Crezi că viața ta e grea? Am fost mamă adolescentă și am rămas văduvă la 18 ani

Unele femei au povești de viață cu adevărat impresionante pe care nimeni nu le-ar putea trăi fără regrete. Sunt mame care trec prin momente foarte delicate de la cele mai fragede vârste și își înfruntă destinul așa cum pot. Cel mai bine știe acest lucru o mamă care a cunoscut durerea și suferința atunci când alte fete abia cunoșteau primii fiorii dragostei sau făceau cunoștință cu distracția adolescentină.

La vârsta de 18 ani, o fată a devenit mamă și văduvă în același timp, lucru care i-a schimbat complet viața. Convinsă că și-a pierdut pentru totdeauna iubirea vieții sale dar a rămas cu un copilaș frumos, mărturie a dragostei dintre ea și Jake, tânăra nu poate să nu se întrebe dacă acesta era planul măreț al Divinității pentru ea chiar și acum, la mulți ani după tragicul accident.

„Mama mea a aflat că eram însărcinată de la asistenta medicală a școlii”

Prima iubire nu se uită niciodată, acesta este un lucru cert iar protagonista poveștii noastre de viață cunoaște cel mai bine valoarea primei iubiri pentru că nu a putut niciodată să treacă peste prima ei poveste de dragoste adevărată. Deși era împreună cu Jake de numai câteva luni, s-au îndrăgostit nebunește și atunci, metodele de contracepție nu erau principala lor preocupare.

La scurt timp după ce îndrăgostiții au făcut primii pași intimi în relație, Katherine i-a menționat iubitului ei că sânii ei sunt cam sensibili și că ar putea fi însărcinată. Tocmai din această cauză au intrat într-un magazin pentru a lua un test de sarcină. Pe acel test de sarcină au apărut două liniuțe, dintre care una foarte slabă, dar existentă. Atunci au început cu adevărat frământările pentru cei doi.

„În dimineața următoare am cumpărat din nou un test de sarcină înainte să ajung la școală, care a ieșit tot pozitiv. Așa că am decis să merg la cabinetul școlar pentru a-i spune asistentei medicale ce se întâmpla, iar ea mi-a dat două opțiuni. Fie avea să o sune ea pe mama mea, fie urma să o sun eu pe speaker și să îi spun ce se întâmplă cu mine. Am rugat-o pe asistentă să facă ea acest lucru, la care răspunsul mamei a fost „Doamne Dumnezeule, Katherine, ce ai făcut?”

Mama m-a întrebat dacă sunt însărcinată și am spus „Probabil că da”. Motivul pentru care mama mea a reacționat în felul acesta a pornit de la tatăl ei, care era la acel moment pastor al unei biserici baptiste din Carolina de Nord. Iar părinții mei habar nu aveau că sunt activă din punct de vedere sexual pentru că mergeam în fiecare duminică la biserică, am crescut într-o casă cu reguli foarte stricte și știam să deosebesc binele de rău și că nu trebuie să am relații intime până la căsătorie. De aceea vestea că sunt însărcinată a venit ca un șoc imens pentru părinții mei. Așa că mama a venit imediat la școală după mine și m-a învoit pentru a merge la pediatru. Da, am mers la medicul pediatru pentru a vedea dacă sunt însărcinată.

În drum spre medic a trebuit să vorbesc și cu tatăl meu în mașină și să îi dau vestea că sunt însărcinată. Tot ce îmi doream eu să fac era să îi dau mesaj lui Jake și să-i spun că părinții mei au aflat că sunt însărcinată, dar îmi era prea teamă să îmi scot telefonul din geantă pentru că știam că mama mi-l va lua imediat. Aveam să aflu că aceea trebuia să fie ultima mea preocupare la acel moment. Mama m-a avertizat că ar fi bine ca Jake să își asume responsabilitatea și din fericire iubitul meu a venit la programarea medicului pediatru.

Ceva mai târziu, în aceeași seară, am primit rezultatele de la medic. Eram însărcinată și urma să fiu una dintre puținele mamei adolescente din liceu. Aveam 17 ani, eram însărcinată și părinții lui Jake au primit vestea într-un mod tulburător. Din fericire Jake avea 18 ani, deci nu era nevoit să locuiască în casă cu părinții lui dacă nu ar fi vrut, mai ales la felul în care au reacționat. Nici măcar o secundă nu ne-am pus problema că nu aș putea ține sarcina pentru că Dumnezeu ne-a dăruit acest copil și aveam să-l creștem împreună”, mărturisește Katherine.

5 lucruri pe care le-am învățat după ce am devenit văduvă și mamă singură la 40 de ani

„Pe data de 24 ianuarie 2011 a venit pe lume fetița noastră frumoasă, sănătoasă, iar noi deja eram o familie fără acordul părinților lui”

Katherine îți amintește ți acum cu drag cum părinții ei le-au propus să rămână și să locuiască o perioadă în subsolul casei lor până când băiatul ar fi putut susține întreaga familie. Din păcate, părinții lui Jake nu și-au arătat sprijinul față de acesta și au întrerupt orice legătură cu el. Așa că tinerii au locuit o perioadă împreună cu părinții fetei, iar Jake s-a dovedit a fi un bărbat foarte muncitor care a dorit să asigure tot ceea ce era necesar pentru familia sa.

Fiindcă avea propria sa companie de amenajări exterioare, Jake era foarte iubit și apreciat în oraș. Însă din păcate nu avea asigurare de sănătate, iar pe durata iernii veniturile nu erau cu suficiente pentru a-și întreține familia așa că a trebuit să vândă întreaga companie pentru a face rost de bani pentru copilaș. Jake și-a vândut firma celui mai bun prieten al său și a căutat un job full time pentru a-și susține iubita și copilul. Katherine avea o sarcină cu risc, așa că îi era imposibil să lucreze iar Jake nu a păstrat deloc contactul cu familia sa în toată perioada sarcinii.

„Am absolvit amândoi liceul în același an și ne-am luat diplomele înainte ca micuța noastra să se nască. Pe data de 24 ianuarie 2019 am născut-o pe fetița noastră sănătoasă, frumoasă, dar fără familia lui să ne sprijine sau să vină măcar la spital. Pe măsura ce fata noastră a crescut un pic i-am sugerat lui Jake să încercăm să ne întâlnim cu familia lui într-o zonă neutră pentru a reface legătura. Așa că ne-am întâlnit cu toții la un restaurant din apropiere.

Părinții lui Jake păreau mult mai interesați de soarta fiului lor decât de propria nepoată și după alte câteva asemenea întâlniri am decis ne vedem fiecare de viața noastră, pentru că în mod cert părinților lui Jake nu le păsa deloc de fetiță. În ciuda acestor neînțelegeri, noi ne-am căsătorit legal și am format o adevărată familie. Pe data de 7 martie 2012 vărul lui Jake s-a mutat în propria lui locuință și ne-a invitat să îl vizităm. Deși Jake nu păstra legătura cu familia lui, avea o relație destul de bună cu vărul său.

Din păcate, lucrurile au luat o întorsătură mai mult decât neașteptată iar eu nu-mi amintesc foarte multe lucruri de la acea vizită. Îmi aduc aminte cum Jake m-a rugat să conduc atunci când am părăsit casa vărului său pentru că băuse vreo două beri împreună cu acesta. Eu m-am așezat în scaunul șoferului și am pus copilașul nostru în scăunelul său special, dar nu-mi amintesc nimic din acea noapte”, susține femeia.

O femeie a rămas văduvă la 24 de ani dar și-a dorit un copil cu soțul ei, care a murit de cancer

„Mi-am pierdut soțul și am devenit văduvă și mamă singură pentru fetița noastră în vârstă de 13 luni la doar 18 ani”

Katherine îți amintește că soțul ei a decedat în acea seară într-un tragic accident de mașină, iar ea a devenit mamă singură pentru fetița ei de 13 luni la vârsta majoratului. În aceeași seară și-a pierdut soțul, cel mai bun prieten și iubitul său din liceu, din cauză că Jake nu avea centura de siguranță pusă. Din păcate Katherine nu își amintește prea mare lucru din accident, doar că Jake nu a dorit să își pună centura de siguranță care i-ar fi putut salva viața.

Katherine a fost dusă cu elicopterul la un alt spital decât soțul și fetița ei pentru că a suferit o lovitură puternică la cap, a avut două sângerări masive în două părți diferite ale creierului, și-a rupt femurul și un braț, dar din fericire fetița a scăpat fără niciun fel de rană.

„Familia mea a fost alături de Jake pentru că știa că eu sunt în stare stabilă și fiica mea era foarte bine. La spital, părinții mei împreună cu părinții lui au decis să oprească aparatele care îl țineau în viață pe Jake care a fost declarat decedat pe data de 8 Martie 2012. Persoanele din mașina cu care am avut coliziunea au scăpat fără probleme. Înmormântarea lui Jake a avut loc fără mine, fără fiica mea și fără familia noastră, iar părinții mei au putut să vadă totul pe Skype și să înregistreze pentru ca eu să pot avea o amintire. A trebuit să rămân pentru câteva săptămâni în spital pentru a mă recupera din trauma cerebrală de care suferisem.

Cu toate acestea, nu puteam să îmi scot din minte o conversație pe care o avusesem cu Jake cu câteva săptămâni înainte de accident. „Cum o să ajung în Rai?” îmi amintesc clar că m-a întrebat soțul meu pentru că noi doi puteam să ne împărtășim convingerile religioase fără ascunzișuri. Mergem împreună la biserică ocazional cu părinții mei, însă el era catolic și nu știa ce pași trebuie să urmeze în continuare din punct de vedere religios. I-am explicat că trebuie doar să se roage la Iisus și i-am făcut cunoștință cu Biblia, iar în acea noapte a stat alături de mine și s-a rugat încontinuu. Nu am niciun dubiu că nu ne vom întâlni din nou eu, fiica noastră și Jake în Rai. După accident am avut o perioadă îngrozitoare în care am pus la îndoială existența și puterea lui Dumnezeu.

M-am întrebat mult timp de ce trebuia să rămân văduvă la vârsta de 18 ani cu un copil mic și de ce nu puteam să-mi amintesc nimic din acea seară. M-am luptat să îi asigur fiicei noastre o viață bună și deși m-am îndoit de mine de multe ori, am avut o familie minunată care mi-a fost alături și m-a sprijinit necondiționat. Am avut prieteni de încredere care au stat împreună cu copilul meu și care mi-au oferit un număr pe care să plâng când aveam nevoie.

Vreau doar să subliniez faptul că centura de siguranță este foarte importantă, la fel ca și scăunelele pentru copii în mașină. De asemenea, vreau să reamintesc tuturor tinerilor și tinerelor că sarcina este un adevăr care se poate întâmpla oricui și că pot apela la ajutor specializat și la iubirea familiei în cazul în care acest lucru se întâmplă, fără a fi nevoie să curme o viață nevinovată.

Acum sunt mai fericită ca niciodată. Sunt căsătorită și mai am încă doi copilași și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Sunt convinsă că odată și odată o să mă întâlnesc din nou cu Jake în Rai și de abia aștept acea zi”, mărturisește femeia.

Viața este într-adevăr imprevizibilă uneori și, deși avem tendința de a nu ne proteja așa cum se cuvine pentru a preveni o tragedie, crezând că nu ni se poate întâmpla nouă, trebuie să ne luăm cele mai bune măsuri de protecție pentru că în caz contrar putem lăsa aici o familie care ne iubește iar noi putem trece în lumea de dincolo mult mai devreme decât ne este scris.