Nu știu voi, dar eu mă gândesc să-i las cel puțin un milion de euro, un apartament la New York și unul la Paris și o colecție impresionantă de mașini. Și sunt în grafic, nu mai trebuie să pun deoparte decât un million de euro, să cumpăr cele două apartamente și să iau măcar vreo 4 mașini cât să se-adune de o colecție mică. Practic, e ca și cum am rezolvat problema.
Dacă pe linie de bogății ale buzunarului habar n-am acum ce voi putea să-i las, pe linie de bogății de trăsături, sunt câteva care deja se văd cu ochiul liber că le-a moștenit de la tac-su. Adică de la mine, nu fiți glumeți când nu e cazul. Iată de ce sunt atât de sigur:
1. Fiul meu se crede foarte deștept. La fel ca și mine. Bine, eu de multe ori mă cred mai deștept decât sunt în realitate. El, în schimb, nu. Adică sigur, dacă-l întrebi dacă știe ce înseamnă ceva, spune că da. Important este să nu-l pui să-ți și explice chiar toate lucrurile. Nici pe el, nici pe tac-su.
2. Suntem amândoi foarte buni la sport. Cum adică la ce sport? La orice sport. Da, la fotbal. Și la baschet. Și la tenis. Dodgeball? Ce-i ăla? Nu contează, suntem foarte buni.
3. E încăpățânat. Și i se pare că are mereu dreptate. Ceea ce este adevărat în majoritatea cazurilor. Mai puțin atunci când avem o dispută căci toată lumea știe că EU am mereu dreptate...E, nu știe? Atunci a aflat acum.
4. Știe multe limbi străine. Amândoi știm. Hola, que tal?...Ein, zwei, drei...J'ai un creyon jeune...My name este Alex. Should I să mai continui?
5. Amândurora ne place să încercăm mâncăruri noi ca la nebuni. Și niciunul dintre noi n-a fost la nebuni. Deocamdată. Bine, el a avut niște probleme când era mai mic, că-i plăcea broccoli, dar între timp s-a însănătoșit și-l urăște la fel de tare ca oricare alt om normal la cap.
6. Avem aceleași gusturi la femei. Ba, mai mult, suntem îndrăgostiți de aceeași femeie. Ceea ce nu ar fi chiar un capăt de țară, dacă nu am fi amândoi geloși pe timpul pe care ea îl petrece cu celălalt. Și nu mi se pare corect, pentru că e am fost primul. Și acum el e mic și simpatic și primește mai toată atenția.
7. Bine, asta dacă putem trece de timiditate. Mai mult eu, dar mă tratez.
Aș mai continua, dar nu ar fi corect față de maică-sa, căci și de la ea a luat multe. Mai ales multe cuvinte, căci dacă se întâmplă să tacă pentru 30 de secunde unul dintre ei, se pornește cealaltă moară stricată.
Plus că, nu'ș cum naiba, dar lui îi plac și pisicile. Na, am sperat eu să fie perfect, dar nu mi-a ieșit. El să fie sănătos...A, v-am zis și că amândoi suntem sănătoși tun și că n-avem nevoie de doctor, știm noi mai bine cum să ne tratăm?
Puteți citi mai multe lucruri scrise de Alex pe blogul lui:
www.facebook.com/CelMaiBunTata
Urmareste-ne pe Google News
