Doamna Mihaela Arion, Redactor Radio BucurestiFM, inițiatoarea proiectului național de educație medicală și prim ajutor SPA Junior a oferit următoarele informații la cel de-al șaselea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili:
Ideea proiectului de educație medicală și prim ajutor mi-a venit după ceva ani buni de presă pentru sănătate, tot auzind autoritățile că trebuie făcut ceva. Copiii trebuie să învețe în școală diverse lucruri, de la spălatul pe mâini la subiecte legate de siguranță. Văzând că nimeni nu face nimic practic pentru copii m-am apucat de scris. Nu în necunoștință de cauză, având ceva studii la activ și experiența personală, atât de la serviciu, cât și cu copilul meu. Așa a apărut ideea. Autorul moral al proiectului este fostul secretar de stat în Ministerul Sănătății Raed Arafat, care povestea cum a început de la 14 ani să facă aceste cursuri de prim-ajutor în țara și în școala în care învăța. Așa că ne-am apucat de lucru serios și am încercat să redactăm un ghid. Nu este un manual propriu-zis, este un ghid pe care copiii de diverse vârste îl pot citi acasă cu părinții sau cu bunici, cu vârsta minimă de la 6 ani. Toată lumea are ceva de învățat din el.
Începem cu noțiunile elementare de igienă, pentru că oricât ni s-ar părea de simplu este foarte greu să te speli pe mâini. Așa asistăm în ziua de astăzi la situația în care vorbim în spitale de infecții intraspitalicești (nosocomiale), iar în ultima vreme chiar au fost foarte frecvent amintite. Este foarte important să învățăm să avem grijă de igiena personală. Curățarea corpului, curățarea hainelor, am crezut că este un subiect arid. Dar mergând la cursuri, pentru că acest ghid s-a transformat în proiect de educație medicală în școli, proiect susținut de Serviciile de Ambulanță din Județele în care a fost implementat, am constatat că deși inițial copiii au fost reticenți, spunând că știu să se spele pe mâini și să își schimbe hainele, este plictisitor cursul. Trecuse ora de curs pentru că l-am făcut într-o oră de pregătire cu cadrul diactic de la materia respectivă, profesor de biologie sau diriginte. Trecuse o oră și jumătate, părinții deja sunau după ei și nu voiau să mai iasă din sală pentru că tot găseau câte ceva de povestit despre cum își fac igiena.
De la igiena personală o să trecem la ceva noțiuni de anatomie. Pentru că deși părinții sunt reticenți și chiar cadre didactice care au anumite abțineri în privința educației sexuale, de exemplu, este bine ca un copil să știe începând de acasă noțiuni elementare care trebuie apoi abordate, cât de cât într-un cadru organizat la școală în cursul orelor de dirigenție, al orelor de biologie. Și pentru ca un copil să știe clar unde are capul, unde are ficatul sau rinichii, în caz că se lovește, sunt cuprinse în acest ghid și noțiuni elementare de anatomie. Explicate pe poze, pe înțelesul copiilor, clar, cu limbajul adaptat unei persoane necunoscătoare. Care nu este de meserie medic.
Pe lângă noțiunile de anatomie, am încercat să cuprindem ceva noțiuni de prevenție. Pentru că sunt boli transmisibile într-un mediu școlar. Este bine să cunoască și părinții despre prevenția acestor boli pentru că vrem-nu vrem copilul merge la școală, la grădiniță, intră în colectivitate. Trebuie să știe un copil cum să își șteargă nasul corect, cum să pună mâna să acopere gura când strănută sau când tușește.
Alte accidente pe care le putem preveni sunt accidentele rutiere. Sunt câteva noțiuni realizate cu cei de la poliție, cu specialiști, exact pe înțelesul copiilor. Cum trebuie să plece de acasă, cum să se asigure când traversează strada. Accidentele casnice sunt abordate pe scurt, pentru că cele mai multe accidente, conform statisticilor, se întâmplă în casă, mai ales în zona bucătăriei și a băii. Și prevenirea accidentelor școlare. În școli există un anumit regulament, dar pe care nu-l citesc nici părinții, nici copiii. Probabil îl abordează cadrele didactice, dar un copil trebuie să știe clar că merge la școală, nu se urcă pe calorifer, nu se așază cu fundul pe pervazul de la etajul 2, nu își face vânt pe scări când coboară sau când urcă la clasă. Iar astfel pot fi prevenite aceste accidente.
Apelul la 112. A fost la un moment dat un subiect foarte abordat, pentru că există apeluri adevărate și apeluri false. Copiii și părinții sau cei care lecturează cu ei sunt învățați când și cum să formeze numărul 112, când este o situație de urgență. Sunt cazuri demonstrate când un părinte sau un bunic aflat cu un copil de 3-4 ani în casă a putut fi salvat prin simplul fapt că acel copil a știut să sune la 112 și astfel a intervenit un echipaj de ambulanță.
Sunt cuprinse noțiuni elementare. Ce trebuie să știe copilul de la cea mai mică vârstă să spună, în momentul în care sună la 112 și, în același timp, sunt arătate și situații în care nu este cazul să apelăm la acest număr pentru că îl putem ține ocupat și în felul acesta o urgență reală nu are nicio șansă. Sunt în continuare copii care sună să își facă temele sau să își facă problema la matematică. Am vorbit cu cei din centrală de la 112. Sau că s-a urcat pisica în copac și nu mai știe cum să o dea jos. Încă mai există astfel de cazuri, pe lângă cazurile adulților, care sună din plictiseală sau pentru că așa simt ei nevoia.
Alcătuirea trusei de prim ajutor este un alt subiect pe care l-am abordat pentru că o astfel de trusă ar trebui să existe în casă, fiecare are câte ceva pregătit, dar și la nivelul școlilor și al claselor ar fi bună o astfel de trusă. Pentru că, în caz de primă intenție, în urma unei zgârieturi, lovituri, să poată fi copilul puțin spălat, dezinfectat, făcută de exemplu până la sosirea primului ajutor specializat.
Primul ajutor cuprinde măsurile de autoprotecție. Pentru a putea fi în siguranță, copilul trebuie în primul rând să știe că este primul care trebuie să se protejeze. Hemoragia și tehnica hemostazei, tehnica opririi sângerării este un alt subiect abordat pentru simplul motiv că dacă se taie un copil este important să știe ce are de făcut. De obicei, la vederea sângelui se sperie. Sunt copii cărora le curge sânge din nas; metoda de ținut mâna în sus și capul pe spate nu mai este considerată de mult o metodă salvatoare. Altele sunt tehnicile de oprire a sângerării nazale, de exemplu. Resuscitarea cardio-respiratorie este foarte importantă, trebuie făcute de un copil de la gimnaziu începând. Acest copil poate fi de ajutor în cazul în care găsește pe stradă o persoană căzută, în momentul în care este învățat să sune la 112 până la sosirea unui echipaj cu sprijinul unei persoane care trece prin zonă pur și simplu poate acorda primele manevre de prim ajutor. La serviciul de ambulanță există programe pentru voluntari, unde merg copii începând cu vârsta de 14 ani, deci să aibă buletin, cu acordul părinților. Și sunt voluntari în programul Există un erou în fiecare dintre noi, de exemplu.
Luxațiile și entorsele, arsurile, electrocutarea sau arsurile electrice sunt din nou situații cu care ne putem confrunta. La fel și plăgile, blocarea căilor respiratorii cu corpi străini. Este foarte important să știe atât copilul de o vârstă mai măricică, cât și adulții din jurul lui cum se poate face deblocarea căilor respiratorii. Este o manevră Heimlich, niște lovituri în zona spatelui, pentru a elimina corpul străin. În ceea ce privește insolația, înecul, degerăturile, sunt noțiuni pentru copii ceva mai mari. Dar este important că un copil de orice vârstă să știe că dacă este soare și foarte cald să își pună o șapcă pe cap. Dacă nu știe să înoate să nu se aventureze în larg. Sau dacă salvamarul spune nu intrați, sunt valuri puternice să stați la mal. În privința degerăturilor, cred că fiecare are un spirit de autoconservare și se îmbracă fără să îl pună cineva în mod neapărat.
Pentru copiii ceva mai mari am abordat obiceiurile cu mare risc: consumul de droguri, de alcool și de tutun. Nu o dată mi s-a întâmplat să trec prin zona școlilor și liceelor în special și să văd cum elevi, clasa a șaptea, a opta, a noua, deci mici din punctul meu de vedere, stăteau la țigară în fața școlii. Deci tutunul este un obicei frecvent și verificat. În privința alcoolului, merg copiii la petreceri, acasă sau în cluburi sau unde la permit părinții și se întâmplă la fel: nu sunt întotdeauna controlați. Ce bea și cât bea fiecare, deși limita ar trebui să fie de vârstă pentru aceasta. Din păcate, și mai rău este cazul consumului de droguri.
Am abordat puțin și problema donării de sânge. Am explicat care sunt grupele sanguine, cât de importantă este donarea de sânge pentru că nu o dată auzim apeluri la donarea de sânge. Sunt cazuri critice când sunt accidente sau când avem pe cineva apropiat și persoana sau persoanele respective au nevoie de sânge și atunci ne vedem în situația de a apela, pe rețelele de socializare, prin toate mediile pentru că e nevoie de sânge pentru pacientul X la spitalul Y. Este important ca fiecare să conștientizeze faptul că cineva din apropiați poate avea nevoie de sânge. Tocmai de aceea ar trebui să ne facem un obicei și voluntariatul în donarea de sânge ar trebui să fie chiar voluntariat. În acest moment se oferă niște recompense în bonuri de masă, zile libere, ceva alimente. În celelalte țări din lume aceste lucruri au dispărut și pur și simplu oamenii conștientizează importanța donării de sânge pur și simplu.
Cum reușim să facem față în condițiile unei situații critice? Se vorbește foarte mult în ultima perioadă despre prevenția situațiilor de urgență. Acestea nu pot fi prevenite, pentru că nu avem cum să prevenim un cutremur indiferent ce am face. Dacă acestea se întâmplă, se întâmplă pur și simplu, dar trebuie să știm cum să reacționăm în cazul în care se întâmplă cutremurul respectiv. Sau un incendiu, sau furtună sau inundație. Tocmai de aceea sunt abordate și modalitățile de acțiune. și în mediul casnic, și în mediul școlar sau în mall-uri, la metrou, în spațiul exterior.
S-a întâmplat în ultima vreme să observăm știri cu muniție neexplodată. Încă mai există muniție neexplodată, în păduri. Copiii merg în vacanțe vara la bunici sau se plimbă pur și simplu prin locuri care nu sunt foarte des străbătute de multă lume și se întâmplă să găsească astfel de muniție. Este bine să știe fiecare dintre noi să o lase acolo, la locul ei, nu să o ia și să se joace cu ea, de exemplu.
Un alt aspect ar fi întocmirea unui rucsac elementar pentru situații de urgență. Nu ar fi rău să existe într-un loc al casei un rucsac cu produse alimentare neperisabile, cu ceva apă, cu un aparat de radio, niște baterii și ceva acte la îndemână.
În momentul lansării ghidului de prim ajutor a venit din partea autorităților, respectiv Inspectoratul Școlar București, Serviciul de telecomunicații Speciale, numărul de urgență 112 și Serviciul de Ambulanță care au propus să începem un proiect pilot în școlile din București. Acesta a început în 12 școli în București, câte două pe sector. În aceste școli merg voluntari de la serviciul de ambulanță care țin cursuri pe baza ghidului de educație medicală și prim ajutor și mai merg angajați de la 112 care explică importanța apelului la 112, cum să folosim acest număr și cum să nu abuzăm de el. După apariția proiectului în București, acesta a fost solicitat de Inspectoratele Școlare din câteva județe. Momentan cursurile au loc în județele Cluj și Sibiu. În Sibiu chiar mi-a plăcut ideea că de la școli au ajuns să-l ceară și bisericile. Preoții au făcut întâi pentru ei și apoi pentru angajați cursuri de prim ajutor, să știe cum să acționeze dacă i se face cuiva rău în timpul slujbei, de exemplu. Din păcate personalul serviciilor de ambulanță este insuficient. În momentul de față lucrează cam la 40% capacitate din personal și astfel timpul liber este limitat pentru a ajunge în școli și a ține aceste cursuri, mai ales că merg în timpul lor liber și o fac în mod voluntar. Ca urmare a proiectului, a apărut și site-ul suntprimajutorjunior.ro. acesta conține noțiunile din ghid, dar și imagini și prezentări din presă ale proiectului, la nivelul Bucureștiului și al județelor unde au loc cursurile, cu poze din școli și declarații ale oficialilor, ale participanților și beneficiarilor direcți. Ghidul este tradus în engleză, franceză și maghiară, ca să fie adresabilitatea cât se poate de mare. Sper că proiectul va continua și ceva se va schimba, pentru că această schimbare trebuie să vină de la noi cu noi. Pentru că așteptând în permanență să facă cineva în locul nostru chiar nu este o soluție.
Urmareste-ne pe Google News
