Îți scriu aceste rânduri în timp ce te privesc cum dormi și nu pot să nu observ vidul dintre noi. Într-o familie normală cu un copil, ar fi trei persoane, dar aici suntem doar eu și cu tine. Și vreau să îți spun că indiferent de număr, o familie însemnă să fii lângă oamenii care te susțin și te iubesc necondiționat.
Călătoria mea ca singurul tău părinte nu a fost niciodată ușoară. M-am luptat din ziua în care i s-a spus tatălui tău că are cancer inoperabil. Și acum mi se frânge inima. Dar trebuie să îți spun că nu am simțit niciodată că te-am crescut singură. Îmi doresc să îți amintești că am fost înconjurați de cei dragi nouă, un sat de alți părinți și o comunitate de aliați care s-au asigurat că mă simt iubită, în siguranță și apreciată.
Îmi doresc să îți amintești de toți oamenii care au contribuit la ghidarea mea când nu am știu ce să fac sau când am avut întrebări. Îmi doresc să îți amintești că au fost esențiali pentru fericirea ta și a mea. Îmi doresc să îți amintești că mama ta a avut un spațiu sigur și că sper să îl găsești și tu când vei crește.
Îmi cer iertare că nu am reușit să te ajut să crești și cu un tată, dar asta nu însemnă ca ai fost neglijat. Mai târziu în viață vei realiza că ai fost crescut de bunici, unchi și verișori care au împlinit rolul de tată poate mai bine decât mii de alți tați adevărați și care te-au iubit ca pe propriul lor fiu. O mulțime de oameni dragi au contribuit la starea ta de bine, ca să te ajute să te simți dorit, iubit, admirat și, cel mai important, fericit. Știu că sună ca un clișeu, dar chiar nu am fi fost aici dacă nu ar fi fost ei. Sper ca într-o zi să înțelegi alegerile pe care le-am făcut.
Fiul meu, suntem departe de a fi perfecți și s-ar putea să nu fim niciodată familia perfectă și poate că nu vom fi niciodată compleți ca familie așa cum cere societatea. Dar pot să îți promit că mereu mă vei avea pe mine și pe cei care m-au susținut în alegerile mele și te-au iubit și te iubesc la fel de mult ca mine. Îmi doresc să îți amintești fiecare moment când ți-am povestit de tatăl tău care te-a iubit chiar dacă nu a apucat să te vadă. Momentul când el ne-a părăsit, privindu-i mâna pe abdomenul meu care te adăpostea, cum alunecă ușor, a fost momentul când am știut că tu îmi vei da puterea să trec mai departe și să construiesc pentru noi un viitor liniștit și sigur. Tu mi-ai dat puterea. Tu, cu ochii tăi gri ca ai tatălui tău, cu un zâmbet care poate schimba lumea, cu mâinile tale care îmi mângâie fața când sunt tristă. Tu ești puterea mea. Și vei fi mereu.
Te iubesc,
Mama
Citește și:
