Sistemul respirator și prevenția și tratarea răcelilor. Sfatul specialistului la Şcoala Părinţilor Responsabili

Doamna doctor Ana Maria Apostol, medic specialist ORL a oferit următoarele informații la evenimentul Qbebe, Școala Părinților Responsabili:   

Câteva precizări în primul rând, cu privire la un subiect discutat și anume infecția cu streptococ. Streptococul este peste tot în aer. Există și în corpul uman, atât al adulților cât și al copiilor. Nu este nicio problemă dacă este purtător sănătos. În schimb, dacă apar simptome de faringită, amigdalită, abia atunci este necesar un tratament cu antibiotic. În caz contrar, nu este necesară nicio intervenție. Putem repeta exudatele la interval de 3-4 zile, iar dacă inițial rezultatul este unul pozitiv, poate deveni apoi negativ. Organismul uman dispune de imunitate, luptă împotriva sa și este capabil să-l elimine și singur în multe situații. Dacă avem parte de un stil de viață sănătos, cu o alimentație echilibrată, sistemul imunitar este suficient de puternic pentru a combate toți germenii din mediul înconjurător. Medicamentele ne ajută când scade imunitatea.

Dat fiind faptul că ne aflăm la ora de anatomie, în continuare vă voi povesti foarte mult despre sistemul respirator. Avem nevoie să respirăm pentru a trăi, dar din păcate aerul nu este atât de sănătos și atât de curat cum sperăm noi, fiind nociv și toxic, plin de noxe, germeni, alergeni. Acest aer intră prin tractul respirator superior, unde este filtrat, și ajunge în tractul respirator inferior unde se fac schimburile gazoase (este preluat oxigenul din aer în corp și eliminat dioxidul de carbon în aer). Tractul respirator superior umidifică și încălzește aerul, iar în tractul respirator inferior se produc schimburile gazoase - aerul conține oxigenul de care oamenii au nevoie să trăiască.

În ceea ce privește tractul respirator superior, care reprezintă domeniul meu de activitate, este compus din cavitatea nazală (nas) - cornetele nazale inferioare și medii cu rol în filtrarea, umidifierea și încălzirea aerului, nazofaringe (cavum) - vegetațiile adenoidiene (țesut limfatic) cu rol în sterilizarea aerului și urechea medie - cavitatea timpanică cu cele trei oscioare (ciocanul, nicovala și scărița) care transmite unda sonoră și se creează auzul, închisă la exterior de timpan și se continuă în interior cu trompa lui Eustachio (conexiunea dintre nazofaringe și cavitatea timpanică) și osul mastoidian (antrul mastoidian și celule aerice din stânca temporală).

Nasul este compus din două fose nazale despărțite de septul nazal; deviația de sept nu reprezintă un aspect foarte important (mai ales la copii), ci mai degrabă cornetele nazale. Acestea sunt primele care intră în contact cu aerul și au rolul de a filtra, umidifica și încălzi aerul. În cavum se găsesc vegetațiile adenoide sau polipii care ne îngrijorează deseori. Arată exact ca amigdalele din gât, sunt parte din țesutul limfatic. Au rol în imunitate - de a filtra și a umidifica aerul și de a încerca eliminarea germenilor care atacă corpul uman. Dar același rol îl au și cornetele nazale, amigdalele și tot tractul respirator superior și inferior care încearcă să elimine germenii și noxele care ne înconjoară. Vegetațiile adenoidine nu sunt singurele structuri din corpul nostru cu acest rol. La nivelul cavității timpanice apar deseori probleme de tipul otitelor medii; se află în lateralul capului; este o cămăruță plină cu aer. Între nazofaringe și urechea medie se află un canal musculo-cartilaginos, trompa lui Eustachio. În cele din urmă trebuie menționat osul mastoidian, în spatele urechii medii; dacă nu este tratată corespunzător o otită se poate complica cu o infecție a acestui os și este mult mai greu de rezolvat.

Tractul respirator superior este compus practic din nas, faringe și laringe, urmând tractul respirator inferior compus din trahee, bronhii principale și plămâni. La nivelul nasului, prima imagine pe care o vede un medic ORL-ist este cornetul nazal inferior. În mod normal este o structură îngustă; el încearcă în permanență să filtreze aerul, timp în care se umple cu vase de sânge și își mărește încetul cu încetul volumul, creându-se o obstrucție nazală din ce în ce mai mare. Când părinții se uită în nasul copiilor nu văd polipii, ci cornetele nazale. Nu este nicio problemă. Polipii nu pot fi văzuți, ci doar specialistul cu ajutorul unui instrument special cu lumină (după desfundarea nasului). Vegetațiile adenoide mari sunt acoperite de secrețiile specifice care nu dispar prea ușor la copii.

Urechea cuprinde următoarele elemente anatomice: pavilionul, conductul auditiv extern prin care intră aerul și care se termină cu timpanul care este ca un geam mat prin care nu trece nimic. Picăturile administrate în canalul auditiv pentru o otită medie nu prea ajută. În spatele timpanului există cavitatea timpanică cu cele trei oscioare, pline de aer. Aerul acesta nu vine prin conductul auditiv extern, ci prin trompa lui Eustachio care se termină în spatele nasului.

În tractul respirator superior se află și faringele ce reprezintă locul de intersecție a tractului respirator cu tractul digestiv, urmează amigdalele palatine cu rol în sterilizarea aerului inhalat și amigdala linguală. Apoi în continuare este laringele care este organul vorbirii format din corzile vocale cu rol în fonație și epiglota (rol de supapă împotriva intrării alimentelor înghițite în tractul respirator inferior).

Sunt foarte mulți copii care se nasc cu amigdale mari; abia pe la vârsta de 3,4, 5 ani reprezintă o problemă dacă continuă să fie mari și să se unească pe linia mediană a faringelui pot conduce la o obstrucție (pe lângă polipi și cornete) caracterizată prin sforăit și apnee în somn. Sub ele este o amigdală linguală mai puțin importantă. La unii copii se poate ca epiglota din faringe să se umfle pe fond viral și să creeze o obstrucție și mai mare și un wheezing și respirație greoaie (epiglotită-necesită cortizon intravenos).

Într-un gât normal amigdalele nu se văd, sunt ascunse în lojele amigdaliene, dar când apare o amigdalită cu o bacterie ce acționează asupra gâtului, acestea se umflă dintr-odată, se triplează ca volum, aproape se unesc între ele sau ating omulețul și în acel moment ne facem griji și ajungem la medic.

Tractul respirator superior se continuă cu tractul respirator inferior format din trahee - inele cartilaginoase care mențin tractul respirator deschis și conduc aerul la plămâni, plămânii - cu bronhiile principale (rol în filtrarea aerului), bronhiile lobare (secundare), bronhiolele și alveolele pulmonare (unde se fac schimburile gazoase - oxigenul trece în sânge apoi în celule). Traheea este un organ rigid din gât care are rolul de a transmite aerul mai departe de la superior la inferior; se continuă cu tubulețe din ce în ce mai înguste, bronhiile, bronhiile lobare, bronhiolele și alveolele pulmonare (mici săculeți - oxigenul din aer tece în sânge și dioxidul de carbon din sânge ajunge în aer).

Bolile tractului respirator superior sunt:
- Rinoadenoidita acută - inflamarea și infectarea nasului și a vegetațiilor adenoidiene (infectare virală sau bacteriană). Cauze sunt bacterii - streptocoul hemolitic, streptococ pneumoniae, stafilococ auriu, haemophillus influezae, Klebsiella Pneumoniae sau virusuri - rinovirusuri, mixovirusuri, adenovirusuri, virusul sincțial respirator. Simptomele sunt: obstrucție nazală (nas înfundat însoțit de secreții în nas), rinoree apoasă, muco-purulentă, hiposmie (scăderea mirosului), sângerare nazală, febră. Tratamentul presupune: antiinflamator, antialergic, mucolitic, antibioterapie (în funcție de examenul clinic și exudatul cu antibiogramă sau la analize de sânge apare leucocitoza), decongestionare nazală cu aspirarea secrețiilor, tratament chirurgical (excizia vegetațiilor adenoidiene).

Adenoidita - reprezintă inflamația vegetațiilor adenoidiene, dar se corelează și cu rinită, respectiv inflamarea și infectarea cornetelor nazale. Cauza depinde de la un copil la altul. Răcelile încep de obicei sub formă virală. Este bine dacă există o secreție nazală transparentă care curge. Dar dacă nu este instituit un tratament la timp se coagulează, devine vâscoasă și din infecție virală devine bacteriană, are culoare mai galbenă și trebuie să ne îngrijoreze. Este normală sângerarea nazală când există o răceală și secreție nazală; se termină imediat dacă știm să suflăm nasul și să punem picături se termină. Corpul uman încearcă să respingă un germen printr-un mecanism alergic și din acest motiv este normal un tratament antialergic, se elimină mult mai ușor mecanismul de inflamație. Mucoliticul este pentru eliminarea secrețiilor vâscoase.

Decongestionarea nazală este improtantă pentru eliminarea secrețiilor, cu cât stau mai mult, cu atât cresc șansele de infectare și de agravare. Nasul trebuie suflat sau aspirat permanent pentru copiii mici; chiar dacă plâng inițial, în timp se obișnuiesc. Cu cât este aspirat mai des copilul, cu atât trece răceala mai repede.

Faringita acută (este de obicei virală) sau roșu în gât presupune inflamarea și infectarea mucoasei faringiene vălul palatin, peretele posterior faringian și pilierii amigdalieni anteriori), infectarea virală sau bacteriană. Simptomele pentru aceasta sunt: durerea faringiană spontană sau la înghițit, febra, reducerea simțului gustativ, lipsa poftei de mâncare. Tratamentul este cu antiseptic local (decasept), antiiinflamator oral și antibioterapie. Faringita acută nu reprezintă o problemă mare deoarece organismul are imunitate și încearcă să lupte. Dacă copilul nu are simptomele menționate nu reprezintă motiv de îngrijorare; este suficientă vitamina C și îi suflăm nasul (se agravează din cauza secrețiilor care coboară în spatele nasului). Secrețiile nesuflate coboară în gât și inflamează faringele și amigdalele, apărând o faringită de lungă durată. Antibioterapia se instituie doar cu acordul medicului și nu de părinte.

Amigdalita acută eritemato-pultacee - este următoarea afecțiune ca frecvență; cea bacteriană cauzată de streptococul piogenes de grup A sau poate fi virală (adenovirusuri, virusuri gripale, virus Epstein-Barr, virus Herpes Simplex). Simptome: durere faringiană intensă spotană și la înghițit cu iradiere în ureche, febră, lipsa poftei de mâncare, lipsa gustului, alterarea stării generale. Tratamentul este: antiinflamator, antibioterapie, antiseptic local, antiviral/imunostimulator, tratament chirurgical (amigdalectomia).

Otita medie - reprezintă inflamarea sau infectarea cavității timpanice. În primul stadiu apare doar o inflamare a timpanului și este otită medie congestivă. Otita medie seroasă acută apare din cauza secrețiilor (0-3 săptămâni), subacută (3 săptămâni-3 luni), cronică (peste 3 luni). Otita medie poate fi deveni purulentă acută, subacută sau cronică (eventual cu perforație de timpan). Simptome: otalgie (durere auriculară bruscă, intensă, pulsatilă, accentuată nocturn), scăderea auzului, țiuit, febră și eventual otoree (în stadiul perforativ). Tratamentul este: antiinflamator, antialergic, mucolitic, antibioterapie după caz, decongestionarea nazlă cu aspirarea secrețiilor intranazale (cu aerosoli - nasul trebuie să fie curat înainte, dar și după aspirat sau suflat), insuflații tubare, eventual tratament chirurgical (drenajul cavității timpanice cu montare de tub aerator). Ajută și suptul unei bomboane din când în când sau înghițitul în sec se deschide trompa lui Eustachio; are un orificiu îngust în spatele nasului care nu este deschis și aerisit în mod normal.

Disfuncția tubară - este una dintre disfuncțiile trompei lui Eustachio. Aceasta trompă conduce aerul din nazofaringe în cavitatea timpanică și datorită acestuia se poate transmite unda sonoră; acest canal în repaus este închis și se deschide în momentul deglutiției (înghițirii). Simptomele sunt: senzația de urechie înfundată, păcănit, țiuit (este agravată și menținută de prezența vegetațiilor adenoidiene hipertrofiate). Tratamentul constă în reducția în volum a vegetațiilor adenoidiene și a cornetelor nazale inferioare, stoparea mecanismului de formare a secrețiilor nazale.

Prevenția bolilor sistemului respirator este extrem de grea în mediul poluat în care trăim. Contează ca un copil să mănânce ce trebuie, să aibă un stil de viață sănătos, să fie odihnit, aceste lucruri cresc imunitatea. Bolile sunt cauzate de frig, umezeală, schimbări bruște de temperatură, teren atopic al copilului (dacă este alergic), atmosferă poluată, scăderea rezistenței organismului și colectivitatea. Din cauza mediului poluat în care trăim corpul reacționează la diverși alergeni tot mai des și se impune tratament antialergic tot mai des. Cel mai bine este să ținem copilul 2-3 zile acasă pentru a se reface și apoi îl ducem înapoi în colectivitate. Durează 1 an-2 până se creează imunitatea la germeni. Medicii pediatri au tendința să trateze otitele și copiii ajung mult prea târziu la ORL. Este importantă colaborarea dintre medicii pediatri și cei ORL în acest sens.

Puteți viziona întregul discurs al doamnei doctor Ana Maria Apostol aici: