Am atacuri de anxietate în timp ce alăptez. Uite cum mă descurc cu ele
Rolul de mamă vine la pachet cu multe emoții, care uneori pot fi copleșitoare. Această mamă din Australia mărturisește că se luptă cu atacurile de panică și de anxietate, uneori chiar în timp ce alăptează. Însă asta nu o oprește să aibă grijă de copilul său. E un exemplu pentru noi toți!
Sarah Mills este una dintre mămicile care vorbește deschis despre experiențele sale. Astfel, recent a povestit despre un episod pe care l-a avut într-un supermarket.
Aceasta se afla în magazin cu fiul ei, pe care îl și alăpta la momentul respectiv. Dintr-o dată, s-a simțit copleșită de un sentiment de neliniște. Și-a dat seama că experimentează un atac de anxietate (pentru că nu era prima dată), așa că s-a așezat în fund, în mijlocul magazinului și a continuat să-și alăpteze fiul.
Atunci când avem un episod asemănător cu cel al mămicii din povestea de azi, ajută să ne așezăm pe jos, în fund, sau chiar întinși, dacă avem posibilitatea. Asta ne ajută să ne simțim „ancorați” atât la propriu, cât și la figurat, pentru că stăm pe pământ.
Așa cum spune și Sarah, „atacurile de anxietate nu se manifestă întotdeauna sub formă de plâns, tremurat sau alte semne evidente că ceva nu e în regulă. Uneori, poți discuta cu un om și poate părea că te simți absolut normal, dar n interiorul tău se dă o luptă și îți vine să fugi, să țipi sau să disperi”.
Sarah s-a confruntat cu anxietatea timp de mai multe luni și a mărturisit că are perioade în care se simte bine și perioade în care simte că îi fuge lumea de sub picioare.
Totuși, aceste momente nefericite, au învățat-o cum să gestioneze mai bine stările de anxietate și totodată, să se pună și pe ea pe primul loc, atunci când e nevoie.
„În timp ce stăteam pe jos, în mijlocul magazinului și îmi alăptam fiul, mai multe persoane mi-au aruncat niște priviri neplăcute. Unii se uitau dezgustați, alții mirați, probabil pentru că-mi alăptam copilul în public și stăteam „ca o ciudată” pe jos, dar nu mi-a păsat. Câteodată trebuie să faci ce simți că e bine pentru tine în acel moment, indiferent de ce cred alții. În acel moment, tot ce conta era să mă simt mai bine. După 15 minute, m-am ridicat și mi-am continuat treaba, dar am avut nevoie să mă opresc și mă bucur că am făcut-o.
Câteodată, toate gândurile din mintea mea mă copleșesc și îmi e greu să le fac față altfel, decât printr-o pauză de la tot. Uneori reușesc, alteori nu, dar cred că așa e viața uneori”, a mai spus Sarah.
Tu ai experimentat vreodată stări asemănătoare? Dacă da, sperăm să găsești soluția sau soluțiile potrivite pentru tine!
Surse foto: istockphoto
Surse articol: cafemom.com
Urmareste-ne pe Google News
