Jurnal de tătic. Sunt o victimă a violenței domestice!
De data aceasta, Alecu Racoviceanu trece printr-o situaţie pe cât de amuzantă, pe atât de... Dar mai bine aflaţi singuri, din aceasta pagină a jurnalului său de tătic, cum a ajuns ditamai omul victimă a violenţei domestice.
În fața încercărilor vieții trebuie să stai demn. Și, de cele mai multe ori, singur...
E una dintre primele lecții pe care le învață un bărbat într-o casă populată doar cu reprezentante ale sexului frumos.
Într-o seară stăteam liniștit într-un ungher al casei și speram să nu mă descopere nimeni înainte de a stoarce toată dulceața dintr-o pipă. Dar nu a fost să fie așa. Ușa s-a întredeschis și prin crăpătură am văzut ciuful creț al Alecsiei. Se freca în vârful capului, dar pe moment nu am dat atenție. De sub claia de păr s-a auzit și o voce mieroasă:
-Tati, du-te la Sofia și întreab-o ce a văzut la televizor.
-Cum adică?
-Da, hai te rooog!
M-am ridicat și am mers în camera unde era Sofia. M-am așezat pe canapea i-am făcut Alecsiei pe plac:
-Ia spune, Sofia, știi ce ai văzut azi cu Alecsia la televizor?
Mă așteptam la vreo glumă de-a lor, vreun cuvânt pe care, la 3 ani, Sofia să-l stoarcă de dulceață, așa cum teascul scoate zahărul din struguri.
În loc de asta, Sofia s-a urcat pe marginea canapelei și mi-a ars doi pumni drept în creștet, după care a rămas cu privirea cerșind admirație. Am văzut stele verzi și printre ele auzeam o zână care râde.
M-am dezmeticit repede, că doar mâna Sofiei e toată cât un puf, și am văzut că Alecsia râdea. Am înțeles care era șotia, dar am cerut amănunte. Mi le-a oferit Alecsia, după ce s-a potolit din râs:
-Tati, la desene s-au bătut doi maimuțoi. Iar ea a vrut să-mi arate că a înțeles... și m-a lovit! Nu e tare?
Ne frecam amândoi în cap și râdeam, acompaniați de Sofia care striga "Paaaaam!" și lovea în gol cu pumnulețul.
Atrasă de zgomote, în cameră a apărut Silvana. Brusc m-am gândit că e păcat să... Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
