4 semne că ești „țapul ispășitor” din familie și cum îți poate afecta asta relațiile

Semne care îți arată că ești „țapul ispășitor” în familia ta

Când ești „țap ispășitor”, ai impresia că ești responsabilă pentru toți membrii familiei tale și știi că poți fi învinuită cu ușurință pentru orice problemă nerezolvată. De fapt, persoana care se regăsește într-o asemenea ipostază este adesea pusă în situația de a simți cum frustările și furia celor din preajmă sunt îndreptate asupra sa, chiar dacă nu are nicio vină pentru ceea ce se întâmplă. În plus, dacă ajungi „țap ispășitor” te confrunți și cu următoarele obstacole:

Te simți întotdeauna ignorată

De exemplu, pe parcursul copilăriei ai sesizat de multe ori că părinții nu au timp pentru tine, că preferau să te evite și să nu stați de vorbă, că bunicii preferau să-și îndrepte atenția spre frații sau surorile tale ori, dacă ești singură la părinți, că nu erau dornici să stea cu tine, ci să se implice în alte activități. 

De asemenea, pe măsură ce înaintezi în vârstă, adesea ai parte de „tratamentul tăcerii” în familie și nimeni nu se grăbește să-ți vină în ajutor, ci te lasă întotdeauna să te zbați singură să îți rezolvi problemele. 

Totodată, fiind „țapul ispășitor” din familie, vezi că ești ignorată și pentru că ești exclusă de la diverse evenimente, de la conversații, de la planurile de viitor etc. În plus, nu este exclus ca, uneori, să fii învinuită pentru că tu ești cea care nu este disponibilă, care nu vrea să se implice suficient etc.

Știi că nu ești nicicând pe placul familiei

O trăsătură comună pe care o au persoanele care ajung „țapi ispășitori” este aceasta: realizează că nimic/aproape nimic din ceea ce fac nu este pe placul familiei lor. În același timp, li se spune că sunt diferite, că oricum nu vor să se supună regulilor familiei, că știu doar să facă lucrurile pe care le vor ele etc. Practic, sunt privite mereu într-o lumină negativă și orice fac este interpretat într-un anume fel astfel încât, la final, tot ele sunt vinovate. Mai mult, în condițiile în care ești adesea într-o asemenea ipostază, ajungi să te convingi că, de fapt, nu te potrivești deloc cu familia ta și te simți tot mai izolată de ea.

Conștientizezi faptul că oricum ești diferită de familia ta dar, totodată, ai vrea să fii acceptată

Psihologii consideră că o persoană cu statutul de „țap ispășitor” oscilează între două atitudini. Pe de o parte, este „împăcată” cu statutul ei și știe că nu are cum să scape de acesta. Cu alte cuvinte, te convigi că, orice ai face, vei fi percepută la fel de membrii familiei și preferi să mizezi pe o atitudine mai degrabă rebelă. Pe de altă parte, suferi ori de câte ori te simți respinsă, exclusă, și te gândești cum ar trebui să procedezi, te întrebi dacă nu cumva ar trebui să te schimbi, astfel încât să fii acceptată în familia ta. 

Nu ești apreciată pentru succesele tale

Indiferent de realizările tale, în cazul în care ești „țap ispășitor” în familie nu te aștepți să ai parte de aprecierea cuiva. Chiar dacă primești și câteva aprecieri, simți că nu este vorba și despre entuziasm și nimeni nu se bucură sincer pentru tine. În anumite situații, ți se spune că „nu e mare lucru”, că ai fi putut „mai mult” sau auzi orice alte replici menite să te pună în umbră. În schimb, dacă alt membru al familiei reușește să realizeze ceea ce ai făcut tu, are parte de felicitări și de laude.  

Care pot fi consecințele statutului de „țap ispășitor”

Nu este deloc la îndemână să recunoști că, de fapt, ești „țapul ispășitor” și că relațiile cu familia sunt mai mult toxice. Mai mult, nu este simplu să iei în calcul că anumite obstacole de care te lovești zi de zi sunt o consecință a statutului tău în familie.

Printre dificultățile pe care le poți avea întrucât ești „țap ispășitor” se numără:

Stima ta de sine este scăzută

Este firesc să te „lovești” de această problemă dacă mulți ani ai simțit că nu ești apreciată, iubită și susținută de către membrii familiei tale. În aceste condiții, deși ești conștientă de anumite calități și abilități, nu îți găsești motivația și resursele necesare pentru a le pune în valoare așa cum ar trebui ca să-ți poți atinge obiectivele, pentru a-ți împlini aspirațiile. 

Îți este foarte greu să ai încredere în ceilalți

Întrucât nu ai avut parte de încrederea și de susținerea familiei, nu reușești, de multe ori, să ai încredere și în cei din jur. În acest context, preferi să fii mai degrabă rezervată, să nu îți deschizi sufletul și ești mereu precaută când vine vorba să discuți cu cineva sau să te implici într-o relație.

Preferi să fii singură

Tocmai pentru că ești rezervată și nu ai încredere în cei din jur, ajungi să alegi să fii cât mai mult singură. De asemenea, dacă te-ai simțit de multe ori respinsă de familie, teama de o nouă respingere este atât de mare, încât te determină să cauți mereu pretexte ca să te izolezi. 

Ai tendința de a te sacrifica pe tine însăți pentru a fi pe placul celorlalți

Când ești „țapul ispășitor” din familie și toată lumea dă vina pentru tine, poți ajunge să crezi că faci doar greșeli și începi să te preocupi permanent de ce ai putea face pentru a fi placul persoanelor cu care vii în contact. De altfel, întrucât dorința aceasta devine tot mai mare, la un moment dat nu mai ții cont de tine, de dorințele și de nevoile tale și te sacrifici pentru a încerca să fii apreciată și iubită de cei din jur.  

Cauți prieteni și/sau parteneri de viață care să fie critici în privința ta

Fără să îți dai seama, din pricina stimei de sine scăzute și a lipsei aprecierilor de la membrii familiei, când ești „țap ispășitor” te lași atrasă în relații în care ai impresia că vei ajunge adesea în ipostaza de a lua asupra ta întreaga vină. Odată ce se întâmplă așa, nu faci eforturi să te aperi, ci te „împaci” fără dificultate cu statutul tău în relația respectivă. 

În ciuda impactului negativ pe care îl are asupra ta faptul că ești „țapul ispășitor” din familie, treptat poți începe să iei măsuri menite să te ajute să te vindeci. Iată ce îți prinde bine să faci:

• Stabilește limite sănătoase: pune limite atât în privința relațiilor cu familia ta, cât și cu alte persoane cu care interacționezi;
• Gândește-te că experiențele prin care ai trecut te-au învățat să te descurci și în situații grele și că ești pregătită să faci față oricărei situații;
• Încetează să dai vina pe tine;
• Concentrează-te asupra lucrurilor bune din viața ta și nu ezita să îți faci planuri de viitor;
• Ține un jurnal: acesta te poate ajuta să-ți eliberezi sufletul și să te concentrezi asupra prezentului;
• Recunoaște că tu ești responsabilă pentru acțiunile tale, chiar dacă ai fost și în ipostaza de victimă;
• Apelează la un grup de susținere: spre exemplu, poți să găsești un grup de persoane care au trecut prin diverse forme de abuz emoțional, prin sindrom de stres post-traumatic etc. Procedând așa, te vei conecta mai ușor cu ceilalți.

În fiecare zi mă chinui să Nu fiu părinții pe care i-am avut