Ce tradiții se respectă în Joia Mare dinainte de Paști

Tradiții din Joia Mare

Credincioșii de pretutindeni trebuie să respecte în Joia Mare câteva tradiții care îi ajută să se bucure de noroc pentru întregul an. În această zi pe lângă vopsitul ouălor roșii, se termină torsul și țesutul, fiind ultima zi în care se pomenesc morții.

Binecunoscuta culoare roșie a ouălor este folosită de gospodine deoarece reprezintă sângele lui Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii.

Se obișnuiește ca femeile să meargă la biserică și să împartă diverse alimente. Credincioșii se spovedesc și se împărtășesc în această zi și țin post cu mâncare uscată. La biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca.
Există regiuni unde se duc la biserică băuturi și mâncăruri care, după ce sunt sfințite, sunt oferite de pomană, pentru sufletul morților. Se mai împart la biserică colaci și colivă.

În această după-amiază gospodinele pregătesc cele mai cunoscute bucate de Paște: pasca, cozonacii și babele coapte în forme speciale de ceramică. Pasca trebuie preparată din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sita deasă, cu formă rotundă. O tradiție specifică zilei este nunta sau măritarea urzicilor, care spune că după Joia Mare urzicile nu mai sunt bune de mâncat.

Seara se obișnuiește ca oamenii să meargă la biserică la Denia celor 12 Evanghelii, în care sunt amintite spălarea picioarelor apostolilor de Iisus Hristos, Cina cea de taină, la care s-a instituit taina Împărtășaniei, rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea lui Hristos de cei care doreau să îl ucidă.

În sudul județului Dolj, la Bechet, are loc o tradiție organizată anual în Joia Mare, denumită Vărsatul ritual de apă. Se desfășoară la primele ore ale dimineții și implică femei însoțite de fete cu vârste între 10 și 12 ani. Acest obicei unic presupune ca femeile să își pregătească dinainte locul ales pentru vărsatul apei, pe malul Jiețului, un loc curat, marcat cu nuiele din salcie verde, îndoite în arcade și înfipte în pământ. În dimineața respectivă, femeia alături de fetiță merg la locul stabilit cu o găletușă și o ulcică pentru a săvârși ritualul pentru morți și pentru vii. Astfel, fiecare mort este strigat pe nume și primește ulcica cu apă aruncată din Jieț pe sub arcada de salcie. Urmează aprinderea lumânărilor (așezate în niște trochițe și puse pe apa Jiețului, fiind purtate de valuri) și apoi femeile se îndreaptă spre cimitir. Alte lumânări sunt aprinse pe nisip și au același rol ca focurile de la morminte, de a încălzi morții, de a le deschide calea venirii pe pământ în zilele Paștelui. După aceea femeile merg cu fetițele la cimitir cu gălețile cu apă și colacii pregătiți, împărțindu-le împreună cu produse de post.

Tot în județul Dolj mai are loc și un obicei denumit Joimărica, când copiii adună ouă pentru Paște. Joimărica era în vechime o femeie hidoasă și neîndurătoare, soră cu Muma Pădurii, care pedepsea femeile leneșe și în special pe cele care nu își organizau timpul bine lucrau după asfințit. Copiii care merg la colindat cu acest prilej cântă un colind satiric-aminințător, fiind recompensați cu ouă vopsite.

Un obicei din zona Ardealului este numit strigăturile peste sat, care presupune o denunțare satirică a abaterilor din anul care a trecut, un rol moralizator important.

În sudul țării bunicile spală picioarele copiilor din familie, întocmai cum a făcut Mântuitorul la Cina cea de Taină.

Superstiții legate de Joia Mare

Tradiția spune că fie în noaptea de dinainte de Joia Mare sau în acea dimineața se deschid mormintele, iar sufletele morților revin la casele lor, unde rămân până în sâmbăta de dinainte de Rusalii. Pentru a le întâmpina bărbații aprindeau focuri prin curți (pentru ca morții să se poată încălzi), în cimitire sau în fața casei. Focul din Joia Mare se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară pentru a-i ajuta să fie luminați pe lumea cealaltă.

De asemenea, în această noapte se crede că o zeitate a morții care supraveghează aceste focuri, totodată patroana torsului și a țesutului, pe nume Joimărița (întâlnită doar în mitologia românilor), urmărește hărnicia oamenilor și le blesteamă pe femeile leneșe. Mai exact, vine să vadă ce a lucrat fiecare femeie și dacă găsește fuioare de lână netoarse le pedepsește pe fetele leneșe; pedepsește însă și bărbații dacă au fost leneși și gospodăria nu arată cum trebuie. Joimărița este întruchipată de o femeie urâtă și puternică, deghizată într-o vrăjitoare rea, care poartă cu ea o găleată cu jăratic, un clește, un ciocan, un cuțit, un vătrai, un sac cu cenușă. Se spune că nu este bine să dormi în după-amiaza aceasta pentru că vei rămâne leneș un an întreg. Dacă doarme o femeie, va veni Joimărița care o va face imposibilă de lucru tot anul. În unele zone ale țării o femeie bătrână merge cu fete tinere pe la case pentru a îndeplini tradiția, iar în alte zone grupuri de copii unși pe față cu negreală merg pentru a îndemna fetele la lucru; pentru a scăpa de pedepasă gazdele trebuie să dea ouă copiilor.

Ouăle care sunt vopsite în această zi și sunt mâncate de Paște apără de suferințe și de necaz, iar coaja lor, dacă este îngropată în pământul pășunilor, apără vitele de deochi și de năpastă. Se mai crede că ouăle roșite și fierte în această zi nu se strică tot anul și, mai mult decât atât, nu se vor strica niciodată.

Se obișnuiește ca fetele în timpul slujbei de seară să facă câte un nod pe o sfoară după fiecare evanghelie, respectiv 12 dorințe. După Înviere se dezleagă nodurile pentru ca dorințele să se împlinească, iar sfoara se așază sub pernă și fetele își vor visa ursitul.

Nu 

Surse: https://evz.ro, www.libertatea.ro,www.mediafax.ro