi părinte înseamnă și să faci față și lucrurilor mai puțin plăcute, că acesta este de fapt unul dintre rolurile părinților și că este important să o aud când plânge ca să pot să empatizez cu ea. În același timp, mi-a explicat că fiica noastră se poate speria văzându-mă cu acele căști.

Ceea ce spune soția mea este logic, prin urmare am renunțat la căști și încerc să-mi gestionez stările care intervin. Când am stat de vorbă cu un prieten și i-am povestit toate acestea, el mi-a zis că pretențiile soției mele nu sunt rezonabile, că nu sunt un tată rău și că trebuie să se țină cont și de nevoile mele, ca persoană ce are o dizabilitate.

Sunt cumva o persoană rea pentru că port căști când fiica mea plânge ca să-mi pot gestiona mai bine problemele de procesare senzorială?” 

Tatăl are parte de susținere în mediul online

După ce au aflat povestea bărbatului care poartă căști când fiica lui plânge, majoritatea utilizatorilor de „Reddit” și-au exprimat susținerea față de el. Exemple de comentarii în acest sens pot fi regăsite chiar în sursa menționată: 

• „Cred că ai găsit o soluție extraordinară și că ai o atitudine minunată față de bebelușul tău. De ce să nu porți căști? Nu este greșit. Este straniu să se spună că fetița ta se va speria când o să-ți vadă căștile în situațiile în care este deja stresată. Nici nu le va lua în seamă! Cred că soția ta nu este rezonabilă. Dacă ești mai calm, ești un partener mai bun și pentru ea. Și ea ar putea să poarte căștile pentru ca sunetele să nu mai aibă un impact la fel de mare asupra ei! Mi-ar fi plăcut să fi avut și ea la îndemână o astfel de soluție când copiii mei erau mici. Nu ești o persoană rea”;
• „Nu ești deloc o persoană rea. Nu este deloc greșit să porți căștile. Chiar și așa, tot îți auzi fiica plângând. Oamenii nu își dau seama cât de copleșitor poate fi”;
• „Sunt de acord cu tine! Un părinte atent și calm care poartă căști este mai bun decât unul stresat fără ele”;
• „Tot o poți auzi și te poți ocupa de ea. Nu înseamnă că o ignori. Bebelușii pot plânge din numeroase motive, îți poți da seama despre ce este vorba fără să suporți plânsul la volum maxim”;
• „Nu ești o persoană rea! Ca mamă a unui bebeluș care a plâns extrem de mult în primele șapte luni de viață, și eu am recurs la căști pentru izolarea zgomotelor. Cred că sunt o soluție extraordinară și cred că te poți ocupa mai bine de copil când ești mai calm. Mergi pe același drum! Nu ai greșit cu nimic și te ajută să gestionezi mai bine situațiile ce vor urma”;
• „Fiica mea are o tulburare de spectru autist și probleme de procesare senzorială la nivelul urechilor, așa că poartă adesea căști în diverse contexte sociale pentru a nu fi suprastimulată. Persoanele care spun că purtarea căștilor nu reprezintă o soluție rezonabilă nu înțeleg cât de mare poate fi stresul resimțit din pricina unor sunete puternice pentru persoanele ce se confruntă cu o asemenea tulburare. Poate interveni o reacție de tip „luptă sau fugi” și, în aceste condiții, fiica mea are o criză. Nu ești o persoană rea.”

Cercetătorii japonezi au demonstrat care este cea mai bună metodă de a liniști un bebeluș agitat