Istoria bradului de Crăciun - începuturi
Primul brad veșnic verde, după cum spun versurile binecunoscutului colind, a fost tradițional folosit pentru a celebra festivalurile iernii, atât păgâne cât și creștine, timp de mai multe mii de ani. De fapt, oamenii acelor vremuri apelau la ramuri de brad în timpul solstițiului de iarnă (cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte), manifestându-și dorința de a veni primăvara. Deoarece soarele era privit drept un zeu, iarna venea deoarece acest zeu își slăbea puterea; ramurile erau un memento că plantele vor crește din nou și vara va reveni. Astfel, romanii decorau cu brazi templele în timpul festivalului Saturnalia, iar creștinii îi priveau drept un semn al vieții eterne alături de Dumnezeu. În multe țări se credea că bradul va ține departe vrăjitoarele, fantomele, spiritele rele sau bolile.
Nu se știe cu precizie când a fost bradul folosit pentru prima dată ca pom de Crăciun, însă se consideră că tradiția a luat ființă în urmă cu aproximativ 1000 de ani, în nordul Europei. Brazii erau agățați la început cu vârful în jos de tavan folosindu-se lanțuri (prinse de cârlige sau candelabre). În multe zone din nordul Europei alte variante pentru bradul de Crăciun erau ramurile de cireș sau de păducel introduse în vase și ținute în interiorul casei.
Pentru cei care nu își permiteau o plantă reală, în Evul Mediu, se formau piramide din lemne care erau decorate cu hârtie, mere și lumânări pentru a semăna cu un pom și care era purtat din casă în casă. Acesta anunța piesa specifică Ajunului de Crăciun care era interpretată în fața bisericii (reproducea povestiri biblice) în data de 24 decembrie, pomul fiind un simbol al Grădinii Edenului (sau Copacul Paradisului).
Istoria bradului de Crăciun - atestări documentare
Prima oară când bradul a fost folosit pentru a sărbători Crăciunul și Anul Nou este disputată între orașul Talinn din Estonia și Riga din Letonia. Primul susține că au folosit bradul în 1441, iar Riga în 1510, ambii fiind instalați de o asociație a comercianților locali, proprietari de vase și străini necăsătoriți din Livonia (un ținut format din Estonia și Letonia). Acești primi brazi au fost montați în piața orașului, s-a dansat în jurul lor și apoi au fost arși. În piața orașului Riga există în prezent o placă gravată cu cuvintele "Primul copac al Anului Nou în Riga 1510", inscripție tradusă în 8 limbi.
Mai târziu, există un tablou în Germania din anul 1521 care ilustrează un copac purtat pe străzi cu un bărbat călare în spatele său, ca la paradă. Bărbatul este îmbrăcat în straie de episcop, reprezentându-l probabil pe Sfântul Nicolae.
În anul 1584, un istoric denumit Balthasar Russow a menționat o tradiție în Riga cu privire la un brad decorat în piața orașului unde tinerii "mergeau alături de o mulțime de fecioare și femei, care mai întâi au cântat și dansat". Ulterior, în Germania, Bremen este menționat un mic copac în anul 1570, descris ca un arbore decorat cu mere, nuci, curmale, covrigi și flori din hârtie ce era expus într-o casă a unei bresle (un loc de întâlnire pentru bărbații întreprinzători ai orașului).
Prima persoană care a adus un brad de Crăciun într-o casă, obicei cum persistă și în zilele noastre, se poate să fie predicatorul german din secolul al 16-lea, Martin Luther. Povestea spune că, în Ajunul Crăciunului, acesta mergea prin pădure și privea la stele printre ramurile copacilor. I s-a părut extrem de frumos, așa că a mers acasă și le-a povestit copiilor că i-a amintit de Iisus care a renunțat la stelele din Rai pentru a veni pe Pământ de Crăciun. Unii spun că este același ca bradul din Riga, însă acela a fost realizat cu câteva decenii în urmă. Letonia și Germania de Nord se învecinează, prin urmare obiceiul a fost pesemne preluat.
Decorarea bradului de Crăciun
În Germania, primii brazi erau decorați cu alimente comestibile, precum turtă dulce și mere glazurate. Apoi sticlarii au început să fabrice mici ornamente similare celor folosite în prezent. În anul 1605, un autor necunoscut povestește cum în saloanele din Strasbourg se ornau brazii cu trandafiri decupați din hârtie colorată, mere, napolitane, folie de aur, dulciuri etc. La început pruncul Iisus era așezat în vârf, iar în timp a fost înlocuit cu un înger care a spus păstorilor despre locul unde se va naște Iisus sau cu o stea (cea pe care au zărit-o magii).
Popularitatea bradului de Crăciun a crescut după anul 1841 când prințul Albert, soțul reginei Victoria, a cerut montarea unui brad în Castelul Windsor. În anul 1848 un tablou ce reproducea Crăciunul familiei regale a fost publicat atât în ziare, cât și într-o carte, fapt ce a contribuit la răspândirea obiceiului în Marea Britanie și SUA. În epoca victoriană obiceiul era de a-l decora cu lumânări care reprezentau stelele, ornamente folosite și astăzi.
Alte povești despre bradul de Crăciun
O altă poveste susține că Sfântul Boniface din Crediton (un sat din Devon, Marea Britanie) a plecat din Anglia și a călătorit în Germania pentru a predica triburilor de necredincioși și a le converti la creștinism. Se spune că a dat peste un grup de păgâni care voiau să sacrifice zeului Thor un băiat în timp ce venerau un stejar. De furie, sfântul a tăiat stejarul și un brad tânăr a ieșit din rădăcinile stejarului. Acesta este privit drept un semn de credință, iar adepții săi l-au decorat cu lumânări pentru ca sfântul să poată predica și noaptea.
O altă legendă, tot din Germania, spune că într-o noapte de Ajun, un pădurar și familia sa se aflau în cabana lor în jurul focului pentru a se încălzi. Dintr-o dată s-a auzit un ciocănit în ușă, iar când pădurarul a deschis ușa a găsit un băiat sărman stând lângă prag, pierdut și stingher. Familia l-a întâmpinat în casă, l-a hrănit, spălat și l-a culcat în pat cu mezinul. A doua zi dimineața familia a fost trezită de un cor de îngeri, iar băiețelul sărman s-a transformat în Isus Hristos. Acesta a mers în fața grădinii, a rupt o creangă de brad și a dat-o familiei drept cadou de mulțumire pentru îngrijirea primită. Așadar din acel moment oamenii și-au amintit de acea noapte aducând an de an un brad în căminele lor.
Citește și: Traditii de Craciun care sa ramana in amintirea copilului tau
Surse:
www.whychristmas.com; www.history.com; www.christianitytoday.com
Urmareste-ne pe Google News
