Ce inseamna a fi parinte?

A fi parinte este intr-adevar o arta dar putini sunt cei care se incumeta sa o practice, sa o inteleaga mai intai si mai ales sa inteleaga ce importanta e pentru formarea copilului lor.

In primul rand, ca orice meserie si arta este important sa intelegi ce este fiinta umana, care e scopul ei pe acest pamant. Parintele trebuie sa isi raspunda la niste intrebari cum ar fi: de ce imi doresc copii? vreau cumva sa implineasca tot ce n-am implinit eu? sa aiba tot ce n-am avut eu? copilul meu va fi doar o prelungire a personalitatii mele? Daca raspunsurile la aceste intrebari sunt afirmative, e mai bine sa se mai amane conceptia.

Cum sa imi cresc copilul?

Puterea exemplului personal este elementul cel mai important pe care trebuie sa il aiba in vedere un parinte. Copilul este cel putin in primii ani de viata dar si mai tarziu, un imitator perfect. Aproape tot ce invata o face imitand pe cei din jur, si mai ales pe cei pe care ii considera dumnezei: pe mama si pe tata.

Un viitor parinte trebuie sa stie daca e destul de responsabil incat sa se ocupe de inca o fiinta umana, daca e el insusi un om matur, echilibrat, impacat cu sine si cu partenerul de viata. Copilul e si o incununare cumva a unei relatii bune si sanatoase...

Copii sunt extrem de vigilenti si receptivi la tot ce se intampla in jur. Ei vin pe lume cu niste rezervoare goale pe care parintii au misiunea de a le umple: cu dragoste, cunostinte, adevaruri spirituale. Copiii care au parte de rezervoare cat mai bine umplute sunt si oamenii care vor avea cele mai putine probleme de a vedea si intelege viata si lumea asa cum e ea, de a fi niste cetateni buni, niste prieteni adevarati, de a avea relatii sanatoase si a-si intocmi la randul lor familii adevarate.

Riscurile unei cresteri inadecvate

Depravatii, prostituatele sau bolnavii psihic sunt acei copii deveniti azi adulti, care au crescut intr-o familie cu probleme. Alcoolismul, divorturile, problemele psihice ale unuia din parinte sunt doar cateva din plagile grave care pot afecta considerabil dezvoltarea copilului.

Uneori e suficient ca pur si simplu un comportament inadecvat din partea unuia dintre parinti- sau a amandurora- ca de exemplu coplesirea, protejarea exagerata a copilului fata de orice eventual pericol din afara, sau dimpotriva egoismul exagerat al acestuia ii poate produce copilului afectiuni dar mai ales rani greu de vindecat.

Astazi este o "moda" in a inlocui dragostea adevarata pe care un parinte este dator sa o dea copilului sau cu bani sau alte lucruri materiale. Asta poate dauna foarte mult formarii caracterului copilului. Se poate invata un rasfatat, si sa priveasca cu superioritate pe cei mai putin instariti decat el. Banii, grija pentru lucrurile materiale de care are nevoie un copil inlocuiesc de multe ori insa dragostea si in famillie mai putin bogate, care considera ca daca ii dai copilului mancare, haine si ii asiguri tot ce trebuie pentru a urma o scoala, si-au facut datoria de parinte.

Rezervorul cu iubire e cel mai important

Se intampla destul de des astazi ca micutul sa nu fie decat o "greseala a tineretii". Si atunci evident nu mai putem vorbi de nicio pregatire anterioara a viitorului parinte, de niciun fel. Mama se poate informa, vorbi cu un psiholog de copii, dar mai ales trebuie sa fie recunoscatoare ca l-a nascut. Starea pe care o are la nasterea copilului unul dintre parinti sau amandoi se transmite foarte usor la copil si acesta se poate simti nedorit mult timp dupa nastere fara sa inteleaga de ce.

Mama si tatal care au devenit parinti "pe neasteptate" au aceasta sansa sa devina buni parinti: sa fie multumiti, sa ii multumeasca Lui Dumnezeu pentru copil si sa il iubeasca cum stiu ei mai bine. De multe ori daca acest rezervor al dragostei este umplut suficient, celelalte se pot umple mai usor de-a lungul timpului, cu ajutor, cu ceva efort, cu educatia primita de la institutiile de invatamant.