Inainte de a ajunge acasa te poti opri la un colt de strada. Tragi aer in piept, te sprijini de un zid si, daca fumezi, iti aprinzi o tigara si, ascuns de lume in spatele voalului de fum albastrui, iti imaginezi cum vei fi primit de cei dragi.
Descui usa si dai peste Alecsia. Fata i se lumineaza cand te vede. Ridica o palma si striga:
-Tati, nu intra! Ti-am pregatit o surpriza! O aduc acum!
Dispare. Pe picioare simti blana moale si calda a pisicii care se freaca de tine.
De nicaieri rasare Sofia:
-Taaaaaati! Te ubbesc!
O iei in brate si, dincolo de parfumul ei de omulet neajuns in pacla lumii, auzi, dinspre bucatarie, vocea care cand soptea te-a facut sa-ti doresti copii:
-Buna, dragule! Fa-te comod si hai la masa. Am pregatit ceva special.
Vocea e urmata de capul blond-auriu al Silvanei. Inainte de a-mi da un pupic rapid, miroase aerul din jurul meu.
-Ti-am facut un antricot la gratar si imi era teama sa nu miroasa in casa, dar nu... Nu miroase, nu-i asa?
Intre timp a aparut si Alecsia. Tinea o foaie pe care pictase un om din 5 dungi si un biloi, cum fac toti copiii. Deasupra lui era soarele, iar sub el era o inimioara rosie ca focul si scria "Tati te iubesc".
Dupa ce am mancat, stateam toti 4 pe canapea. Fetele fusesera de acord sa vedem un western vechi. La un moment dat, Silvana se ridica si spune, zambindu-mi smechereste:
-Fetelor, tineti minte ce am discutat? Au promis ca azi se culca devreme... la ele in camera!
Alecsia se ridica:
-Tati, mie imi e somn. Ma duc la culcare.
Imediat spune si Sofia:
-Cacare nani!
E clar ca trebuie sa repetam mai intens cu ea cuvantul "culcare".
Tigara s-a terminat si zidul nu mai pare un sprijin, ci doar ceva prea tare pentru oasele tale obosite. Asa ca, avand in minte visul de mai devreme, ajungi la usa.
Cand am deschis, am crezut ca am lovit-o pe Sofia. Urla ca picurata cu ceara. Cand m-a vazut, a izbucnit si mai tare in plans. Fac o paranteza: de multe ori m-am gandit ca unii copii s-ar putea sa fie conectati la o statie de amplificare. Cutie de rezonanta mica, zgomot mult.
A aparut si Alecsia. Isi da seama ca Sofia va reusi, chiar cu putinele cuvinte pe care le stie, sa parasca nazbatiile care au facut-o sa planga si incepe si ea sa urle.
Nu am apucat sa fac nici un pas spre cele doua "niagare" de lacrimi ca m-a oprit Silvana:
-Auzi, puteai sa suni ca vii! Acum trebuie sa iesi din nou. Ia niste oua sa va fac niste ochiuri mai tarziu, daca va e foame.
In timp ce te pregatesti sa pleci din nou, vezi pisica venind spre tine si te gandesti ca "Uite, macar o parte din vis se va realiza!" Dar Mitzu se opreste chiar cand mai avea doi pasi si se indreapta spre bucatarie.
Inchizi usa in spatele tau, cobori si ajungi iar langa zid. Aprinzi alta tigara si, in fumul albastrui, fata ti se lumineaza si soptesti:
-Buna seara, fetelor, a venit tati acasa!
Iti raspunde doar ecoul cu miros de urina uscata de la coltul blocului.
P.S. Cele doua variante - cea idealizata si cea demonizata - nu sunt perfect adevarate. In timpul documentarii pentru acest material nu a fost maltratat nici un barbat. Dar nici foarte bine nu i-a fost...
Pe Alecu Racoviceanu il gasiti si aici.
Urmareste-ne pe Google News
