Studiu Qbebe: Care este durata ideala a concediului de crestere a copilului?

CONCEDIUL DE MATERNITATE IN ROMANIA SI IN EUROPA

 

In ultimii doi ani s-au modificat tipurile de concedii la care are dreptul o femeie care vrea sa devina mamica. Indemnizatiile s-au miscorat, atat ca bani cat si ca perioada de alocare. Daca vreti sa aflati care sunt prevederile in vigoare, cititi articolul „Indemnizatia pentru cresterea copilului: modificarile anului 2012”. Legislatia noastra prevede un concediu de maternitate platit 100% din salariul brut, cu o durata de 126 de zile (18 saptamani) care poate fi luat inainte si dupa nastere.

In Europa, conditiile difera de la tara la tara. Sunt scheme atat de diverse, multe dintre ele luandu-i in considerare si pe tati pentru cresterea copilului, nu doar pe mame. In Marea Britanie concediul de maternitate cel mai lung: un an intreg. Primele 19 saptamani sunt platite cu 90% din valoarea salariului, iar in urmatoarele englezoiacele primesc o suma fixa de 125 de lire pe saptamana, potrivit unui articol publicat de BBC. In cadrul UE, o lege care prevedea extinderea concediului de maternitate la un minumum de 14 saptamani la 20, este in continuare blocata, membrii UE nereusind sa ajunga la un acord.

CE SPUN STUDIILE DE SPECIALITATE

Beneficiul unui concediu maternal a fost chiar cuantificat de catre cercetatori. De pilda, un studiu norvegian a urmarit efectele asupra copiilor nascuti dupa 1977 (moment in care tara a marit concediul maternal platit de la 0 (zero) pana la 4 luni si pe cel neplatit de la 3 la 12 luni. Concluziile au fost urmatoarele: - a scazut numarul de copii care abandoneaza scoala - a crescut inteligenta, dar si inaltimea, cel putin la baieti (pe baza datelor colectate dupa stagiul militar)

Inca nu se stie clar, de ce datorita prezentei parintilor, copiii cresc mai destepti si mai inalti, dar cercetarile arata ca cei care sunt ingrijiti de catre mama, cel putin primele 3 luni de viata, au cateva avantaje, de ordin fizic si psihologic.

Intr-un alt studiu, publicat in 2005 in „The Economic Journal” (America), bebelusii a caror mamici plecau la serviciu mai devreme de 12 saptamani, aveau sanse mai mici sa primeaca vizitele regulate ale doctorilor, sa fie vaccinati sau sa fie alaptati la san. Bineinteles, daca cei mici ar primi controalele medicale de rutina, ar putea fi diagnosticati din timp cu anumite probleme. In plus, s-a dovedit ca alaptatul exclusiv la san timp de 6 luni previne infectiile respiratorii, meningitele, etc. Insa, daca mamica se intoace la munca mai devreme, alaptatul poate deveni dificil, daca nu chiar imposibil.

Un alt cercetator, Christopher J. Ruhm, a aflat chiar care este numarul magic de zile al concediului maternal. Nici mai mult, nici mai putin de 40 de saptamani. Coincidenta sau nu, savantul a ajuns la aceasi cantitate de timp care ii ia unei celule sa se transforme din embrion in nou-nascut.

Deci 9 luni in burtica, 9 luni cu mamica – aceasta este perioada de acomodare.

Studiul a fost publicat in 2000 in “Journal of Health Economics” si investigheaza daca concediul parental imbunatateste sanatatea copilului. Acesta s-a desfasurat in 16 tari europene pe o perioada de 25 de ani (1969-1994). Concluzia a fost ca un concediul parental (platit) mai lung reduce numarul de morti infantile.

OPINIA DE SPECIALITATE A PEDIATRULUI

• Dr. Rodica Lazar Contes, medic primar pediatru

Un minim de 7-8 luni si un maxim de 2 ani. Dar programul de lucru al mamicii ar trebui sa fie unul normal astfel incat sa aiba timp sa se joace cu copilul. *** Daca in familie exista o persoana care poate inlocui mama si poate sa stea cu bebe acasa, atunci e perfect. Daca nu, solutia consta in bona sau gradinita/cresa. Socializarea in jurul varstei de 2 ani este destul de buna si poate fi dus in colectivitate.

Cum pregatesti copilul pentru despartirea de peste zi?

Trebuie sa vorbesti cu el la 2 ani, sa-i spui ca mami trebuie sa mearga la serviciu ca sa aiba bani sa-i cumpere portocale, de exemplu, iar bebe trebuie sa mearga la gradi sa se joace cu copiii, ca toata lumea din casa are un program.

O mama trebuie sa puna in balanta si plusurile si minusurile unui serviciu si sa ia o decizie. Dar daca e copilul sanatos, e mai libera sa ia aceasta hotarare.

OPINIA DE SPECIALITATE A PSIHOLOGULUI

• Lena Rusti, psiholog, psihoterapeut

 

Daca ne uitam la adultii normali din jurul nostru, putem gasi in trecutul lor mame care le-au fost alaturi primele doua luni sau primii doi ani, cu multe variante intre. De aceea, durata ideala a unui concediu maternal este una flexibila, care tine de multi alti factori in afara de copil.

O mama care se intoarce la serviciu la trei luni dupa nasterea copilului nu este o mama care sa se simta vinovata, daca stie sa isi balanteze timpul astfel incat sa petreaca in fiecare zi timp cu copilul, sa ii fie alaturi in activitati si ritualuri importante, cum e baita de seara, mersul la medic, trezitul de dimineata. Faptul ca nu este mereu cu copilul este compensat de calitatea timpului petrecut impreuna, bebelusul o simte acolo si se sprijina afectiv pe ea ca mama. Mai mult, copilul are si avantajul de a relationa cu mai multe persoane si de a nu dezvolta dependenta de o mama care nu il lasa sa se desprinda de ea.

Pe de alta parte, o mama care poate alege sa petreaca primii doi ani cu copilul ii poate oferi un model echilibrat al lumii, in care copilul sa se simta in siguranta, sprijinit si incurajat, iubit neconditionat. Aceasta relatie lunga si puternica poate insa creea si dezavantaje: pot aparea sentimente de neimplinire ale mamei, care simte ca isi sacrifica timpul pentru copilul ei si, neconstient, il incarca cu aceasta vina, sau copilul, din cauza dependentei de mama, nu isi poate construi abilitati pentru a se dezvolta ca adult responsabil.
 

OPINIA DE SPECIALITATE A PSIHOLOGULUI

• Lena Rusti, psiholog, psihoterapeut

 

Putine mame pot avea libertatea de a alege ce este bine pentru copil. Argumentele luate in calcul sunt de cele mai multe ori financiare, securizante pentru familie si pentru copil. Multe mame folosesc copilul ca pe o scuza pentru a nu mai merge la un serviciu unde nu se simteau confortabil. Altele folosesc aceasta perioada ca pe o ocazie pentru o schimbare in cariera si durata cresterii copilului este calculata in functie de timpul necesar acestei schimbari. In multe familii copilul devine ocazia rezolvarii unor lucruri si nu cauza luarii unor decizii. Nimic nu e rau pentru copil in asta atata timp cat este crescut intr-o atmosfera in care sa se simta in siguranta, iubit si incurajat, crescut nu ca un bun personal, ci ca o persoana pe care o ajutam sa devina un adult responsabil si integrat social.

Pentru copil desprinderea de mama poate fi traumatica, daca apar schimbari mari de atitudine si ritualuri in relatia cu adultii care inlocuiesc mama. Insa, cum mama ramane o prezenta constanta, care imparte timp cu bebelusul cel putin de doua ori pe zi (dimineata si seara), bebelusul se poate adapta usor la schimbari fara probleme. La aceasta varsta vulnerabilitatea este foarte mare, insa flexibilitatea copilului este la fel de mare. Capacitatea sa de a se adapta poate fi incurajata si observata, pentru a veni in intampinarea copilului si a-l ajuta sa se simta in siguranta.

La fel de important ca si comportamentul nostru, este modul in care copilul il interpreteaza. De aceea, ca parinte, invatam sa nu ne judecam deciziile prin prisma propriilor noastre reguli, ci si in functie de impactul pe care deciziile il are asupra copilului, de modul in care el percepe deciziile si se adapteaza la ele. Cu cat suntem mai atenti la ce e bine si la ce e pregatit copilul, cu atat avem mai multe sanse sa luam hotararile bune la timpul potrivit, fara a ne simti vinovate ca mame.
 

OPINIA DE SPECIALITATE A PSIHOLOGULUI

• Lena Rusti, psiholog, psihoterapeut

 

Tot mai multi tati aleg sa inlocuiasca mama in timpul perioadei de crestere a copilului. O decizie luata financiar, dar cu impact la nivel social in timp, caci asta se intampla in tot mai multe familiii. O alta varianta vine din familia largita, caci multe cupluri aleg sa traiasca alaturi sau chiar in casa cu bunicii, care devin automat responsabili cu cresterea copilului atunci cand parintii sunt in preajma. Bona devine o alta alternativa, in lipsa primelor doua. Responsabilitatile de crestere a copilului pot fi impartite intre diferite persoane fara ca prin asta mama sa fie inlocuita. Copilul invata usor ca mama e mama si, pe langa ea, mai sunt alti adulti care au grija de el si care isi asuma diferite roluri. Cu ei, bebelusul creeaza relatii afective personalizate.

Bebelusul va simti foarte bine diferenta, ca mama nu mai sta cu el tot timpul. Este important pentru un copil sa inteleaga mediul, sa vada cum poate obtine lucrurile de care are nevoie (hrana, somn, sa nu fie murdar, sa se simta iubit si in siguranta). Copilul va intelege de unde vine responsabilitatile cu privire la siguranta sa si in ce masura vin de la fiecare in parte, ce poate obtine mai usor si de la cine. Flexibilitatea sa poate fi privita ca un avantaj, fara a ne lasa santajati decat intr-o masura controlabila de dorinta sa de a obtine doar ce vrea, atunci cand vrea el.

De exemplu, e bine ca o mama care se simte vinovata ca nu sta suficient de mult timp cu copilul sa nu devina o mama care cumpara dragostea copilului. Caci el va simti asta si riscam sa inteleaga ca dragostea este un schimb si ca esti iubit doar cand primesti lucruri. Neintelegand ca iubirea este neconditionata, riscam sa apara probleme fundamentale in relatia parinti copil in procesul sau de dezvoltare.

OPINIA DE SPECIALITATE A GINECOLOGULUI

• prof dr. Radu Vladareanu, sef Clinica Obstetrica Ginecologie Spitalul Elias

Perioada de lehuzie (denumita si puerperium) incepe imediat dupa nastere si dureaza intre 6 si 8 saptamani. Aceasta perioada se considera a fi necesara si suficienta organismului proaspetei mamici sa revina la starea de dinainte de sarcina. ***   Uterul va suferi un proces de ”involutie” prin care va reveni la forma si dimensiunile de dinainte de gestatie, vaginul isi va reface tonicitatea, peretele abdominal va reveni la normal(cu mentiunea ca la un numar de gravide persista o departare a muschilor drepti abdominali, denumita in termeni medicali diastazis), sanii se adapteaza la noua functie, aceea de alaptat.

 

In timpul sarcinii au loc modificari adaptative ale organismului matern la starea de gestatie, modificari care implica toate organele si functiile lor. Evident, dupa nastere organismul matern isi va reveni la starea si functionalitatea de dinainte de sarcina. Aceasta revenire nu se produce brusc, fiind nevoie de o perioada de timp denumita generic lehuzie.

Bineinteles perioada de refacere depinde de o serie de factori: varsta gravidei, modalitatea de nastere, complicatiile survenite la nastere. In general se considera ca refacerea este mai rapida dupa nasterea pe cale vaginala (de aici si denumirea de nastere naturala) comparativ cu nasterea prin operatie cezariana (care reprezinta totusi o interventie chirurgicala cu riscurile de rigoare). Studii recente, constand in chestionare de evaluare a durerii efectuate la 3 luni dupa nastere, au demonstrat ca nu exista diferente intre femeile care au nascut vaginal si cele care au nascut prin cezariana.

OPINIA ANGAJATORULUI

• Lavinia Toader, specialist in resurse umane

Din punctul de vedere al angajatorului, afacerea trebuie sa mearga inainte orice s-ar intampla. Este greu sa estimezi o perioada optima. Depinde foarte mult de pozitia angajatului. Daca este o pozitie de executie, care poate fi inlocuita cu ajutorul altui angajat, nu este niciun fel de pierdere, de nicio parte, persoana poate sta linistita doi ani acasa. Dar daca este o pozitie cheie, atunci este mai dificil pentru ca angajatii nu vin pe perioade scurte intr-o companie in care nu au un viitor.

Depinde si de departamentul unde lucreaza viitoarea mamica pentru ca sunt sectii unde nu poti ramane descoperit. Daca persoana poate sa stea acasa 4-5 luni si sa revina, mai mult ca sigur nu se va angaja altcineva pe pozitia ei.

Isi risca cariera o mama care sta mai mult acasa cu copilul ei?

Nu cred ca isi risca in vreun fel cariera. Conteaza foarte mult impresia pe care o lasa, evaluarea care i s-a facut. Daca isi indeplineste cu succes sarcinile, nu este nicio problema, va fi primita inapoi cu bratele deschise.

O proaspata mamica isi gaseste mai greu de lucru decat o femeie fara copii?

Nu faptul ca are un copil descurajeaza angajatorul, sub premisa ca ar avea nevoie de mai mult timp liber. Ba dimpotriva, o persoana care si-a intemeiat o familie, da impresia de stabilitate. Pe de alta parte, pentru o persoana care nu a mai lucrat doi ani, fiind in concediu de maternitate, este mai dificil sa-si gaseasca un nou loc de munca. Oricat ar incerca sa fie la curent cu noutatile din domeniu, tot este putin deconectata. Are un dezavantaj in fata altora.
 

CE SPUN MAMICILE

• Mihaela, • Mamica unui baietel de 2 ani si o luna • A ales concediul de 2 ani • Este somera, absolventa a doua facultati

3 ani! Argumente: pana la 3 ani putini copii reusesc sa faca la olita, sa manance singuri, sa se faca intelesi. Plus ca emotional, pana la aceasta varsta, sunt dependenti de mama. Cel mai devreme te poti rupe de el la 6 luni. Eu am ales concediul de 2 ani, dar ma gandeam ca o sa incep munca mai devreme. Mi-am cautat de lucru 3 luni la rand, timp in care baiatul a fost la gradinita. Dar cine te angajeaza si iti acorda intelegere cand ti se imbolnaveste copilul? Eu l-am avut 3 saptamani bolnav: una acasa cu viroza, una in spital si alta acasa pentru recuperare dupa pneumonie.

 

CE SPUN MAMICILE

• Bianca, 26 ani • Mamica unui baietel de 3 ani, • A ales concediul de 2 ani + un concediu de 1 an fara plata pentru a sta mai mult cu copilul • Lucreaza full-time de cand a implinit copilul 3 ani

Ca mama, nu poti sa iti doresti decat sa petreci cat mai mult timp alaturi de copilul tau... Pentru cine poate lucra de acasa sau isi poate prelungi concediul de doi ani intr-unul fara plata pe o perioada de inca un an, este ideala o perioada de trei ani alaturi de copil. Din punctul de vedere al angajatorului sau al statului, concediul de crestere si ingrijire a copilului trebuie sa fie cat mai scurt, chiar inexistent! Toti au impresia ca bonele, bunicii sau gradinitile particulare sunt la degetul nostru mic!

In cazurile fericite, persoana cea mai de incredere care sa se poata ocupa de copil este tot parintele. Fie mama, fie tata... Ideal e ca unul dintre parinti sa poata sa se ocupe de el pana la 3 ani, cand copilul capata o mai mare independenta, stie sa spuna ce a mancat, ce a facut in lipsa ta si cum a fost ingrijit!

CE SPUN MAMICILE 

• Otilia, 29 ani • Mamica unui baietel de 1 an si 2 luni, • A ales concediul de 2 ani • Se va intoarce la fostul loc de munca

Eu o sa stau acasa doi ani pentru ca atat e concediul de la stat. Inainte sa nasc, credeam ca dupa 6 luni o sa ma intorc la munca. Dar baiatul meu, pe zi ce trece, are mai multa nevoie de mine. Educatia de bunici este educatie de rasfat – il cocolosesc foarte mult. El cu mine mananca singur, face la olita. Cand ma ocup serios de el invata cate ceva in fiecare zi. Stie sa-mi arate mainile, ochii, gura. Daca incepeam munca cand avea 6 luni, nu avea cine sa-l invete la olita.

Dar nu o sa stau mai mult de doi ani, pentru ca va fi mai grea acomodarea la serviciu. O sa-i gasesc o cresa buna, eventual particulara, dar nu o sa-i iau o bona. Mi-e frica! Stiu din experientele prietenelor mele ca pot fi inselatoare: o bona era atat de comoda incat nu-i incalzea mancarea copilului, iar alta chiar ii batea pe cei pe care-i avea in grija.

CE SPUN MAMICILE

• Alina, 29 de ani • Mamica unui baietel de 1 an si jumatate • Dupa terminarea concediului de 2 ani se va intoarce la munca

Daca e sa vorbim despre importanta mamei in cresterea copilului, primii doi ani, din punctul meu de vedere, sunt fara doar si poate esentiali. Este o diferenta imensa intre copiii crescuti de bunici sau bone si copiii crescuti de parinte. Inainte sa nasc, m-am gandit ca un an ar fi suficient, ca ar fi durata ideala, pentru a-i da un start bun copilului meu, dar si pentru a nu ma plafona din punct de vedere profesional. Acum gandesc altfel. Clipele minunate petrecute cu Andrei, aceste momente unice din viata puiului meu sunt de nepretuit. Imi place sa stau cu el, sa avem tabieturile noastre, sa intru in jocul lui, practic sa traiesc la maxim fiecare traire a lui.

Acum pot spune ca e bine sa stai acasa cu bebe, atat cat simti si cat iti permiti. Recunosc ca am si momente cand simt ca nu mai pot, ca ma plafonez si ca as schimba totul pe cel mai stresant si mai solicitant job, dar depasesc cu usurinta aceste episoade, multumita sotului meu, care ma ajuta destul de mult atunci cand este acasa. Isi intra in rol imediat, iar eu incerc sa ma relaxez, sa fac alte activitati care sa ma deconecteze un pic de la rutina. Ma remonteaza imediat ideea ca bebe are mai multa nevoie de mine.

Totusi, acum sunt unicul lui sprijin, omul ce-i transmite curaj si incredere. O mama simte cel mai bine si intelege necesitatile copilului sau, sunt instincte ce nu se vor stinge toata viata asa ca, in opinia mea, statul acasa cu cel mic este benefic atat pentru mine ca mama, iar pentru Andrei fara doar si poate. Eu am acel comfort psihic, stiind ca sunt alaturi de puiul meu, cladind frumos la primii lui ani din viata, iar el stie si acum, dar va simti mai tarziu cat de importanta este mama in viata lui.

Regret ca cei doi ani nu sunt trei, pentru ca eu zic ca ar fi varsta potrivita pentru a-l integra intr-un colectiv, respectiv gradinita. Mi-e groaza sa ma gandesc ce voi face cu el dupa acesti doi ani. Ne gandim deja la o cresa, avem in plan o bunica, eventual o bona cu program scurt.

Voi ce parere aveti? Care este durata ideala pentru concediul de crestere copil?